tag:blogger.com,1999:blog-2252877448108544363.post8360459292729631989..comments2024-01-21T18:43:45.112+02:00Comments on Lucruri Bune: Galbena de Odobesti: sublima dar lipseste cu desavarsireGeorge Miteahttp://www.blogger.com/profile/13928504303712860169noreply@blogger.comBlogger3125tag:blogger.com,1999:blog-2252877448108544363.post-13286713695039055172021-07-29T12:52:38.758+03:002021-07-29T12:52:38.758+03:00Corect! O scursura de vin care a stricat reputația...Corect! O scursura de vin care a stricat reputația la ceea ce a fost odată Galbena de Odobești, eticheta Galbena pemtru rebuturi...Anonymoushttps://www.blogger.com/profile/13044400667544520745noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-2252877448108544363.post-10091299969646724612009-06-01T12:21:24.317+03:002009-06-01T12:21:24.317+03:00MMM, eu l-am gustat din interes stiintific :) Este...MMM, eu l-am gustat din interes stiintific :) Este trist ce se intampla cu VINCON, desi am auzit ca este singurul loc din tara unde se produce cel mai pretentios vin din lume (prin conditiile de recoltare, vinificatie, etc): "vinul de gheata"- Icewine. In comert, ia-l de unde nu-i. Iar exportam comunist...George Miteahttps://www.blogger.com/profile/13928504303712860169noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-2252877448108544363.post-2969240525806827912009-06-01T11:25:03.139+03:002009-06-01T11:25:03.139+03:00Acu vreo 15 ani costa 1200 lei si se bea in cantit...Acu vreo 15 ani costa 1200 lei si se bea in cantitati mari, alaturi de un alt vin neaos despre care ar merita sa scrii, Dealurile Bujorului. Era celebrul vin de pastila, pe care nu il deosebeai cu nimic de Mucatelul tot din pastila. Am aflat dintr-o sursa destul de demna de crezare ca pe vremuri Goldenul, Galbena, toate astea se adunau punand la fermentat toata poama alba care se gasea pe la tarani, toate rezidurile, vreme de 40 de zile, dupa care se arunca in haznaua de ciment unde avea loc procesul de "vinificatie" o anumita cantitate de pastile occidentale plus sare de lamaie si alte meremeturi. Zoaia rezultata, demidulce , rar demiseaca dar intotdeauna fara nici o proprietate olfactiva sau gustativa precisa, era vinul nostru cel de toate zilele, in sticle de litru cu capac de tabla, in bidoane de plastic sau chiar si in cutii de carton, mi se pare. Sunt foarte multi ani de cand n-am mai baut asa ceva (ultima data s-a intamplat prin '99-2000 si a fost crunt) si nici un fel de nostalgie (eh! ale tinereti valuri ...) nu m-ar putea impinge sa reiau experienta.Bogdan Rusunoreply@blogger.com