Beaujolais-uri de la Emag si Mega Image

Intr-una din zilele saptamanii trecute ma uitam pe emag.ro in cautarea unui accesoriu pentru o tableta. Cand, prin meniu, imi sare in ochi cuvantul Vinoteca. Mai sa fie. Dau click si ma gasesc in fata unei oferte luxuriante, in principal sustinuta de Mega Image/Delhaize, dar si de la alti importatori care s-au dat pe mana gigantului de vanzari online. 

Acuma pentru un bucurestean poate parea ciudat, in fond, trebuie sa aiba grija cat lipseste de acasa, deoarece s-ar putea sa gaseasca un Mega Image in sufragerie la intoarcere, dar pentru astia, mai prostuti, din provincie, Mega Image nu exista. Nu ca am suferi prea mult din pricina asta.

Dau de cateva etichete care imi atrag atentia, in special niste cru-uri Beaujolais. Am plecat de la ele si mi-am facut un "cadoas", ca sa zic asa. Inainte de "confirma comanda" m-am uitat dupa costurile de transport: 20 lei, indiferent de cantitate. Foarte frumos. A doua zi, bip, bip, curierul, da banii, ia marfa. Ajuns acasa deschid cutiile. Care nu sunt speciale pentru vin, dar asa alandala cum stateau sticlele, erau suficient de bine incotosmanate in folii, cat sa nu raceasca sau sa se loveasca la cap.

Pana acum am incercat cele cinci Beaujolais-uri. Toate 2013. Toate produse chiar de Delhaize, care joaca rolul de negociant-eleveur. Toate cu 12,5% alcool. Desi as paria ca au variatii, dupa simtamintele din corazon, dar nu sunt un alcoolmetru vivant infailibil. Toate costa un pic mai mult sau mai putin de 25 lei si, evident, sunt Gamay 100%. Le-am vazut intre 80-82 pct.

Ma bucur totusi sa va spun ca la proba organoleptica nu s-au prezentat chiar la fel, ceea ce e multumitor. 

Astfel, in ordinea degustarii vorbim de:

Moulin a Vent 2013. O culoare matura, rubinie, un nas foarte tipic, cu aromatica florala și dulceag fructata, cu cireșe, vișine, prune, cu un gust surprinzător de vinos, ușor astringent, cu taninuri prezente dar fine, amintind de miezul de nuca. 

Saint Amour 2013.  Rosu rubiniu mediu. Nas tipic, de intensitate medie, floral, cu violete, cu prune, cireșe, piele și ușor iodat. Gust cu note de cireșe, ciocolată, afine. O remanenta medie, ușor picanta.

Julienas 2013. Aici tusele florale specifice sunt mai "oprimate". Vinul, desi absolut ok, are un caracter mai generic, de rosu usurel. cu arome asteptate de fructe rosii, and not much else, usoara dilutie daca e servit la temperaturi mai joase de 14 C.

Cote de Brouilly 2013. Un vin în care "beaujoleitatea" se arata mai discret. Jeleu de căpșune, ierburi. Gust mediul, light, fruity, dar consistent.

Morgon 2013. Singurul din gașca ca se poate bea si la temperatura camerei. Violete, fructe roșii. Ok, mediu, extract mai bun decat fratii sai, cu picanterii pe final. Pare cel mai serios din serie si singurul caruia aerarea ii foloseste usor.

In concluzie, sunt vinuri decente, baubile insa fara mari surprize sau asteptari. Costurile s-au mai redus si din calitatea sticlelor, etichetelor sau capisoanelor.

Distanta fata de nume consacrate din zona, ca Lapalu, Lapierre sau Domaine Piron, este mare. Le lipseste fie consistenta, fie profunzimea celor din urma. E drept ca sunt si de vreo doua ori mai ieftine.

The Beasts of the Southern Wild (Italy, 90+)

MONTE OLMI AMARONE CLASSICO 2008*
Tedeschi, 16%!, 30% Corvina, 30% Corvinone, 30% Rondinella, 10% Rossignola, Oseleta, Negrara, Dindarella, Croatina and Forselina, 325 lei, 93 pct
Acest Amarone este o bestie traditionala. Are nevoie de aer, decantor, timp, rugaciune. Ok, fără rugăciune. Dar am auzit ca nu strica. Ierburi, minerale, chestii schimbatoare, eterice. Mi s-a parut foarte complex. Iar gustul nu poate fi descris altfel decât "masiv". Recomand!
*deoarece am uitat deadline-ul pentru text, am scris acest mic review la somatiile delicate ale redactorului UZPZ, pe telefon, cat ma aflam la o nunta. Si in timp ce influlecam "ordeof"-ul si gustam un demisec noname, no vintage, no matter, ma gandeam cu jind si jale la restul de vreo 3 sferturi de sticla captiva in frigider. Jur ca de acuma nu ma mai duc la nicio nunta fara provizii! Oricum, serios vorbind, in ciuda scriiturii laconice, asta a fost unul dintre cele mai infricosatoare si delicioase vinuri pe care le-am baut vreodata.

BAROLO CANNUBI 2007
Poderi Luigi Einaudi, 14,5%, 100% Nebbiolo, 350 lei, 90 pct
Sunt foarte multe lucruri de iubit la un vin, mai ales la unul precum un Barolo de clasa: aromatica complicata si serioasa, structura musculoasa, cu aciditate si taninuri sa dea si altora, promisiunea ca va fi in forma si peste 10-15 ani, modul fantastic in care completeaza carnea rosie , dar, mai ales faptul ca iti poti imbogati cultura generala. Asa aflam ca Luigi Einaudi a fost al doilea presedinte al Italiei. Mai aflam si ca dragostea sa pentru vin a fost taxata de ziarele vremii. Astfel, in 1950, revista Candido a publicat o caricatura care il reprezenta pe Luigi Einaudi inconjurat de o garda de onoare formata din sticle de Barolo, fiecare reprezentand o institutie a statului. Directorul publicatiei a fost condamnat penal pentru sfidarea adusa autoritatii prezidentiale. Eu zic sa nu facem aceeasi greseala si sa tratam acest exponat cu maxim respect si consideratie!

TIGNANELLO 2008
Antinori, 13,5%, 80% Sangiovese, 15% Cabernet Sauvignon si 5% Cabernet Franc, 340 lei, 93 pct
Acest vin e desigur foarte, foarte bun. Ceea ce impresioneaza este eleganta si structura catifelata. Are o moliciune invaluitoare, fara a-si pierde prospetimea, si o remanenta remarcabila. Lemn dulce, mure, cirese negre, ciocolata, condimente. Top stuff!


COSTASERA AMARONE CLASSICO 2010
Masi, 15%, Corvina, Rondinella, Molinara, 174 lei, 91 pct
Acest vin este ca un astronaut care a calatorit prin univers cu viteza luminii si tocmai s-a intors pe pamant. Eu am imbatranit 9 luni de la ultima intalnire, iar el doar cateva minute. Acelasi vin dens si solid, plin de arome de fructe confiate: merisoare, coacaze, cirese, prune, un praf de scortisoara si tutun. E foarte in forma, cu musculatura lucrata si plin de viata. Uitati-l, pleaca din nou! 3,2,1...ignition!
* e ala mai mic dintre fratii amarone de la Masi, dar oricum, asa mic cum e, te poate lasa lat, fara probleme, E mai smecher: te duce cu vorba.




PS: titlul vine de la un film. De care ziceam, printre altele aici. Doar ca vinurile nu sunt ca filmul, ci ca mistretii preistorici din el...

Cramposie si Babeasca neagra Monșer

Intamplare intamplatoare in Carrefour! Cum stateam eu si admiram peisajul de la raftul de vinuri- imi sar in ochi aceste specimene usor diferite vizual de etichetele de pana acum. A disparut logo-ul Senator si palaria bowler de pe contraeticheta. Un motiv ar fi ca acest vin e produs de Cramele Odobesti si nu de Senator Prodimpex cum erau pana acum, desi adresa de web e aceeasi. 

Inteleg ca s-a facut un soi de "partaj" intre asociati...Probleme de familie. 

A aparut in schimb un text cam stufos, dar sa nu ne chinuim prea tare cu amanuntele acestea, in fond vorbim de vinuri de 13 lei.

Cramposia este un DOC CMD Husi, fara an, dar banuiesc, dupa impresia gustativa cat si dupa faptul ca e imbuteliat luna trecuta, ca e 2014. Nu stiam ca exista plantatii de Cramposie in patria Zghiharei, dar e foarte bine. Vinul livreaza ceva de buna calitate, avand in vedere pretul, vin de 12%, curgator, fara o aroma deosebita, insa cu un G in plus in gust, parand  mai greu, mai dens decat te-ai astepta.

Vin cu aroma discreta, floral-citrica, cu finish usor tonic. 80 pct.

Babeasca Neagra e tot NV, IG Terasele Dunarii, prin zona localitatii Insuratei, aduce vizual o culoare rubinie, cu nuante mature, fapt care nu se va repercuta aromatic sau gustativ, vinul livrand ce te astepti, un rosu nepretentios de corpolenta medie spre mica, cu taninozitate redusa si arome fructate, usor picant si cu o adiere vanilata. 13% . 78 pct.

Din punctul meu de vedere, vinificarea in sec adauga un plus de baubilitate, fiind vinuri accesibile, de sete.  Pana acum mai multe vinuri din aceasta gama jucau in divizia demisec, si e bine ca au facut pasul spre modernitate.

In rest, orice am zice despre acest producator cu vii in 4 regiuni distincte ale tarii (jud Caras-Severin, Vrancea, Vaslui si Braila), trebuie sa remarcam ca,  pana la urma, este singurul care propune o intreaga gama de vinuri produse exclusiv din struguri autohtoni. 

La mai multi si la mai mare!

O seara in atelierul lui Sorin Ilfoveanu

Marti, 6 octombrie, pe la orele cinei, am stat la o masa patata de vopseluri si am baut vin. Nu, nu ma compatimiti, nu zugravesc prin casa. 

Eram  in atelierul si in prezenta unuia dintre cei mai mari pictori romani, anume Sorin Ilfoveanu, printre zeci de tablouri minunate, impreuna cu un grup de oameni seriosi: jurnalistii Luca Niculescu, Adrian Ursu si Ion M. Ionita, muzicianul si regizorul Hanno Höfer, sculptorul Adrian Ilfoveanu, George Chendi (director la Alma Tim, un mare importator de vinuri si alte bauturi) si, desigur, "organizatorul" seratei, unicul si inimitabilul, George Moisescu. 

Scopul intalnirii n-a fost unul lucrativ, nu s-a vandut nimic, nu s-a tranzactionat nimic, ci doar s-a vorbit despre cate in luna si in stele si, din fericire, foarte putin despre Basescu. Oameni cu mansardele frumos mobilate au trecut de la episoade istorice interesante din preajma lui 1918, filme romanesti, muzica de jazz si, cum altfel, arta. 

Nu ca as fi vreun expert, insa imi plac foarte mult peisajele din seria "Alb", desi e putin probabil sa-mi permit vreunul in viitorul apropiat. Apropos, intalnirea a avut loc in ziua dinaintea vernisajului noii expozitii intitulata "Levant dupa Levant", deschisa la galeria AnnArt, pana pe 8 noiembrie. Aviz amatorilor.

Despre vinuri...Din fericire s-au integrat bine in peisaj. Sunt vinuri pretioase (la propriu si la figurat) din portofoliul Alma Tim/ Smartdrinks.ro si au fost toate foarte bune si excelente. 

Partea americana provine de la Terlato Family si a constat din:

The Federalist Chardonnay 2012. Trebuie spus ca sunt vinuri "patriotice", fiecare dedicat unui anume parinte fondator al Statelor Unite. Acest specimen din Russian Valley este delicios, plin si vanilat, fara a fi obositor. Un soi de crema de lamaie lichida. 90 pct  

The Federalist Dueling Pistols 2010 e un blend 50-50 de Zinfandel si Shiraz din Dry Creek Valley. Foarte placut, baubil si amabil. Nu tocmai precum Alexander Hamilton. Mure, cirese negre, condimente. 89

Rutherford Hill Merlot 2010 vine din Napa Valley si aduce fructe rosii, "coapte" alaturi de condimente dulci si cafea. Un vin mangaietor cu papilele, de o calitate foarte buna, desi e nu e deloc o editie limitata. 86

Rutherford Hill Cabernet Sauvignon 2010, Napa Valley. Un vin full-throtle, erect ca un obelisc. Nas serios, cernelos si un pic vegetal cu afine si coacaze, stejar bine integrat. Excelent! 90 pct

Lumea veche a fost reprezentata de: 

Aegerter Chablis Vieilles Vignes 2011. A fost servit dupa ruda americana si, evident, soaptele sale nu s-au auzit prea bine din pricina naturii expansive si galagioase a precedentului "vorbitor", chiar daca de familie buna, pentru un american:) Citric, cu o buna concentratie, delicat pe papile, nitel cam neatent pe final. 84 pct

Rosiile au fost din "familia" Brotte, vinuri de negociant, dar de clasa. Nivel de alcool mare: 14,5/ 15,5/ 16! Deh, asta-i Ronul de sud. Trei apelatii, culminand cu Chateauneuf-du-pape.  

Brotte Vacqueyras Vieilles Vignes 2010. Tot din vii vechi.  Wow! Un nas foarte elegant, cu cirese negre, mure, coacaze, coriandru, lemn uscat. Taninuri fine si matasoase. 91 pct. Cel mai surprinzator vin al serii.

Brotte Gigondas Vieilles Vignes 2011. Vin concentrat, cu o culoare densa si un nas amalgamat, de ierburi, fructe negre, piper, chimen si o tusa salina, amaruie si carnoasa amintind de maslinele kalamata. O bestie gustoasa, cu 15,5% alcool! 89 pct

Brotte Chateauneuf-du-pape Vieilles Vignes 2011. Vin de nani, nani, somn usor. 16% alcool. Dupa mine nu e inca in cea mai mare forma. Cred ca mai are nevoie de cativa ani pentru depliaj. Taninurile sunt inca robuste. Remarcabila este mascarea nivelului urias de alcool, prin faldurile dense, texturate ale licorii. 90 pct.  

Pentru ca inca mai miscam ni s-a propus si un rom dominican numit Atlantico Private Cask produs in stil solera. Noroc cu bautura aceea insipida si incolora...cum i-o spune!? pe care m-am fortat s-o beau toata seara. E drept, si mezelicurile si branzeturile smechere din dotare au mai atenuat din soc. Am devenit fan vita uscata cu aceasta ocazie. 

Ca la toate suetele organizate de George Moisescu m-am simtit minunat. Vinu-i vin, oamenii oameni, viata scurta, arta lunga, dar nu la fel de lunga ca un drum Bucuresti Galati intr-un microbuz cu o climatizare indoielnica. :)

In rest, sunt fericit sa va anunt ca nicio opera de arta nu a avut de suferit in timpul actiunii din acea seara.