Vin la Munte 2024. Uber alles!

Imaginati-va pe terasa unui restaurant micut. Sunteti cu cineva: iubita, iubitul, sotul, mama, tata, masa de familie, ziua lui ala micu'. Langa sunt unite doua mese si vreo 6 oameni isi spun unul altuia povesti amuzante. Se bea, se rade in hohote, se mananca cu pofta. La un moment dat apare o chitara de nicaieri si unul din ei incepe sa cante bine de tot un blues, in surdina, cat sa nu deranjeze prea mult. Toti par a se cunoaste de cand haul si sunt bucuriosi acum de o revedere. Parca v-ati dori sa fiti si voi la masa aceea. Desi stati la un metru departare, seara lor pare cu mult mai mult continut decat a voastra. Pare, ca sa zic asa, memorabila!

Adevarul e ca nu se cunosc de cand haul. Nu toti. Unii s-au intalnit in seara aceea pentru prima data, insa ceea ce i-a adus impreuna este unul din acele produse vechi de cand civilizatia: vinul! Toti participa, intr-un fel sau altul la Festivalul Vin la Munte care are loc in fiecare an la Brasov. Unul e somelier si va "presta" in cadrul festivalului, altii sunt jurati in concursul dinaintea deschiderii sale, altul e patronul restaurantului si alti doi prietenii lui, care vor vizita si ei festivalul a doua zi. Mai e un oenolog, un ziarist celebru in ale vinului si doi tipi din Galati care si-au facut fiecare in 2009 cate un blog despre vinuri, fara sa aiba habar unul de altul pana atunci si se pare ca asta a fost de ajuns sa stea la acea masa in 2024.

Uneori lumea nu e mai mare decat Zimnicea, somelierul si oenologul se stiau bine din vremea cand au lucrat amandoi acolo pentru un producator marisor, care intre timp a disparut de pe piata. Amintirile lor de acolo sunt undeva intre Kusturica si Cobileanski, descriind o lume fantastica, o realitate paralela in care poti patrunde doar dupa ceva timp in acel loc, de ca si cum un parazit bizar a pus stapanire pe toata lumea si-i face capabili de cele mai absurde si comice actiuni. 

In fine, o astfel de comuniune intre meseni e posibila, cred eu, doar in lumea vinului si evident doar datorita lui. E si un caz particular in care oameni remarcabili ajung sa-si petreaca din pricina meseriei ani din viata in tot felul de coclauri atinse de absurd. Si datorita unor evenimente gen targuri si festivaluri, pot sa-si impartaseasca peripetiile. In caz ca va intrebati care e numele restaurantului, ca pe langa actori mai conteaza si scena, sa stiti ca e in Coresi si ii zize Le Pressoir, tinut de un tip ok, paste facute de el, blat de pizza din cea mai buna faina, si nu in ultimul rand, desi pare un mizilic (ceea ce si e, evident) cele mai bune masline incercate de mine de multa vreme.

Targul in sine a fost mai reusit decat anul trecut. Adica au participat Davino, SERVE si Winepoint, ca sa amintesc doar cativa dintre companiile nobile din domeniu. Spatiul mai mare de la Kronwell a permis accesul usor chiar si la ore de seara, firesc mai aglomerate. Au mai fost prezenti si importatori notabili prin calitatea produselor cum ar fi cei de la HappyWines sau Enoteca, niste vinuri foarte respectabile din Macedonia de nord, bucuria globetrotterilor in pahar, de la Kamnik Winery. Scumpe, dar foarte bune, in special gama grand reserva. 

Alte impresii aruncate ca sarea de salt bae: albele Anno de la Licorna, cuvee Charlotte, Amaury de la Serve, mult mai bune vinurile lor de cand am remarcat cu stupoare ca un amic din liceu, cu care m-am tot vazut de-a lingul anilor intamplator, insa nu am tinut legatura, lucreaza la ei. Davino, absolut tot. Apropos, stiati ca Davino e singura crama romaneasca cu 4 stele in ghidul anual al lui Hugh Johnson? Iar acolo 4 stele sunt rare, inseamna ca acel producator ofera in mod constant, recolta de recolta, pe toate palierele de pret, vinuri foarte bune? Sa avem rezon! 

Feteasca alba din vii vechi de la Zaig, Valea ascunsa SB si tuica baricata, Gramma cu albele de linie, Adalbert Marton (Agape&Natura) care are una din cele mai bune fetesti albe disponibile acum, precum si alte mici bijuterii ciudate, dar si Paul Fulea (Crama Histria) cu "obsesia" lui pentru fermentat pe drojdii indigene, care produce albe si roseuri foarte interesante, roseul Nikolaos fiind cel mai remarcabil, bun vin, dar si Feteasca regala cu maceratie peliculara mai extinsa. 

Am mai prins si o valoare buna in liga mica de la o companie mare, cum e Vincon, la gama Beciul Domnesc reserve. Mi se pare ca ceva ceva se schimba in bine acolo. Sigur ei mai au si distilatele de tipul Miorita XO sau 25 de ani care sunt in alta liga, mai elevata.  Apoi spumantele pretioase de la Cotnari, Feteasca alba si cea neagra din Naiv. Sigur, whisky nu e tocmai in acelasi rand cu vinul, dar am trecut prin noile si primele! single-malt romanesti, Carpathian Single Malt, pre numele lor. Orz neaos, apa neoasa, knowhow de la cine trebuie. Trei sticle, produse de Alexandrion. Cu maturare in diverse butoaie, care aduc o nebanuita diversitate produsului. Trebuie incercate, nu sunt rele deloc.

Sunt multe locuri in care mi-as fi dorit sa ajung, insa ori targul a fost mai mare decat anul trecut, ori batranesc si-mi pare rau, vorba romantei, asa ca daca nu o ia personal nimeni, o sa las o serie de poze si cu ce altceva mi s-a parut remarcabil fara a insira multe cuvinte. Traim in lumea atentiei de max 15 secunde, via tiktok, ce dumnezeu...Oricum, multumesc anticipat tuturor celor 50 de cititori care au ajuns pana aici!

Seara, dupa placutul maraton, am stat la o masa in centrul vechi, la un mic restaurant dintr-un pasaj, reperat si testat anterior de Radu Rizea, acest Magellan al meselor insufletite. Desi e la o aruncatura de bat de Piata Sfatului, slabe sanse sa dai de el mergand pe strada pur si simplu. Pentru ca, cum ziceam, e intr-un gang, peste strada. E soiul de chestie cu suflet, in care proprietarul-bucatar chiar vrea sa-ti ofere ceva special, la un pret bun. Face piata in fiecare zi, exista meniu saptamanal, evident cu ce se poate gasi mai bun in sezon, iar omul fiind din Giurgiu, uneori aduce "danubitatea", pe care o inteleg foarte bine, in pragul muntilor, de tipul scrumbiei de Dunare si a altor vietati de apa. Deci, atentie la Glod, insa nu chiar asa de mare, intrucat as vrea sa prind o masa libera cand mai trec pe Brasov.

Si, in asteptatul final, trebuie sa va zic ca Vin la Munte exista doar pentru ca Sommelier Depot cu magazinul/depozit din Zaharia Stancu 29 exista. Si pentru ca Daniel Bichir exista, fiind omul din spatele problemei. 

Si stiti cum e cu problemele: ele nu exista pana cand nu le pune cineva. Si asa de ceva ani, Brasovul are un festival de vinuri si nu e deloc cel mai modest din tara. Asa ca la anul, presupunand ca voi mai fi invitat la chermeza, sau in viață, multumind lui Dumnezeu,  voi scoate la concurs un loc la masele acestea legendare, de dupa inchiderea editiei, in care puteti afla cum se recolteaza scoicile de rau la Giurgiu, precum si cum au ajuns 50 de vaci premiate, de rasa, pe o insula din mijlocul Dunarii, la Zimnicea. Si, ca sa pastram registrul dunarean, cam ce parere am eu despre crapul de captura de prin pescariile patriei. Dar si lucruri mai mundane, de exemplu, cum curata cartofii Jason Momoa sau ce sa faci ca sa nu ai probleme dupa un gulaș regulamentar daca esti moldovean. Si daca nu esti!


























0 comentarii: