Prin peregrinările mele dau uneori de câte un vin excelent, pe care aș fi putut să îl cumpăr de la magazinul din colț, dar l-am evitat cu obstinație, până când dau de el într-un concurs – unde, desigur, nu am de ales. Acolo îl degust “în orb”(vezi linkul de mai sus) și, dacă îi dau o notă mare, îmi voi nota pe carnețel numărul de intrare în concurs, ca să-l pot repera mai ușor după dezvăluirea probelor. Fix așa mi s-a întâmplat cu vinul acesta. Se dă jos “pijamaua” sticlei și vezi…
Vincon,
Beciul Domnesc Reserve, Tămâioasă românească 2017, dulce, DOC-CMD Huși. Evident
Hușiul nu este în Vrancea, dar Vincon este o companie mare, cu proprietăți în
mai multe arealuri viticole. Se găsește în Selgros, pentru mai puțin de 30 de lei.
Despre istoria acestui strugure binecunoscut am vorbit mai pe larg aici.
Însă într-un concurs
sau la o degustare sunt condiții “specifice”, uneori experiența putând diferi
față de o degustare într-un mediu mai familiar (și familial). Uneori diferă și
produsul în sine, dar să nu intrăm în amănunte sordide. Oricum nu e cazul aici.
Sticla pe care am cumpărat-o s-a prezentat foarte bine.
Avem o culoare
galben-aurie strălucitoare, cu ușoare nuanțe verzui, fapt care ne vorbește
despre tinerețea licorii. Aromatic stă pe partea intensă a lucrurilor, cu arome
fragrante, încântătoare, de trandafiri și flori albe, pepene galben, ananas și
miere de salcâm, dar și oarecum iluzoriu, o notă secundară sugerând ceva
dulce-amărui (ca să rămânem în registrul apicol, să-i zicem de propolis).
Cumva, această notă
devine un liant în atac (termenul “atac” în degustarea vinurilor semnifică
prima impresie după contactul gustativ, fiind de fapt un melanj
olfactiv-gustativ, în care toate componentele vinului – aromă, conținut de
alcool, nivelurile de tanin, aciditatea și zahărul rezidual- concură pentru o
primă impresie lăsată degustătorului), între tușele mieroase-dulcege și un
caracter ușor tonic-acrișor și vag amărui, ca de gutuie sau nucă.
In faza de evoluție pe
palat, impresiile acide, “verzi”, vor crea un frumos echilibru dulce-acrișor,
citric-vegetal și mieros. În atare condiții, vinul are o bună (și lungă)
remanență, fiind un vin dulce deloc greu sau obositor de băut.
Bravo oenologului care
a reușit să câștige acest joc cu zahărul rezidual generos! În fond, vorbim de
peste 45 grame zaharuri (cât e minimul pentru încadrarea în categoria “dulce”)!
Cred că și zona din care provine, cunoscută mai ales pentru vinurile albe cu aciditate
ridicată, are un impact asupra mulțumitorului rezultat.
Nu m-ar deranja deloc să meditez la elevate
probleme filosofice cu un pahar din acest reușit vin dulce. Cum ar fi
întrebarea dacă nu cumva succesul filmelor cu supereroi nu reprezintă, pe lângă
evidentul entertainment vizual, un simptom al infantilizării culturale și al
inabilității generației actuale de a face față efectelor globalizării. În
această investigație sper să-mi stea alături și câteva cornulețe cu nucă,
nu multe, dar suficiente cât să îmi trag sufletul în jos, înapoi spre pământ,
unde copiii au nevoie de un trăgător de sanie, iar noi de răbdare la casele de
marcat și de o digestie bună. E și o perioadă propice confluenței dintre spirit
și abundență gastronomică, ce să mai vorbim…!
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu