Doamnele Escu si vinurile lor

Doamna Ionescu a fost educatoare. Și-a trăit viata, cu bune și rele, alături de domnul Ionescu, care nu este un bărbat rău, Doamne ferește, dar...a avut putine ambiții in viata lui. Când doamna nu era încă doamna, citea Proust, însă după atatia ani e prea târziu să-și plângă de mila lângă soțul ei, electricianul. Bea de dimineață câte un păhărel de vin dulce și apoi își suna fiica, prevenind-o ca nu care cumva sa plece cu nepoții în weekend la Predeal, deoarece s-a anunțat cod galben de polei pe DN1. Cu toate acestea, e ceva ce doamna Ionescu nu are cum să știe: după ce se va prăpădi, jurnalul ei intim, și care acum sta îngălbenit într-un sertar, între chitantele la curent din anii 60-70, va ajunge un clasic al literaturii române. 

In același timp, doamna Stefanescu,  magazionera la întreprinderea de termoficare, și-a verificat horoscopul. Fiind balanta e tot timpul nehotărâta și capricioasa, iar domnul Stefanescu știe asta prea bine. Nu bea vin, nici o alta forma de bautură cu alcool. Înțelege, dar nu e de acord, ca bărbații sunt cum sunt, și mai ales pentru ca fata face pregătire și va da la facultate la anul, îl apostrofeaza pe domnul Stefanescu de fiecare data când se întoarce de la piață cu un pet de vin alb, care e o cheltuiala inutilă și care mai ales care nu a fost trecută pe lista de cumpărături judicios și caligrafic scrisa de ea cu pix rosu. Doamna Stefanescu este o foarte bună magazionera. 

Doamna Georgescu se tine bine. Așa-i spune și șeful ei de la Casa de asigurari, unde lucrează de 15 ani. Când se duce la salon petrece ceva timp alegând vinurile de pe wine.....ro. Comanda 12 sticle la 2 săptămâni. Ce o enervează oarecum e ca barbatu-su de la primărie se chinuie de 10 ani sa ajungă șef de direcție, în fond socrul a fost cineva in miliție, om cu direcție și funcție. Și mai mult, o enervează ca desi ea alege vinurile pentru mesele de familie, tot el se da marele cunoscător. Doamna Georgescu va ajunge directoare în instituție și chiar, pentru o scurta perioada, ministru secretar de stat într-un guvern PSD. Domnul Georgescu va ajunge, intr-un final, șef de direcție, promovare care nu va fi altceva decat un induiosator cadou de despartire oferit de doamna Georgescu, ajunsa pe pozitii inalte in partid.

Doamna Popescu nu e tocmai doamna, în ochii ei, cel puțin. Adică e, desigur, pentru vecini, când este de față. Doamna Popescu are puțin peste 30 de ani și e așa, mai hippy. Arată bine și conduce un Mini Cooper, pe care îl parchează întotdeauna corect în parcarea de la sală, chiar dacă asta îi va lua câteva manevre în plus. Pe lângă mașină mai conduce și un atelier de design vestimentar. Își vede soțul rar. Ii plac vinurile de Loara, de pe vremea când a făcut un master Erasmus la Nantes. Uneori iese cu prietenele la winebar, alteori merge la teatru, și de fiecare data se simte singura. Și când se simte singura, comanda online printre altele de la vin.... ro, pentru ca nu-i place cum se uita libidinoșii la ea când are un vin pe banda la supermarket.  În căutările ei pe google, dacă ar avea cineva puterea sa le exploreze, se gasesc câteva cabinete de avocatură specializate în divorțuri. Rar pune câte un selfie mai decoltat (dar decent) pe Insta, doar așa, ca să se valideze pentru sine, deși se va enerva ulterior din pricina idioților care dau inimioare în serie


Despre domnii Escu: aici

0 comentarii: