Simplul fact ca in 1905, la 20 de ani dupa aparitia filoxerei pe plaiurile noastre, noi aveam mai mult de jumatate din suprafata plantata filoxerata, deci pe cale de disparitie, e un exemplu al retardului institutional si al incapacitatii autoritatilor de a gestiona situatia, desi inca din 1885 a fost format un Serviciu filoxeric in Ministerul Agriculturii.
Sa mai zicem ca intre 1906 si 1915 suprafata totala a viilor pe rod ajunge la un constant minim istoric de aprox 72.000 hectare. Dupa primul razboi, situatia pare a se ameliora simțitor (totusi e cazul sa menționăm ca statistica se îmbogățește cu Transilvania și Basarabia), insa improprietaririle (ca urmare a recompenselor pentru veterani si datorita faramitarii naturale a proprietatilor) duc spre o accelerare a plantatiilor cu vii hibride. E o alta discutie, dar e interesant ca in 1927 existau putin peste 2100 de proprietari cu peste 5 ha de vie, pe cand in 1935 se ajunge la 6400!
1925 282.200 ha vie indigena si altoita vs 109.000 ha vie direct producatoare. Curentul se accelereaza in anii urmatori.
1935 168.000 ha cu vie indigena si altoita si de 167.600 ha vie direct producatoare.
1939 177.400 ha indigena si altoita fata de 196.000 ha direct producatoare.
1947 135.000 ha indigena si altoita vs 128.000 ha direct producatoare. Scaderile sunt firesti deoarece in anii celui de-al doilea razboi mondial lumea a avut si alte preocupari mai vitale (sau mortale, dupa caz) decat cultivarea vitei de vie.
(sursa: Victor Axenciuc, Evolutia economica a Romaniei: cercetari statistico-istorice: 1859-1947, vol. 2: Agricultura, Ed. Academiei Romane, Bucuresti, 1996)
Nu am explorat statisticile perioadelor 1947-1963 (perioada cooperativizarii) si 1964-1989 (cea a cincinalelor si a recordurilor la hectar), insa le avem pe cele din 1990 care nu sunt altceva decat oglinda perioadei de dinainte de Revolutie, intrucat retrocedarile au inceput abia dupa Legea 18/1991:
1990 160.978 ha indigena si altoita vs 62.601 ha direct producatoare. Din cele 160.000 ha vie nobila doar 12.451 sunt in proprietate privata, precum si toata suprafata de vie direct producatoare, in fapt viile din curtile oamenilor si alte mici suprafete scapate miraculos de colectivizare. Asadar e nedrept sa blamam regimul comunist pentru proliferarea viilor direct producatoare. A avut destule alte pacate, insa. Si de aici incepe iar sarabanda replantarilor cu capsunica si nohan:
1997 82.278 nobila vs 113.804 direct producatoare.
2005 93.001 vs 91.980 (acesta e anul cand se schimba raportul)
2015 92.495 ha indigena si altoita vs 85.623 ha direct producatoare
2020 90.420 vs 76926
2023 (ultimul an in statisticile INSSE) 91725 nobila vs 73304 hibrida
(sursa:http://statistici.insse.ro/).
Se observa de mai bine de 10 ani o stabilizare a plantatiilor cu vita de vie nobila. Practic jucam in zona 90-100 mii hectare. De asemenea se observa o constanta si lenta scadere a suprafetelor cu vie hibrida, fara insa ca diferenta sa treaca in tabara nobila.
Restul concluziilor le las pe seama dumneavoastra.
PS: in statistici se jongleaza cu termenii "hibrid" si "direct producator". Opinia mea e ca sunt vazuti ca acelasi lucru si contabilizati impreuna, ca opusi viei nobile
