Manuscrisul fanariot la un pahar de Alira Rose 2015

Blendul de Feteasca Neagra si Cabernet Sauvignon vine cu un "nas" parfumat (ca altfel nu poti sa-i spui), dar elegant, cu arome de grepfrut rosu, cirese, nectarine si zmeura. 

In gust se prezinta echilibrat, usor dens pe palat, invaluitor. 

Final persistent, citric, lemonat.

Un vin asemanator in calitate cu surpriza placuta din 2013 si unul dintre cele mai bune roseuri romanesti gustate de mine din recolta 2015. 

DOC CMD Oltina, 12,5%, ~35 lei, 86 pct

Pentru ca vinul mi-a lasat un aer levantin, imbatator, de seara parfumata, va recomand una dintre cele mai bune romane romanesti ale anului trecut: Manuscrisul Fanariot (Polirom, ~25 pe hartie si 12 lei ebook) de Doina Rusti. Prezentarea oficiala a lui Eugen Negrici suna asa: „Manuscrisul fanariot este o carte fastuoasa, de o senzualitate molipsitoare. Este un poem inchinat Bucurestiului fanariot, o urbe, sau mai bine zis o incropeala urbana, care se leagana zi si noapte in ritmul molesitor al manelelor, cufundata in fumul ciubucelor, in superstitii, zvonuri si magice arome orientale, si care se lasa asaltata in rastimpuri de frenezii endemice si fara obiect, de tristeti grele si melancolii fara nume.

Daca ar fi atit si tot ar fi de-ajuns.

Dar povestea despre o iubire imposibila si care sfarma cutumele, pe care ne-o spune, sprijinita pe documente si cu talentu-i bine cunoscut, Doina Rusti, ridica perdeaua de pe o lume cu obiceiuri, relatii private nemiloase, comportamente surprinzatoare si habitudini stranii care il arunca in perplexitate chiar si pe criticul cu bune cunostinte istorice.”

Prezentarea mea e altfel, mai ales in balanta cu atatea cuvinte mari. Probabil n-ar fi vandut cartea prea mult: e 25% din Ma numesc Rosu si 50% din ce ar fi putut sa fie (dupa opinia mea de multiplu laureat Nobel, desigur), dar tot e o carte foarte, foarte reusita. Pe langa un Bucuresti de 1800, descris intr-un soi de realism magic, parte Salman Rushdie, parte Orhan Pamuk, e un roman despre sclavie, despre o dragoste imposibila, facuta posibila in stil pur dambovitean. Tot romanul te intrebi ce-i cu acest manuscris promis cititorului din titlu si ici-colo, printre randuri. La sfarsit iti dai seama ca titlul e bun. Fara a fi un policier, e marele schepsis.

ReSERVEle Contelui (Vinul Cavalerului Rezerva Contelui alb, rosu si rose)

foto: serve.ro

Varianta alba este un 2015, IG Dealurile Munteniei, Sauvignon blanc si Riesling de Rin, 13%.  Vine intr-o culoare aurie nu foarte intensa, cu reflexii verzui, o aromatica florala, cu tuse de pepene galben si citrice, gust bine echilibrat, rotunjor, amintind de pepene galben si pomelo, pe final. Amabil, fara colturi, usor de baut, cu alcool bine integrat. Un vin convivial, "casual", dar cu o nuanta eleganta. 84 pct

Roze-ul 2015, blend din Cabernet si Merlot, IG Colinele Dobrogei, 13,5%.  E un roze sensibil la temperatura de servire. Mie mi-a placut racit mai energic, recomand 8-9 celsius, altfel va parea nitel cam greu. Culoare clasica, aromatica de pepene galben, piersici, banana, fructe rosii. Gust destul de fresh (60%, sunt glumet, cum ma stiti), undeva intre exuberanta juvenila de la Vinul Cavalerului si finetea roseului recunoscut, din gama Terra romana. Altfel, extrem de versatil. 82 pct

Vinul rosu este un 2013, IG Colinele Dodrogei, 14%, Cabernet-Merlot. Culoare frumoasa, rosie-rubinie intensa, vin de corpolenta medie, cu nas de vin proaspat, nabadaioas, usor verde, cu arome de prune, proapete si uscate, afine,coacaze, ciocolata. putina vanilie, taninuri bine crescute, amabile, dar multe. 83 pct. E genul de vin care ar face fata la carnea de oaie, de exemplu.

Sunt vinuri listate in magazinele specializate pe la vreo 28 lei, cu un pret de Horeca recomandat la 55 lei, fiind o subgama Vinul Cavalerului, pozitionata usor mai sus. Si ambalajul trimite inspre acolo. In fond, numele intreg e Vinul Cavalerului Rezerva Contelui, deci nu e o gama total distincta. 

Toate sunt cupaje si asta e diferit, fata de gama de baza, cel putin. Se pare ca proportiile si soiurile nu sunt batute in cuie, in fiecare an oenologul Aurel Rotarescu hotarand ce blenduri vor umple aceste sticle.

In concluzie, as zice ca nu am rezerve fata de Rezervele Contelui. Sunt vinuri corect facute, iar la 55 lei reprezinta o alegere de buget buna, din meniul de bauturi al locantelor patriei.

Si totul va fi bine!

Traim intr-o tara in care profesori universitari si-au plagiat tezele de doctorat. Plagierea tezei a fost doar un ultim nivel pe lungul drum al imposturii. Si prea putinora le pasa. Adica e ca si cum ai copia la lucrarea de control. Ce, tu n-ai copiat niciodata?

Traim intr-o tara in care cei care ar trebui nu fac, iar cei care n-ar trebui nu mai prididesc sa faca. Mai simpatic e cand cei care nu fac mor de ciuda ca se face. Iar cei care n-ar trebui sa faca ii acuza pe cei care nu fac ca nu fac. E atat de amuzant ca poti sa te sinucizi!

Traim intr-o tara in care singura noastra revista de vinuri, ramasa cu doar doi ziaristi profesionisti, e nevoita, din pricina lipsei resurselor, sa admita texte scrise tot felul de persoane, cum ar fi un nene care rade la propriile spirite scrise sub pseudonim, avand un ego vizibil din spatiul extraterestru, precum si de un alt cetatean al carui zvac scriitoricesc este atat de minuscul, incat ai avea dificultati sa-l percepi si la cel mai performant microscop. Cum sunt cele achizitionate si nefolosite prin spitalele patriei, deoarece...sunt sigur ca e un motiv logic pentru care deoarece.

Traim intr-o tara in care singura revista de vinuri n-a clipit o secunda si n-a scris nimic despre Winebook of Romania, in afara de pastise din comunicatele de presa. Pentru ca asta face presa. 

Traim intr-o tara in care acea revista da premii pentru bloggeri. Premii care nu sunt pentru ca au scris diverse, ci pentru ca au facut diverse. Unul dintre castigatori are mai putine articole in toata activitatea sa decat am avut eu la un moment dat in doua saptamani. E drept ca sunt de calitate Nobel, asa ca nu comentez. Iar altul, pentru ca face evenimente. Eu aveam impresia ca blogger inseamna altceva decat organizator de degustari si evenimente, dar stiti cum e in ziua de azi: nu deschizi facebookul vreo doua zile si deja nu mai intelegi nimic despre lumea in care vietuiesti!

Traim intr-o tara in care notiunile isi pierd intelesul. De exemplu, termenul de blogger si-a pierdut sensul de persoana care scrie online, periodic. A ajuns un soi de facila legitimare, in lipsa oricaror alte calitati. Nu-i bai! Poate credeti ca sunt amar, deoarece ma rod invidii cavernoase. Credeti-ma, in cei sapte ani de blogging am avut atatea ocazii sa-mi simt egoul maculat si numele injurat, incat cele prezente sunt scrise cu puls mai calm decat ritmul unui meci de fotbal din Liga II.

Traim intr-o tara in care un grup de pe facebook, intretinut de ziaristi cu zeci de ani vechime, te acuza de lipsa de profesionalism, si-ti arata usa casei la constructia careia ai contribuit, pentru ca urmaresti prea consecvent...stati, cum ii spunea? Hai, ma, ca am invatat la scoala...Ce lopsus, lipsus, lapsus...Ah, mi-am amintit: Adevarul! Asta era! Adevarul! Va amintiti, baieti, cum era? Cand aveai un fir si-l urmareai? Cu pasiune, cu entuziasm? A fost demult, asa-i? La Merano cum a fost? Era mult adevar?
De fapt, nu gnoseologia e importanta aici. Estetica este! Frumusetea, dom'le! Aranjarea, proportiile, feng-shui-ul!

Traim intr-o tara care spune: "e prea multa incrancenare, s-o luam mai usor, sa vedem si partea buna a lucrurilor! Uite, s-au facut lucruri, sunt realitati..."

Ati vazut Spotlight? Ce, Biserica Catolica n-a facut lucruri, n-a ajutat oameni in nevoie, nu le-a alinat durerile? Ba da, desigur, dar asta nu i-a împiedicat pe unii sa scrie ca divina institutie e plina de pedofili. Nu e asa ca trebuiau sa dea dovada de mai multa eleganta? Nesimtitii...

Cine a folosit subiectul ca sa-si exhibe latura de trol, rusine sa-i fie! Sa va purtati mai frumos, altadata. Daca ii spui "boule" unuia in online, ar trebui sa-i poti spune asta si in fata. Mai ganditi-va data viitoare. Insa asta nu inseamna ca nu puteti avea dreptate.

Traim intr-o tara in care chiar daca nimic nu are sens, important e ca ne intelegem. Chiar daca construim zgarie-nori pe fundatii de castele de nisip, nu e niciun motiv de ingrijorare! Sa ne bucuram ca se face! Se dau locuri de munca la oameni, sa manance si familia lor o bucata de paine. Chiar daca autostrada nu duce nicaieri si nici nu are vreo iesire, fii atent, cumetre, ca n-are nicio groapa!

Traim intr-o tara si admit ca a fost multa galagie, multa incrancenare, multe cuvinte, travaliu prea lung.

Traim intr-o tara, dar vedeti voi, prieteni, adevarul iese arareori la iveala imaculat si calm. Cum unii dintre voi poate stiti, metoda socratica de ajungere la adevar se numeste maieutica. Termenul provine din greaca veche unde semnifica "a moși". Iar ceea ce este extras, precum un copil la nastere, nu vine pe lume usor, nu iese elegant, nici curat! Ci, cel mai adesea, in chinuri si cu tipete.

Adevarul nu e pentru toata lumea. Daca e prea dizgratios, uitati-va in alta parte. Relaxati-va, beti un pahar de vin...Si totul va fi bine!

Raspunsurile Marinelei Vasilica Ardelean

Restaurantul Oanderful, Bucuresti, 21.05.2016, aproximativ 4 pm, masa rotunda, mica si inalta, doua scaune de bar. 15 minute, cu scurte intreruperi (cerere de autograf, ring-uri de apel). 

De ce spui ca ai gustat 3000 de vinuri? Unde ai gasit 3000 de vinuri in Romania si Republica Moldova? Spui chiar tu ca ai fost la aproape 90 de crame. Asta inseamna 33,33 vinuri pe crama. In Romania exista 5-6 crame care sa aiba atatea etichete. Deci cum vine treaba pana la 3000?

MVA: Pentru ca vorbim de vinuri, nu de etichete. Am degustat multe vinuri din cisterne, tancuri, baricuri...

Lucrurile valoroase si serioase au in spate realitati. De ce exista atatea cuvinte mari in carte? X e cel mai mare, festivalul Y e cel mai mare, cand stii ca nu e asa? De ce? 

...(am omis sa pun aceasta intrebare. Bad, bad, George!)

De ce in TOATA cartea exista confuzie intre regiunile geografice si cele referitoare la vin. Dobrogea sau Moldova nu exista dpdv oenologic. Exista Dealurile Munteniei sau DOC Murfatlar sau...etc. De ce ai ignorat chestiuni elementare in domeniul vinului? Poti sa-ti inchipui o carte referitoare la vinuri frantuzesti care sa ignore clasificarea denumirilor de origine sau indicatiile geografice, care sa vorbeasca de Petrus ca despre un Bordeaux in general sau sa listeze un Richebourg ca un general Bourgogne? Cuvee Amaury sau Girboiu Tectonic nu sunt Dealurile Munteniei, respectiv Moldova, ci DOC Dealu Mare, respectiv DOC Cotesti. De ce ai ignorat aceste chestiuni?

MVA: Vreau sa stiti ca denumirile de origine si celelalte alte detalii tehnice au fost trimise chiar de catre producatori. S-au depus mari eforturi pentru ca volumul sa apara la timp. Au aparut altfel si greseli, nu s-au putut verifica toate datele, insa toate acestea vor fi corectate in viitoarele editii, va asigur. 

De ce CV-ul tau este variabil? Adica diferit in functie de cine intreaba? De ce esti somelier azi, iar maine esti mult mai mult? De ce te recomanzi ca degustator profesionist international de vinuri? Traiesti din degustatul vinului in mod profesionist? Ai participat la un singur concurs international serios. Ai auzit de Valentin Ceafalau? Are 10 prezente consecutive in juriu la CMB Bruxelles. Tu cam pe unde te afli comparativ cu el sau cu altii (pentru ca nu e singurul de la noi ani la rand in jurii de specialitate)? 

MVA: La cursurile de MBA ni s-a spus ca CV-urile trebuie adaptate in functie de circumstanta, de interlocutor. E o regula de baza in redactarea unui CV. Cat despre calitatea de degustator profesionist...Degustator e si cel care se bucura de un vin impreuna cu prietenii, insa degustatorul profesionist e cel care participa la concursuri internationale, care publica articole, scrie ghiduri de spre vin. Am participat la scrierea unui ghid despre vinurile de Champagne, am fost in juriu la Mundus Vini, la concursul de la Belgrad. Sa stiti ca nu imi aleg aceste concursuri intamplator. Imi doresc sa am o imagine cat mai larga asupra zonei din care facem parte.

Ce legatura ai (agentia de PR inclusa in vorba) cu articolele care te numesc "zana vinurilor", "regina vinurilor de Champagne"? Cine scrie textele astea? Te intreb pentru ca nu poate fi un ziarist de la Vocea Ardealului sau...altele. De unde sa stie sau sa verifice toate datele din articolele acelea, care, in unele cazuri se si repeta, in alte publicatii si sub alte semnaturi?

MVA: Dar nu sunt eu cea care spune aceste lucruri! Intrebati-i pe cei care le-au scris. Intrebati ce contributie am avut la Foss Marai, intrebati-i pe Dan Balaban sau pe Mihaela de Poix ce activitati am facut pentru Romania in Italia si nu numai. Ei stiu.

N-ai avut nicio rezerva in a include elogiul lui Helmuth Köcher in carte?

MVA: Nu puteam sa-i impun sau sa-i cenzurez punctul de vedere. 

De ce o carte produsa printr-un efort colectiv nu crediteaza ca autori si pe cei care au participat la scrierea ei? 

MVA: Autoarea cărții sunt eu. Ceilalți au fost invitați sa scrie câte un articol, pe care l-au semnat. Este o practică curentă, din moment ce nu sunt coautori.

De ce coperta Cartii Vinurilor Romanesti te are pe tine pe coperta? N-ar trebui sa aiba vinul?

MVA: Stiu ca nu e bine s-o spun, insa cand altii o sa scrie o carte asemanatoare pot pune ce vor ei pe coperta.

De unde vine finantarea campaniei de autopromovare personala?

MVA: Pot spune ca sustinerea mea vine din strainatate, din pricina credibilitatii pe care o am acolo. 

De ce realitatea n-a fost de ajuns? De ce n-ai putut scrie "Ghidul vinurilor romanesti de Marinela Vasilica Ardelean"? Asa cum e ea, o doamna frumoasa, cu ceva experienta in domeniul vinului, venita din diaspora, avand contact cu altceva, cu alta lume? De ce te-ai bagat in marasmul imposturii, tipic neo-romanesc?

MVA: Realizarile mele sunt certitudini. Trebuie intrebati cei cu care am lucrat si cei cu care am colaborat.

Precizari: acesta nu a fost un interviu clasic. Am pus aceste intrebari pe facebook (recitite Marinelei Ardelean, fata in fata), iar raspunsurile au fost date live, in 15 minute, consemnate in scris si confirmate azi, inainte de publicare, de catre respondenta. Recunosc ca structura intrebarilor a fost in parte retorica, in parte necesitand raspuns scris. Dar pana la urma sunt niste intrebari. Iata mai sus niste raspunsuri. 

In premiera mondiala, nu voi comenta. Consider ca nu e fair. Nu poti fi si participant si comentator in acelasi timp.  Insa va incurajez sa comentati cum credeti de cuviinta. Voi raspunde doar in masura in care subiectul e metodologia sau circumstanta, nu despre continut. Multumesc!

Ce am vazut la Ro Wine Festival (21 mai 2016)

Am fost prezent la Ro Wine, pe numele complet Ro Wine, The Wine Festival of Romania. Am fost din doua motive, anume pentru mi s-a promis ca celebrelor mele intrebari exprimate Facebook li se va raspunde cu aceasta ocazie si apoi pentru ca "The"-ul si "of"-ul creeaza asteptari mari si curiozitati pe masura, in linia saptamanilor anterioare, cand Facebook, acest "land of the free 2.0", a vuit referitor la volumul Cartea vinurilor romanesti/Winebook of Romania si subsecvent la persoana autoarei, Marinela Vasilica Ardelean. 

Dar una e una, alta-i alta, vorba unui presupus filosof bulgar. 

Ro Wine a avut loc la Fratelli Studios, pe malul lacului Tei si in prealabil a fost promovat in media mainstream, ceea ce spune ceva despre buget. A fost un "festival", nu un "targ", asta ca sa nu facem comparatii nefolositoare. Nu s-a putut cumpara vin, ci doar degusta.

La intrare, cateva prezente agreabile te "procesau", iar tu capatai o bratara colorata in functie de tipul biletului/invitatei. Tot aici am primit un exemplar din ghidul de informare Ro Wine Magazine, an 1, nr.1. Acesta continea informatii despre organizatori si despre participanti. Color, calitate buna, format A4, 50 pagini. Am remarcat ca descrierea cramelor participante era complet diferita de cea din carte (in sensul ca era alt text). Profi, nimic de comentat.   

Eu unul am participat doar in ziua de sambata, asa ca impresiile mele nu isi propun sa reflecte intregul eveniment. 

Sala arata frumos, cu standuri egale, avand insertii de lemn, asemanatoare cu imaginile proiectului, asa cum au circulat inainte de eveniment. Standurile invitatilor straini erau pe laterale, la cu un metru mai sus de cele ale autohtonilor. Presupun ca "geografia" salii a condus spre aceasta amplasare. Iluminatul era asigurat de reflectoare, fara pic de lumina naturala, dand salii o ambianta de studio de film.

N-am apucat bine sa salut pe unul sau pe altul ca a inceput un workshop cu titlul (sper sa mi-l amintesc corect) "Romania in top 3 european in 20 de ani", intr-o sala mai mica, unde inteleg ca e restaurantul Uanderful. Daca stiti ce poama sunt, n-o sa va surprinda sinceritatea: a fost pierdere de vreme. Inteleg de ce s-a facut, insa n-am remarcat vreo concluzie fiabila, ci doar sperante si incurajari. Dupa mine, nu exista sanse nici macar in 100 de ani. Doar daca vreuna dintre tarile detasate in top, cum ar fi Franta, Italia si Spania, devine stat islamic. Desi, daca se va intampla asa, am banuiala ca locul nostru in clasamentul producatorilor de vin va fi ultima noastra grija, nu stiu cum sa va spun...

Si ma intorc in sala mare de degustare. Dom'le: decent, elegant, frumos. Producatorii aveau doar cateva vinuri din portofoliu, inteleg ca selectate tot de organizatoare, ceea ce a facut ca vinurile sa fie de la un anumit nivel in sus. Foarte bine. Am gustat multe vinuri si noi si unele mai vechi, dar despre vinurile in sine, alta data. Oricum, au fost noutati (cum ar fi Amfiteatru, Cepari), plus cativa producatori, cu ceva vechime, dar rara avis pe la targuri, gen Davino, Gramma sau Clos de Colombes. Puteti sa-i vedeti pe toti aici. O precizare: daca ne uitam in lista de participanti vedem 9 producatori de Champagne. Asta nu inseamna ca au fost 9 standuri, ci ca in zona VIP, o firma/un om care le importa/reprezinta pe acestea a propus spre degustare cate un vin de la fiecare. Zona VIP n-a fost pentru toata lumea, ci doar pentru cei care au marcat 250 lei pe bilet. Zona VIP fiind un rand de mese in sala de la Uanderful. In teorie n-a fost pentru toata lumea, pentru ca in practica n-am vazut pe cineva sa controleze degustatorii. Poate o fi fost un check-in si out subtil si nu l-am sesizat eu, impetuos cum ma stiti. Vinurile de la VIP au propus cateva etichete mai vechi, iesite din piata, cum ar fi Davino 2006 sau Vinarte 2001, dar si niste Purcari din anii '80, fata de care trebuia mai multa grija. Nu poti sa le lasi 6 ore la aer, dar ma rog, e un neajuns perfectibil. Eu cred ca trebuiau deschise si oferite spre degustare la momentul potrivit si ca un eveniment in sine. Dupa cateva ore de la deschidere, vinuri de 30-40 de ani se pot retrage in transcendent, nu alta.  

Am discutat cu multi reprezentanti ai producatorilor. Mai toti erau constienti de motivul prezentei mele si curiosi cu privire la deznodamantul sau. Mai toti erau de acord cu ce s-a zis pe Facebook, dar mai toti erau optimisti cu privire la efectele evenimentului. O lume ciudata, nu-i asa? Anyway...

Concluzie: un eveniment bine organizat, bine pus in scena, bine interpretat de expozanti si organizatori (MVA&Fratelli bros, poate si Media Pro, remarc cu naivitate), lume cu mers mai degajat, riduri mai putine. Sambata afluenta de public a fost destul de mare, avand in vedere pretul biletului si aud ca duminica a fost si mai si. 

Daca se pastreaza raportul de forte si la urmatoarele editii, cred ca ar putea fi inceputul unei traditii frumoase. 

PS: A, da, n-am uitat! Mi s-a raspuns la intrebari. Ma rog, atat cat s-a putut, avand in vedere fereastra de 15 minute, cat mi s-a oferit.  Oricum, nu am avut sentimentul ca am fost evitat. Doar ca intrebarile au fost din capul locului "sistemice", partial retorice si greu de barat argumentat. Doar le-am pus eu, he he. Dar asta e pentru o alta zi:) Veti vedea! 

PS2: fotografiile sunt imprumutate de pe pagina de fb a evenimentului. 

Floare de luna Feteasca Neagra Rose 2015 (Halewood)

In gama Floare de luna, Halewood a reusit sa adune cateva vinuri reusite. Nici Feteasca alba, nici Feteasca neagra n-au fost deloc rele. Sunt vinuri de supermarket lucrate cu simt de raspundere, pretuite pe la 25 de lei si ar fi vinuri pe care te poti baza, in masura in care noile recolte vor inlocui la timp veteranii din rafturi. Oricum rose-ul e din cea mai recenta recolta, asa ca discutia nu e despre el. Feteasca neagra, ultimul trend, DOC Dealu Mare.  

Rose antique. Nas intens fructat, cu căpșune și zmeura, gust de corcodușe roșii, pepene rascopt, gust post acid, acrișor. Sec spre limita, 13% bine integrat. 

Nu e rose de Provence la Cannes, dar nici vata pe bat la Mamaia nu e. 82-83

Sauvignon Blanc ANNO 2014 Licorna Winehouse

Spre deosebire de atatea alte rude, mult mai bombastice in exprimare, ANNO 2014 (DOC Dealu Mare) aduce o aromatica rezervata, discreta, de coacăze, flori albe, iarba (imi vine sa zic "tulpina de mohor" :), cireșe albe, limonada. Gustul e plin, robust, aproape de ceea ce limbajul de specialitate ar categorisi "rotund", fresh, insa foarte echilibrat. Nivelul de alcool nu e mic (13,9), insa e foarte bine integrat. 90 pct. Lasa o impresie de autentic, asta pe langa calitatile intrinseci, transmitand o impresie de fidel cu strugurele, de natural. 

Face vreo 60 de lei in magazinele specializate si este produs intr-o editie de 3953 sticle. 3953? Daca ar fi fost 4000, ar fi corespuns la 3000 litri, ceea ce are sens, dar asa? Hm, deci mister mare! Cine a baut 47 de sticle inainte de etichetare? Hai, marturisiti! 

Apropos de mistere, va recomand o miniserie BBC (2015, 3 episoade), dupa probabil cea mai buna carte scrisa de Agatha Christie: And Then There Were None aka Ten Little Niggars aka Ten Little Indians adica Zece negri mititei. In orice caz, este cea mai vanduta, depasind 100 milioane de exemplare.

Ecranizarea recenta este fidela cartii si asigura prin detaliile de productie (costume, decoruri, filtre de imagine si mai ales distributia din care fac parte Charles Dance, Toby Stephens si Sam Neill) o imersiune aproape completa in povestea intunecata a Agathei Christie. E nevoie de multa stiinta ca sa obtii ceva cu amprenta tipica, naturala. Cam ca vinul de astazi, nu-i asa?

PS: Va dezvalui ca si eu am contribuit la itele misterului. Doua din sticlele lipsa cad in culpa mea, ca urmare a vizitei la fata locului, de anul trecut :) Si uite asa, au mai ramas 45. Ah si de vazut, filmul se poate vedea in multe locuri online (un google search cu "online subtitrat" in coada ar trebui sa fie multumitor)

Davino Domaine Ceptura Blanc 2015

DCB 2015, DOC Dealu Mare, blend de Sauvignon blanc, Feteasca alba, Riesling italian, vine intr-o culoare alb-aurie stralucitoare, cu reflexii verzui. Aromatic trimite spre flori albe, socata, mere, cherimoya, grepfrut, gust cu oarecare densitate, cu adicitate potrivită, citric amăruie, destul de imperios cu papilele. Alcoolul e bine integrat (13%). 84-85 (vinul s-a prezentat mai elegant a doua zi, ceea ce e o indicatie ca momentul sau optim de consum e nitel mai incolo). ~80 lei in magazine specializate si in restaurante dupa mila restauratorului.

sau (MVA style) 

De sub pastelul galben pal cu sclipiri de smarald, amintind de un camp in primavara tarzie, printre flori albe zdrobite sub imbratisarile indragostitilor care isi impart sarutari duioase ca merele si fructele exotice coapte, se ridica o aromatica ampla, maiestoasa, pasionala. Precum dragostea, acest vin cu structura rafinata sopteste dorul reintalnirii, care este intotdeauna dulce.

Stele:3 

Tipologie: alb, sec

Regiune: Dealurile Munteniei 

13% vol.alc

....

....

Vinurile primordiale de la Domeniul Bogdan

Domeniul Bogdan detine aproximativ 150 de hectare in preajma localitatii Pestera, judetul Constanta. Ati ghicit, pe proprietar il cheama Bogdan. Mihalcea. El si-a dorit ca vinurile sa fie biodinamice, chiar daca piata pentru asa ceva in Romania e mai mica decat Piata Centrala din Galati. Biodinamic, adica Rudolf Steiner, holism, coarne de vaca, balega si toate minunile pe care le implica chestiunea. Deocamdată există doar certificare organică. În câțiva ani se va obține și certificarea biodinamica, desi via se munceste si acum in acest regim. 

In 2014 de vie si vin s-au ocupat doi domni italieni, Lionelo Anello si Federico Giotto, ei continuand munca si dupa numirea ca facator de vin sef (chief winemaker) lui Darius Pripon (ex Winero), trecut si el prin tagma (din ce in ce mai) rau famata a bloggerilor de vin. 

Mai inteleg si ca Dan Savulescu (ex SERVE) e pe cale sa preia partea cu vanzarile.

Pentru moment se vinifica la Crama Ceptura. Dar există planuri și fonduri alocate pentru o crama noua, a carei contructie va incepe in curand (fingers crossed). 

Din prezentarea de la Goodwine am inteles ca desi vinurile sunt obtinute conventional (biodinamicul se limiteaza la vie), totusi tratamentul e mai omenos. Cum am degustat cateva dintre licori (de fapt, le-am baut, dar "degustat" suna mult mai profi) nu imi pot infrana imperiosul impuls de a va impartasi si voua impresiile:

Muscat Ottonel Primordial 2014. Un muscat vinificat in sec, alb gălbui cu tente verzui si un "nas" asteptat, tipic boabei coapte de strugure, usor picant, pe partea de cofetarie si ceva ce mai regasim si in alte muscaturi seci, o usoara nota de albus de ou. Gustul e destul de robust, crocant, cu aciditate suficienta. Inteleg ca e doar 80% Ottonel, restul fiind Muscat Blanc(conform lui Darius Pripon). Ori Muscat Blanc se numeste la noi Tamaioasa Romaneasca. 35 lei 83 pct

Sauvignon Blanc Primordial 2014. Mi s-a parut cel mai putin expresiv din serie, cu o aromatica mai degraba mineral-vegetala, decat fructata si cu un gust amintind de mere golden si grapefruit. Poate sa fi avut mostra respectiva o evolutie ciudata, dar e la oarece distanta fata de celelalte vinuri. 12,5%.  78

Cuvee Alb Primordial 2014. Un blend de Chardonnay, Sauvignon blanc si Muscat. Este alb-galbui stralucitor si aduce a flori albe, gutuie, pere williams, usoare tuse vanilate, pentru ca da, vinul a stat ceva in baric. Gust dulce-acrisor, cu amprenta de limonada condimentata, cu o buna remanenta. Vanjos. 14%. 86 pct, 60-70 lei, pret cam optimist, daca ma intrebati pe mine, nu din pricina raportului pret calitate, ci din considerente de vizibilitate in piata. 

Rose Primordial 2015, obtinut din Pinot noir, Syrah si Merlot, este primul vin lucrat de Darius Pripon. Roz sidef intens, cu aromatica frumoasa, curata, de căpșune si cireșe. Pe palat aduce prospețime si o aciditate reconfortanta. Un rose agreabil, insa nu pe stil Provence, pentru cei pasionati de astfel de detalii. 13%, 35 lei, 84 pct.  

Cuvee Rosu Primordial 2014, un blend tot din Pinot, Syrah si Merlot, baricat 12 luni, fiecare componenta separat. Culoare rosie-rubinie stralucitoare, care ma face sa pariez ca Pinotul e vioara I. Iz de prune afumate, cacao, cafea, picanterii. In gust apar si fructele rosii, coapte si suculente, cu o aciditate foarte bună. Cred ca ii va sta mai bine peste cateva luni, cand baricul se va integra mai bine. Alcool bine integrat (14%). 84-85 pct, 40 lei

In concluzie, se intampla ceva promitator la Pestera, inclusiv datorita partii biodinamice. Nu ca ar fi vreo garantie pentru calitatea vinurilor, dar e dragut sa stii ca se protejeza mediul inconjurator. Vinurile sunt fresh si gustoase. 

Inteleg ca pregatesc si o gama pentru retail, asa ca sa stam cu ochii pe ei.