Purcari. Pe care l-am baut.

In aceste vremuri festive, noi, astia, mai fara tigle pe casa, sau, in fine, mai cu experienta (ce de virgule, pe care le-am baut) nu putem sa nu ne amintim de celebra, ilustra, deja folclorica sceneta cu Horatiu Malaele. O stim de la revelioane, an de an, via TVR. Pe care l-au baut.

Intamplarea (bine ticluita in niste birouri de la Chisinau, am banuiala) a facut sa am de acest Craciun mai multe vinuri in "teste", de la Vinaria Purcari. Pe care, logic, le-am baut.

Acuma, inainte sa-mi pierd constiinta, pardon, cunostinta, desi...oricum, sa revin iar si oarecum din nou, as zice ca pe langa interpretarea lui Horatiu Malaele, marele merit este al regretatului umorist Dan Mihaescu (capodopera fiind "Aşa e în tenis", Toma Caragiu). Sa trecem in revista, cat mai putem, mai pot si alte conjugari:

Vinohora Alb 2014, Feteasca alba si chardonnay. Prima sticla s-a dus mai greu, insa a doua...Pfa, ce-a mai curs! Era si un avat prajit...Amarui. Si vinul dulce amarui, grefa, vanilie, Mar verde, piersici, gutuie. Cu smirghel. Bun, ce sa mai...85

Purcari Rose 2014.  Alt lot, alta vitamina, alt codoi. Rose intens, cu capsune, cirese si zmeura, ataca papilele, are dioxid cat sa faca curgerea intensa. Pare ca e un soi de sauvignon blanc rose, soc, grefa, aroma de mai vreau. E greu... si tare. 83

Vinofora, ohm, scuze, Vinohora rosu 2014, Malbec si Rara neagra. E soiul de rosu foarte suculent, cu taninuri lichide, dulci, fructat, fructat ca un drajeu Bucuria. Cirese negre, visine, vanilie, ierburi, "cald" dar mustos. 85 puncte pe care le-am baut. Cu cealalta mana tin bucataria. 85

Freedom Blend 2013. Rara neagra, Bastardo (bun nume!) si Saperavi. Se intorce iar, la fel de juicy si frumos, modern dar plin de farmec provincial, de accent. Daca va intrebati care e deosebirea fata de "pe care l-am baut"-ul Vinohorei, ei bine, e vorba de o mai mare suplete in corp, desi e mai intens, de un "duca-s-ar pe gat" mai accentuat. Accent, ce va spuneam? Cand e rece miroase a telemea...85

Alb de Purcari 2013. Chardonnay, Pinot gris si blanc. Vin serios, cu lemn, cu de toate, un soi de...Amaury? Domnu' Dan? Asa? As putea sa dau 10 descriptori, insa un lucru e cert: e vinul alb de Purcari care se bea cel mai repede si care lasa impresia cea mai buna. Aici nu mai pot sa zic "pe care l-am baut", deoarece s-a baut prea repede. De altii. 87

Si asa ajungem la sef. Negru de Purcari 2012. Cabernet, Rara si Saperavi. Chestia fantastica e ca de la un Negru te asteptai la greutate, la brutalitate. Insa in afara culorii intense, totul e domnos, fin, bine lucrat, vin cu structura. Fructe negre si rosii, marochin si tabac fin, Cred ca se fac progrese peste Prut. Mari. 90

Da' ce credeati ca va las? Noo. Stati sa mai beti un paharel, o sarmaluta. Si ce daca e 12? Luati un caltabos, un pahar de-amestec de libertate! E decembrie, revolutie, Ceausescu, pai, pai? Libertate, da! Cum care? Pe care am baut-o! Tineti bucataria cu o mana, ca se dezintegreaza. Caltabosul in alta, sigur. Nu scapa farfuria din cealalta si cu ultima tine paharul asta de Negru! Da, bine! Prea multe maini, zici! Ei, asi! Metamorfoza, Kafka, frate! C-asa-i in tenis!

La multi ani! Si mai multa sanatate! Pe care am...

4 vinuri de la Cramele Rotenberg (28.12.2015)

De-a lungul timpului, am ajuns ca imi formez impresia ca asa numitul "bottle variation", adica variatia de la o sticla la alta, este mai prezenta statistic la Cramele Rotenberg decat la alti producatori. O fi metoda de producere, mai rustica, o fi de la "nefiltrat"(mai mult sau mai putin), o fi de butoaiele home-made, sau de la loturile diferite? Nu stiu. Cert e ca de la acest producator din Dealu Mare am gustat si sticle dezamagitoare, dar si unele din cele mai sincere si frumoase vinuri romanesti.

Notorius 2009. O culoare matura nitel avansata pentru 2009. Aduce visina din visinata, un pic de aciditate volatila, baton cu rom, alaturi de ceva rustic, amintind de pruna afumata. Poate ma insel, dar pare din alt lot decat cel de care va povesteam aici. Are si o taninozitate si o abundenta de depuneri de care nu-mi amintesc.  Dar se poate bea, no problem. 77

Emeritus 2008. Aici totul e bine, serios in nas, cu arome de tabac, pielarie, mixate cu fruct, gustul intra voios, lin curgator, pana te trezesti cu o senzatie amara, persistenta. Oricat aer i-am dat, tot acolo am ajuns. Nu stiu ce sa zic. Eu nu ma consider institutie, ca sa vorbesc la persoana intai plural, dar prefer sa nu "îi acordam" puncte.

Emeritus 2009. Alta treaba, alta satisfactie. Intrucatva asemanator, dar mai solid, mai suculent, mai baubil. L-am descris bine aici. 87 

Primus 2008. Am gustat vinul in tandem cu Notorius 2009. Dupa  relativa dezamagire, Primus 2008 a parut nu numai vizual mai proaspat, cu o culoare mai sanatoasa, dar si gustativ a oferit o satisfactie superioara. Mult mai fin, cu pastise de visina (mix de prospata si din compot), cacao, vanilie, coacaze si afine, cu aciditate mare care impinge vinul pe gat si rezolva fripturi grele, la cuptor, de sezon. Un vin foarte bun. 89

*nu stiu daca toata lumea e constienta, dar toate aceste vinuri sunt produse din Merlot. 

Nu cred ca e un mare mister ca imi place Rotenberg, cu budanele sale intoarse, cu conacul vechi de nou, cu monopolul univarietal din vie, cu maniera sa de a vinifica "a la garagiste", ba chiar si relativul jemanfisism al etichetelor sale (are 3 vinuri cu aceeasi ilustratie, diferentiate doar prin nume). E drept ca am recomandat etichetele sale, de cateva ori, pentru cadouri corporatiste de sarbatori. La fel de drept e ca am cumparat mai putine vinuri decat am gustat. 

In noul an, asa cum imi doresc si eu sa fiu mai bun, tot asa il doresc micului producator din Ceptura sa asigure o mai mare constanta a produsului sau. 

Nu de alta, dar Isus se naste iar si iar in fiecare an. Cumparatorii...mai rar.  

Cele mai bune vinuri romanesti incercate in 2015

In 2015 am baut cateva vinuri romanesti care mi s-au parut foarte bune. Vinuri de peste 90 pct., sau pe acolo. Ori m-am inmuiat eu, ori chiar se fac progrese. De dragul discutiei sa presupunem a doua varianta. 

Cele mai cele au fost (ordinea e oarecum aleatoare):

Sauvignon Blanc Rezerva 2014 Licorna Winehouse. E putin nedrept pentru cititor, deoarece vinul nu este inca lansat, dar mi s-a parut un vin foarte bun, pe care abia astept sa-l vad in varianta finala. 90

Principesa Margareta Rosu 2009 Domeniul Coroanei Segarcea, un Marselan foarte bine facut, catifelat, omenos. 90

Revelatio 2014 Davino (Sauvignon blanc si Feteasca alba) 87-90 (I could be wrong, i could be right, vorba lui PIL)

Solo Quinta 2014 Cramele Recas (Chardonnay, Feteasca regala, Sauvignon blanc, Muscat si Cabernet franc vinificat in alb) Cred ca e cea mai buna varianta de pana acum. Greu de ignorat. 90.

Davino Rezerva Alb 2012 (Riesling italian si Sauvignon blanc) Ce pot face oamenii astia dintr-un riesling italian...92 pct.

Cuvee Guy de Poix 2011 SERVE, o feteasca neagra de 15,5%. alcool foarte bine integrat, suculenta. 90-91

Davino Rezerva rosu 2009 (cab, merlot si fn). 92-95 Probabil cel mai bun rosu romanesc 

(ever!).

Smerenie 2013 Crama Oprisor, inca nedescris pe blog, dar luat in verb la unvinpezi. Pentru cei care apreciaza mai mult aroma decat gustul, asta e vinul. Foarte complicat si schimbator. 90 pct

Si ultimul intrat in lista mea,  pentru ca l-am incercat ieri, nu pentru ca ar fi cu ceva mai slab decat celelalte: Chardonnay 2012 Terre Precieuse Domeniile Franco-Romane. Un ch de tip burgund, texturat, consistent, lung. O mare surpriza. 90 pct

In ce priveste vinul rose, aceasta ruda mai risipitoare si hedonista a vinului rosu, mi-au placut anul asta Alira Rose 2014 (din nou va trimit la uvpz), dar si Har 2014 de la Dagon Clan Wines. 

Iar la bule e relativ simplu (pentru mine), daca le excludem pe cele cu fermentatia secundara realizata in alta tara. Astfel ramanem cu: Prince Stirbey Extrabrut, Panciu Brut si Zarea 100 Brut natur. 

Cin-cin si la mai mare!

Razboiul Stelelor, varianta pentru prescolarii mai mari sau mai mici

Abia dupa ce am vazut acest ultim film din serie mi-am dat irevocabil seama cat de infantile sunt celelalte. Sigur, aveam si inainte  un oarece sentiment, insa cele vechi fac parte din categoria filmelor care se clasicizeaza, capatand in timp un strat protector la ridicol. 

Mai cred ca JJ asta (JJ Abrams, regizorul n.a) si-a vandut sufletelul cuiva, pentru ca nu imi dau seama de ce e tot timpul chemat sa distruga cate un nume mare. A facut treaba buna cu noile Star Trek, nu? De la un serial destept s-a ajuns la niste filme ridicole, cu adolescenti. 

Asa ca probabil e alegerea fireasca pentru un nou Star Wars. Care, pentru mine, este o intrezarire a viitorului. Viitor in care cu suficienta reclama poti bate recordul de incasari cu un film care pare copiat dupa alt film din aceeasi serie. Vuieste netul de cronici entuziaste si pare ca putina lume se mai da in spate sa zica: bai, da n-am mai vazut o data partea asta cu Death Star? Si partea cu unul care poarta casca metalica? Care e de partea rea a șfortei? Si mizeria oedipiana, paricidul? Come on, in 40 de ani nu ati reusit sa gasiti ceva, orice, altceva? E drept ca infantilizarea asta e in ton cu planul Disney de reducere a varstei publicului tinta. Pana la urma sa nu uitam ca s-a lansat si in varianta dublata, pentru prescolari, dupa ce, pe vreo 5 canale simultan, s-au dat in nestire filmele vechi si serialele de desene animate. Cam pe acolo e nivelul. Il pot vedea si parintii, dupa ce au consumat la cafeneaua multiplexului un Strongbow (mama), care e cidru* si noua Bergenbier Ale (tata) care e prima ale din Romania*. 

Familia iese entuziasmata din sala de cinema dupa ce a vazut cel mai bun film al anului*. Pe holurile mall-ului se aud pastise din coloana sonora a filmului, alternate cu jingle bells si leru-i ler. Se incarca in portbagajul loganului cumparaturile din Carrefour, din care nu lipsesc un baton de salam cristim, un pate martinica (pentru ala micu'), doua Coca cola la 2,5 litri, cate o sticla de Craita Transilvaniei si una de Sange de Taur, ca daca de sarbatori nu suntem boieri, apai cand sa mai fim.

Sarbatori fericite! Forta s-a trezit! 

Vinuri noi din Carastelec. Vinca Wines.

Am degustat recent (le-am baut mai degraba, dar suna mai bine "le-am degustat". Dă, asa, o nuanta de profesionalism:) cateva vinuri de la Vinca Wines aka Carastelec Winery, din localitatea omonima, jud. Salaj, posesorii unei crame moderne si a 22,4 hectare  cu vita de vie plantate in 2011. Am incercat cateva si anul trecut si mi s-a parut un inceput promitator, asa ca am primit cu bucurie sarcina de a evalua vinurile noi.  

Pinot Noir alb 2014. Un vin ceva mai moderat aromatic, acid, cu arome delicate de melasa si cirese albe, amarui pe final. 35 lei, pe site-ul cramei. 79 pct

Chardonnay Sophia 2014 (de la Sophia Bathory, principesa Transilvaniei, care a donat in 1650 paduri si vii bisericii din Carastelec). Alb-auriu, maturat in baric, cu nas frumos, plin de arome calde, de patiserie, si florale. Putea fi ceva mai plin in gust. La 12C aduce in fata adieri, ce-i drept discrete, de alcool, iar la 8-10 pare usor apos. Lasa un iz interesant, afumat. 45 lei, 82 pct. Trebuie perseverat, potential exista!

Rhein Riesling 2014. Culoare aurie frumoasa, arome minerale si florale, usor picante, gust plin, cu nerv si lungime buna. Desi este vin demisec (undeva pe la 6 gr), se prezinta bine echilibrat de aciditate. Agreabil. 30 lei, 83 pct.

Rose 2014, din Pinot Noir. O Culoare rose pal, nas proaspăt, de cireșe, coacăze roșii, gust cu aciditate mare, cu final de grapefruit și cireșe albe. 35 lei, 83.

Friza Rose 2015 efervescent. Sec (11 gr). Un petiant obtinut din Pinot noir. Rose somon, cu arome (zmeură si căpșuni) bine scoase in fata de efervescenta, insa ce dioxidul scoate afara, zaharul pare a introduce inapoi. Dupa mine trebuie racit mai mult decat un spumant normal. 11,5%, cu alcool bine ascuns. 80, 35 lei. 

Inteleg ca, in fapt spumantele reprezinta viitorul programat al acestei crame, insa nu stiu daca directia semi-sparkling este foarte profitabila, in fond in aceasta raza de pret acesta exista multe "bule" mai spectaculoase (pentru mine), in mare parte din import, dar sunt si cateva romanesti la care ma gandesc. Pe de alta parte, petiantul e un soi de nisa in nisa. E doar o sugestie venita din propriile mele gusturi, care sunt departe de a fi universale sau infailibile.

Si asa ajungem la Pinot Noir Benedict 2014, un vin care arata comparativ cu celelalte precum Radu Rizea in pozele de grup. Dar cum pozele de grup se fac, de regula, in ocazii festive, tot asa a fost si cu experienta mea cu Benedict, astfel incat e posibil sa-l fi apreciat mai mult. Numele ii vine de la papa Benedict al XIV-lea, care în anul 1754 a dăruit bisericii din Carastelec dreptul de a ține hramul. Vine intr-o culoare de un rubiniu stralucitor, cu o aromatica interesanta si frumos depliata, de tutun si pamant reavan, cafea, fructe rosii proaspete (cirese, zmeura), un gust bun intens fructat, cu aciditate buna si o "coada" lunga, picanta, condimentata. Nivelul de alcool e mare (14,5) insa foarte bine integrat. 60 lei, 86 pct.

In special acest vin ma face sa cred ca lucruri foarte frumoase pot iesi, in viitor, din Carastelec. Eu sunt pe receptie, Vinca, ai legatura! 

Berea artizanala romaneasca. Un punct de vedere.

Am incercat de curand cateva beri neaose care intra in categoria "de artizanat". N-o sa fac note de degustare, mai ales ca in blogosfera noastra sunt voci mai puternice in ceea ce priveste hameiul, maltul, drojdiile si combinatiile dintre ele. Oricum, azi am o abordare diferita a problemei.

Sikaru din Bucuresti se vinde la 8-9 lei 0,33l, Terapia (Timisoara) pleaca de la aproximativ 7 lei (0,5l), iar Zaganu (Cheia, Prahova) undeva tot in jurul acestei sume. in vreme ce, din ce stiu, licorile de la Ground Zero (Bucuresti) se vand cu 10-11 lei (0,33). Precizez ca Terapia si Zaganu produc beri tip pils. Zaganu si-a extins portofoliul de curand cu o IPA si o bere rosie (nu le-am gustat, nu stiu cat costa). Sikaru si Gound Zero au intrat de prima oara in hora berilor speciale cu Stout, IPA, bere alba, in primul caz, si Pale Ale, IPA si Imperial IPA, in cel de-al doilea.  

N-o sa vorbesc de calitatile lor, oricum sunt superioare lagerului/pils industrial. Sigur, in unele cazuri, fiind nefiltrate si nepasteurizate, pot aparea probleme. Cum a fost cu ultima sticla de Zaganu blonda, care era cam aramie (transport, temperaturi de pastrare, etc). Se intampla. 

Insa din punctul de vedere al unuia care stie cum se misca piata vinului, si nu de ieri de azi, recentul val de artizanat seamana foarte tare cu ce s-a intamplat cu vinul dupa 2000 si mai ales dupa aderarea la UE. Atunci au aparut zeci de producatori mai mari sau mai mici, majoritatea intrand nu in joaca celor mari (Murfatlar, Cotnari, Jidvei si Vincon) ci intr-o nisa de calitate, cu preturi pe masura. 

Zaganu&Co nu vor reusi niciodata sa produca un lager/pils ca la carte la 2 lei pe sticla. Din realism nici nu cred ca si-au propus. Sa te lupti cu cine? Cu Bergenbier, Ursus si Heineken? Bergenbier isi face reclama mincinoasa la tv de saptamani, cu Ale a lor, care e prima din tara. Si daca nu e prima din tara, atunci e prima distribuita national, si daca nu e prima distribuita national e prima industriala distribuita national si asa mai departe. De pomana striga unul sau altul pe facebook. Cainii latra, caravana trece, se mai adauga un asterisc, o nota ilizibila in josul ecranului, avocatii prospera etc. Sunt companii prea mari ca sa se impiedice de artizani sau de bunul simt.

Dupa atatia ani vinul are inca probleme de defazare cu raportul pret calitate din piete dezvoltate. Ce cumperi la noi cu 10 euro se poate cumpara si cu 3-5, prin alte tari. Din realism, multi producatori romani exporta la preturi mai mici decat vand in Romania. Apoi au venit importurile, care si asa supra-pretuite, cu mark-up-ul importatorului etc, tot ne pun pe ganduri. Stiu oameni din industria autohtona care considera ca un vin de 12-15 lei de import nu are cum sa fie vin. Nu isi pun nicio clipa problema ca propriul lor vin este prea scump, comparativ cu ce se intampla afara.

Ori asta urmeaza sa se intample si la aceste beri artizanale romanesti. 8 lei pe un lager? Come on! Bere alba tot 8 lei? Cum sa dau atata cand pot cumpara un Schneider sau un Weihenstephaners la acelasi pret daca nu mai ieftin? Sau IPA precum cele de la Brewdog sau Flying Dog?  Deocamdata eforturile romanesti sunt la mare distanta in ce priveste calitatea. Insa sunt sigur ca eforturile lor sunt perfectibile. Sa-i incurajam!

Apoi, berea are un avantaj tocmai din neajunsul fata de celelalte bauturi, hai sa le zicem "concurente". Berea este mai perisabila. Cu cat e mai proaspata, cu atat e mai buna (in general, existand desigur si exceptii, beri inghetate, invechite, de dubla fermentatie, etc). E mai greu sa aduci pentru tap butoaie de bere proaspata nemteasca sau belgiana intr-un pub din Galati. 

Gandindu-ma la problemele vinului de calitate, am asa o banuiala ca si aceasta nisa de bere artizanala se va confrunta cu aproximativ aceleasi probleme: lipsa de educatie a consumatorului, lipsa de educatie a distribuitorilor, carciumarilor, etc, probleme de defazaj fata de preturile din pietele mari, fata de produse asemanatoare din import, etc. 

Ramane de vazut daca le vor rezolva mai repede decat vinarii romani. Ceea ce n-ar fi greu, deoarece multe din ele nu si-au gasit inca rezolvarea pe taramul strugurilor.

Oricum ar fi, eu va indemn sa gasiti aceste beri si sa le incercati. In pub sau club, decat 9-10 lei pe un Heineken la 0,33, mai bine 12-15 pe una din romanestile amintite, fie si la draft. Parerea mea!

Vinuri de la M1 Crama Atelier si alte capricii

Saptamana trecuta, in mareata mea urbe, dupa ce Valentin Ceafalau si-a terminat prezentarea vinurilor de la M1 Crama Atelier, am stat la taclale printre sorbituri si imbucaturi. Vinurile in sine au fost foarte bune, cu feteasca neagra si blend-ul de Cabernet si Merlot in mare forma. Un alt plus al serii a fost redescoperirea locantei Mon Caprice, "ranforsata" de un nou patron, tanar si cu idei bune. Bucataria e la vedere, bazata pe gratar. Cum stateam si il ascultam pe Vali, trece un baiat cu o tava pe care se afla un frumos antricot de vita gros cat pumnul si arunca bucata pe gratar. Mi-a fost clar ce urmeaza sa mananc la "afterparty", ca sa zic asa. Au incercat sa ne ispiteasca cu niste muschiuleti si alte bucati maiastru fasonate, insa am fost neinduplecat in hotararea mea, iar Vali mi-a tinut isonul. Cine poate rezista la o friptura de un kilogram? Eu nu! VA zic doar ca Leatul cabernet&merlot s-a elevat atat de tare prin asociere, incat s-a apropiat de vinul perfect. 

Anyways, iata ce s-a dat:

Chardonnay Leat 6500 2013. Nas elegant, dominat de inflexiunile lemnului, însă bine integrat. Fata de 2012 ananasul e numai proaspăt, cu un final ușor pelinat, ca de pulpa de grapefruit. Are densitate și prospețime, însă nu e foarte complex. Nici nu-i obligatoriu. 85-86 pct.

Pinot noir Leat 6500 2012. Un pinot bun, în condițiile terroirului de Murfatlar. Rosu rubiniu, cu nas de pielărie, pământ si ierburi, fructe roșii zaharisite. În gust e mai proaspăt decât așteptările, aciditatea este sus, însă printre fructe apar și cele negre, ceva afine și taninurile lor. 85. 

Feteasca neagră Arezan 2012. Un exemplar reusit, in care aciditatea si nuantele dulcege, glicerinoase isi dau mana prieteneste. Nas condimentat, cu adieri de lemn. prune si visine. Taninuri dulci, final amabil. 86

Sable Noble rosu 2012. Vin de cursa lunga, amabil, fără complicații. Mure, cirese negre. Sangre de Toro like (de al lui Torres, nu de la Mizil nord). Bun, 82-83. 

Cabernet sauvignon & Merlot Leat 6500 2011. Am scris pe larg de el aici. A evaluat frumos, taninurile si-au schimbat starea de agregare, devenind mai fluide. Are o remanenta de cireșe negre și amare. 87-88

Antricot de vita la gratar medium-rare "Mon Caprice" 2015. (presupun ca era antricot, intrucat am comandat ostensiv :"Vreau si eu o bucata din aia"). Fraged, gustos, bine fript la suprafata, la flacara deschisa, stropit cu uleiuri aromatice, parpolit pe toate partile.  92 pct.

  

PS: 1. Preturile vinurilor sunt de la 30 si ceva, pentru Sable noble, pana la 60 si..., pentru cupajul rosu Leat. 2. Majoritatea fotografiilor sunt "imprumutate" de pe blogul de companie tinut de Vali 

Gama Alira Grand Vin 2011 de la WineRo

Grand vin...

Trec anii, se schimba oamenii (din functie sau pur si simplu), se schimba si vinurile.

Merlot 2011 vine intr-o culoare matura și un nas de bordeaux matur (adică din anii 80), copt, cărnos, retronazal livrand o impresie de capucino. Gustul e umplu, cu taninuri fine, de ciocolata. Afine, prune uscate, usor amărui pe final, cu alcool usor iesit din corp, dar suportabil. Sta bine si la capitolul aciditate. 84 pct

Cabernet sauvignon 2011. Nu e un cabernet bordolez, si nici nu ar trebui sa asteptam asta de la Aliman, dar propune o aromatica interesanta, in registrul sau de over-ripe,  cu fructe confiate, jeleu zaharisit, picanterii de dulce si o parte "noir", cu tutun si frunze uscate.  In gust e matasos, cu taninuri bine crescute, amintind de afine si coacaze, insa parca nu se depliaza precum anunta "nasul". 84

Feteasca Neagra 2011. Desi am desfacut-o si pe dumneaei,  prefer sa nu vorbesc in termeni definitivi despre dansa, fiind o sticla care mi s-a parut "instabila" gustativ, fie deoarece a evoluat diferit si nefericit, fie pentru ca a avut unele probleme de depozitare.

Cuvee 2011 este un mix din cei trei struguri. Ciudat, desi maniera de vinificatie aleasa de Marc Dworkin, acest supracopt dominant, se observa si aici, totusi se releva ca un vin cu rezerve de aciditate, deci foarte baubil. Arome de mure, afine, coacaze si arome evoluate, de maturitate. Se aseaza bine pe papile, cu structura tanica matasoasa, de ciocolata si cafea si un final dulce-picant, piperat. Remanenta buna. 86

Extra: toate vinurile au o nuanta rosie rubinie spre visina putreda, desi gustativ nu reflecta decat intrucatva acesta impresie de maturitate avansata. Toate au stagii respectabile in baric. Toate au nevoie de aerare pentru a se deplia. Toate sunt intr-un moment bun de consum. Si toate au in jur de 13,5% alcool si costa de la 60 lei in sus (in scadere fata de momentul lansarii, cand costau 80-90 lei). 

Londra, Dagon Clan din Dealu Mare si vinurile burgunde ale lui Mark Haisma

Acum cateva luni primesc un mail, la prima vedere ca multe altele (primesc cateva invitatii pe saptamana la evenimente, crame, lansari de vinuri etc pe care le tratez cu fie cu un refuz deferent fie printr-o ignorare nu prea onoranta din partea mea). Motivul, pe care probabil il intuiti, consta intr-o combinatie de timp si spatiu. Majoritatea au loc in Bucuresti, iar eu stau la 3 ore si jumatate de capitala, astfel incat nu pot pur si simplu sa dau o fuga pana acolo.

Mailul de care va spun avea un titlu de genul "invitatie degustare Dagon Clan". Am presupus ca e in Bucuresti, asa ca nici nu l-am deschis. Le incercasem rose-ul 2014, care mi-a placut destul de mult.

Pe seara primesc un mesaj de la amicul Mihai Vasile cu textul: "mergem la Londra?". Ce sa fie?! Londra? De unde pana unde. "Pai n-ai citit invitatia?" Intru, citesc si remarc cu surprindere, ca da, degustarea/cina urma sa aiba loc la Londra. Trebuie sa recunosc ca mailuri din acestea nu primesc in fiecare zi. Aflu de la expeditorul Sebastian Ion, reprezentant al micului producator Dagon Clan, ca e vorba de o cina in care se vor prezenta trei vinuri romanesti si restul frantuzesti semnate de acelasi vinificator: Mark Haisma, un olandez zburator, care in ultimii ani a devenit un soi de micro-negociant-eleveur de mare succes. Adica cumpara struguri din parcele smechere din Burgundia si Ron pe care ii vinifica in cantitati limitate de la cateva sute, pana la cateva mii de sticle.

Cum mi s-a dat de ales in privinta zilei de plecare si de intoarcere, am zis ca din moment ce nu am fost pana acum in tara lui Benny Hill ("tara lui Shakespeare" e rasuflata rau) nu merge un hit&run asa ca am ales sa mai sed nitel, sa vad cu ochii mei Florea soarelui de Van Gogh expusa la National Gallery, jumatatea de Pantenon de la British Museum precum si daca nu se misca in post caciulatii de la Buckingham. Chestiuni pe care le-am bifat, dar nu e cazul sa vorbesc acum despre ele.

Cina de care va vorbeam a avut loc intr-un local numit Vinoteca Farringdon, care nu e doar magazin, e mai degraba un wine-bar/restaurant, cu un chef de luat in seama. Inteleg ca localul a cumparat nu mai putin de 1000 de sticle din rose-ul Har lansat in primavara. Il vinde cu 11 lire in online. 

Loc mic, parter-subsol, cochet. In vreme ce programul normal cu publicul (era plin ochi, intr-o zi de joi) avea loc la nivelul strazii, degustarea noastra a avut loc la subsol unde se desfasoara evenimentele speciale sau private. 

Acolo l-am cunoscut in persoana pe Mihnea Vasilache, proprietarul ideii Dagon. Restul participantilor au fost platitori si din ce am inteles pretul nu a fost deloc mic.

Mark Haisma mi s-a parut un tip valabil si cu umor. Plus ca ideile sale privitoare la vin sunt seducatoare: expresia locului si a recoltei. Jancis Robinson scria pe site-ul ei ca a fost atat de impresionata dupa o degustare incat a cumparat (sic!) mai multe vinuri. 

Seara a inceput cu Rose-ul Har 2014 pe post de aperitiv. De altfel, spun de pe acum ca toate vinurile romanesti au fost 2014 si DOC Dealu Mare.  E un rose din Cabernet si Syrah. Mi s-a parut din aceeasi specie cu cel pe care l-am incercat mai demult. Foarte bun! Stiu ca unii au avut alte experiente cu el si s-ar putea sa fie din pricina metodei de producere ceva mai putin intruziva si fara uz de adjuvanti.

Apoi a urmat Clar, adica o Feteasca alba, fermentata in baric, cu  nas ușor floral, cu o mineralitate pronunțată și adieri de vanilina. Gust plin si lung, amintind de  zarzare coapte, gutuie, vanilie. Cine cauta fetescitatea in Clar va fi dezamagit, insa cel care cauta un vin foarte bun, nu! 86-88.

Jar e o Feteasca neagră 60% si Pinot noir de rest. Mi s-a parut foarte burgund in exprimare, de la culoare, pana la miros. Fructe rosii, violete, foarte, foarte departe de ideea unei fetesti merlotizate. Vin serios, care va surprinde pe multi. 86

E bine sa tinem in minte ca aventura din Dealu Mare este abia la debut. Dupa ce am gustat vinurile sale "titulare", frantuzesti, am credinta ca ceva excelent se va putea face acolo in timp. Pentru ca vinurile frantuzesti au fost atat de bune, incat chiar dupa cele doua Saint Romain-uri (2012-2013) de la inceput si dupa farfuriile marsterchefiane asociate, mi-a fost clar ca as face bine sa ma las purtat de experienta. Ma gandeam peste cateva zile, pe cand priveam avalansa de capodopere de la National Gallery, cum ar fi ca in loc de absorbtia impactului estetic resimtit sa fiu nevoit sa compun un comentariu despre ele, acolo, pe loc, sa incerc sa le descriu intr-un mod savant in loc sa ma bucur de ocazie. Cam asa, dragii mei, si cu aceste licori.
Pe scurt, fiind vinuri care nu prea pot face tinta publicului romanesc, nu tin neaparat sa le punctez sau sa aplic o forma de critica asupra lor. In fond s-au pronuntat nume mari cum ar fi Jancis Robinson si Jamie Goode. Sunt si vinuri foarte scumpe, mai ales pentru noi, insa in cazul Bonnes Mares 2010, de exemplu, care e un Grand Cru renumit si dintr-un an foarte bun, sunt chiar ieftine avand in vedere preturile astronomice ale altor producatori (700 euro/sticla!). Asa ca un pret de 100 de lire si ceva e chiar o mica afacere, cand bate vantul din pupa la 93-95 Jamie Goode si 95 Tim Atkin. E un vin glorios, si nu mi-e rusine sa recunosc...cel mai bun Pinot pe care l-am baut pana acum.

In cazul Gevrey Chambertin 2011, vin excelent, de peste 90 si el, ce-mi amintesc, pe langa muschiul de caprioara, ar fi discutia cu un comesean britanic si Mihnea Vasilache referitoare la vinurile preferate ale lui Napoleon (cum stiti, am investigat problema aici). Mi s-a parut simpatic ca englezul a remarcat detaliul ca nimeni nu se intreaba care erau si vinurile preferate ale ducelui de Wellington, nemesis-ul francezului, insa, asta e!, istoria e nedreapta! La capitolul Pinot, au mai performat si doua Volnay 2011 si 2013. foarte bune si ele, si diferite! Exclam "diferite", mai ales deoarece singura diferenta consta doar in anul de recolta. Cum spus Mark, absolut totul, inclusiv tehnicile de vinificare, au fost la fel. Pentru maniaci, asta e incantator!
Cele doua Cornas, Syrah-uri de Ron, au fost excelente prin finete si puritatea fructului. Niciunde nu e prea mult lemn, "prea" din ceva, Vinuri foarte, foarte bune! Si intrucatva create fara presiune comerciala. Cred ca asta conteaza mult, mult de tot. Doua exemplare 2010 si 2013. 2010 a fost un an foarte bun si in Ron si s-a vazut. Absolut impresionant! Feeling-ul matasos al unui syrah bun, ay!

Si cu aceste amintiri pe papile si increderea ca urmeza treburi remarcabile din aventura lui Mihnea Vasilache si Mark Haisma in Dealu mare, va urez toate cele bune si ne revedem la o alta aventura londoneza, diferita si nu prea, adica targul de vinuri Winegang de la Vinopolis.

Smart Drinks of Bucharest

Smart Drinks of Bucharest s-a nascut din nemultumirea lui George Chendi fata de targurile traditionale din domeniul vinului. Goodwine si celelalte asemanatoare nu ii ofereau tipul de client pe care si-l dorea, asa incat a hotarat sa-si organizeze propriul "targ". Dupa cum stiti, Alma Tim (firma) si Smartdrinks (magazinul online) au un portofoliu luxuriant, astfel ca realizarea unui targ populat integral din propria "ograda" nu e deloc imposibila.

Vinuri alese, vreo suta, numarate ochiometric, s-au integrat minunat cu locanta aleasa, cladirea casei de licitatii Artmark, de langa Ateneu, pe care va recomand s-o vizitati chiar daca nu aveti zeci de mii de euro de cheltuit pe opere de arta, intrucat este o bijuterie arhitectonica.

In curte, o replica mai "robusta" a ilustrei Venus din Milo te facea sa-ti para rau pentru ea. E mai greu de degustat fara maini.

Si a fost destul de lucru!

De la burgundiile de la Aegeter si Chablisienne, Ronul de sud al celor de la Brotte, pana la californienele de la Terlato, de la Ksara exoticului Liban si pana in indepartatul Chile cu ale lor Bisquertt. Au fost doi producatori de Champagne, vinuri de Porto- Calem, toscanele de la Cafaggio, asociatia de producatori italiani La Vis, grecii de la Alpha Estate. Si peste toate romul Diplomatico din Venezuela (salut, Jose!), ginurile Monkey 47 si Brooker's, niste beri dintre importurile Ursus (e drept ca prezentarea lui Virgil Dumitrascu a fost mai buna decat berile) si un free bar cu tigarile Sobranie, pentru viciosii care inca nu s-au lasat, o selectie de bitter-uri americane de la Fee Brothers, care mai de care mai exotice, de la cele cu coaja de portocala si pana la unul cu telina si usturoi!

Si apa a fost "altfel", imbogatita cu vitamine si diverse extracte din plante si fructe, produsa de Merlin's, in Piatra Neamt.

Au fost workshopuri, prezentari facute chiar de reprezentantii producatorilor, chestiuni interesante care cam lipsesc din "repertoriul" targurilor mari de noi, ba chiar si preturi promotionale. Astfel, toate licorile au putut fi achizitionate la aprox 20% mai putin decat pe site.

Iata, punctual, cateva "highlights", desigur trecute prin filtrul personal, asadar perfectibil:

Veuve Devaux "D" Millesime 2000 brut, varianta magnum. O afacere de familie, cooperatista, produce doar cu struguri din productia proprie, aprox 700.000 sticle anual. Coloare, aurie, stralucitoare cu efervescenta foarte placuta. Nas elegant de briose, flori albe si coaja de portocala. Gust fresh, cu aciditate vivanta, lung, final usor tostat. Foarte, foarte elegant. 50/50 Pinot noir si Chardonnay. 92 pct. aprox. 600 lei, magnum (toate preturile sunt cele de pe site-ul SmartDrinks).

Besserat de Bellefon Cuvee des Moines Millesime 2002 brut.Vinul propune pe langa vizualul galbui, cu perlare ireprosabila, un profil aromatic intens, cu alune de padure, dulceata de pere, mandarine nu foarte coapte. Gustul e foarte robust, cu aciditate taioasa, face pofta de mancare instantaneu.Pe fondul acesta acid, finalul e foarte persistent, usor tonic, facandu-ma sa ma gandesc la o gutuie. 50% Chardonnay, 30 Pinot meunier, 20 Pinot noir. 91 pct aprox 200 lei.

Brotte Vacqueyras Vieilles Vignes 2010. Un nas foarte elegant, cu cirese negre, mure, coacaze, coriandru, lemn uscat. Taninuri fine si matasoase. 91 pct. 130 lei, va ziceam de el si aici.

Chimney Rock Stags Leap Cabernet Sauvignon 2010, Terlato Family. O bomba! Pe langa profilul asteptat, intens fructat (afine, cirese, coacaze), cu note de ciocolata si impresii pamantoase, impresioneaza prin structura: taninuri fine, bine integrate cu aciditatea fructata si nivelul serios de alcool (14,5%). Cabernet american 100%. 90 pct, aprox 300 lei.

Jean-Luc&Paul Aegerter. Toate vinurile mi s-au parut excelente. 

Meursault 2011. O, dragii mosului, aceste specimene ne arata de ce sunt ridicoli cei din Romania, Chile sau de aiurea, care pretind ca chardonnay-urile lor au alura burgunda. Vin elegant, dar gustos, cu lemnul bine integrat prin pliurile sale cremoase, opulente, amintind de o tarta cu lamaie. 92 pct, 150 lei

Pouilly-Fuisse 2013. La fel, o densitate remarcabila, firesc cu fruct mai viu, acaparant, cu arome de alune de padure si migdale combinate cu o dulceata vanilata, care ramane minute bune. 91 pct. 130 lei

Volnay 2009. Un pinot mai delicat, din regnul fructelor rosii, suculente, galgaitoare, cu impresii ierboase si picante. 89, 140 lei.

Pommard 2010. O forma de Pinot impunatoare, cu structura ceva mai musculoasa (pentru specia sa), rezultat dintr-un an foarte bun pentru apelatie. Aromatica tipica, dar ce iese in fata e structura solida, care promite multi ani de viata. 91, 180 lei.

De la Chablisienne mi-a placut foarte mult Chablis 1er Cru Vaulorent 2012, o combinatie reusita de floral, mineral, aciditate si finete. Usor salin si intens floral, citronat in gust. 90 pct. 100 lei.

Au mai fost vinuri foarte reusite, cum ar fi un Calem Colheita Tawny Vintage 2000 sau Triannia Botella 2010, insa concentratia de bunatati face impractica o trecerea in revista completa. Sunt convins ca ceilalti bloggeri prezenti la eveniment vor contribui la intregirea tabloului.

In concluzie, a fost un eveniment de prezentare a portofoliului foarte reusit, bine gandit si care ar trebui sa dea de gandit atat organizatorilor de targuri cat si celorlalti importatori mari. Eu unul m-am bucurat ca am fost acolo, ca am avut ocazia sa degust cateva vinuri foarte valoroase (la propriu si la figurat), sa stau la taclale cu prieteni vechi si noi, totul intr-un ambient foarte elegant. 

Ba chiar, miercuri seara, am onorat piata Universitatii cu ilustra-mi prezenta, avand oarece mustrari de constiinta, mai ales dupa ce am beneficiat si de ospitalitatea lui Catalin Mahu, in La Mama din apropierea Ateneului.

Deci, cum ar veni: Sus paharul, jos coruptia!

PS: am "imprumutat" cateva fotografii. Pentru o imagine mai clara, va invit la un tur foto, aflat chiar pe pagina de facebook a evenimentului.

Cabernet Sauvignon vinificat in alb 2000, Vinia Iasi?

Cabernet Sauvignon 2000 Vinia Iasi, sec, 12,6%.

Vinul provine dintr-un lot detinut de cineva care l-a luat in schimbul unei datorii pe care muribunda (pe atunci) Vinia Iasi o avea catre el. Eticheta e doar de prezentare "in-house", neoferind prea multe informatii. Asa ca nu pot decat sa sper in veridicitatea indicatiei de pe eticheta. Pentru ca e vorba de un vin alb. Facut de Vinia, in anul 2000. Stiu, incercati sa va infranati entuziasmul...

Va anunt ca a fost ok-ish, cu o culoare aurie care a facut primii pasi spre chihlimbariu. Olfactiv aduce o combinatie de note oxidative, ca de alune de padure, si de fruct, dar "compotizat", lipsit de aciditate. Gustul aduce a lichid de compot, cu ananas, piersici, gutui. Se poate bea, insa ii lipseste kick-ul, oarecum firesc avand in vedere circumstantele. 

Oricum, chiar asa decrepit cum e, a trait mai mult decat as fi pariat. Plus partea cu vinificarea in alb...

Daca vi-l ofera cineva, sa-l beti sanatosi. Daca vrea sa vi-l vanda cineva...well, depinde cat de tare vreti sa beti ceea ce aparent este un cabernet vinificat in sec, facut de Vinia Iasi, din anul 2000.
Insa nu uitati: cu fiecare zi care trece, nu face decat sa se afunde tot mai mult in nefiinta.

Beaujolais-uri de la Emag si Mega Image

Intr-una din zilele saptamanii trecute ma uitam pe emag.ro in cautarea unui accesoriu pentru o tableta. Cand, prin meniu, imi sare in ochi cuvantul Vinoteca. Mai sa fie. Dau click si ma gasesc in fata unei oferte luxuriante, in principal sustinuta de Mega Image/Delhaize, dar si de la alti importatori care s-au dat pe mana gigantului de vanzari online. 

Acuma pentru un bucurestean poate parea ciudat, in fond, trebuie sa aiba grija cat lipseste de acasa, deoarece s-ar putea sa gaseasca un Mega Image in sufragerie la intoarcere, dar pentru astia, mai prostuti, din provincie, Mega Image nu exista. Nu ca am suferi prea mult din pricina asta.

Dau de cateva etichete care imi atrag atentia, in special niste cru-uri Beaujolais. Am plecat de la ele si mi-am facut un "cadoas", ca sa zic asa. Inainte de "confirma comanda" m-am uitat dupa costurile de transport: 20 lei, indiferent de cantitate. Foarte frumos. A doua zi, bip, bip, curierul, da banii, ia marfa. Ajuns acasa deschid cutiile. Care nu sunt speciale pentru vin, dar asa alandala cum stateau sticlele, erau suficient de bine incotosmanate in folii, cat sa nu raceasca sau sa se loveasca la cap.

Pana acum am incercat cele cinci Beaujolais-uri. Toate 2013. Toate produse chiar de Delhaize, care joaca rolul de negociant-eleveur. Toate cu 12,5% alcool. Desi as paria ca au variatii, dupa simtamintele din corazon, dar nu sunt un alcoolmetru vivant infailibil. Toate costa un pic mai mult sau mai putin de 25 lei si, evident, sunt Gamay 100%. Le-am vazut intre 80-82 pct.

Ma bucur totusi sa va spun ca la proba organoleptica nu s-au prezentat chiar la fel, ceea ce e multumitor. 

Astfel, in ordinea degustarii vorbim de:

Moulin a Vent 2013. O culoare matura, rubinie, un nas foarte tipic, cu aromatica florala și dulceag fructata, cu cireșe, vișine, prune, cu un gust surprinzător de vinos, ușor astringent, cu taninuri prezente dar fine, amintind de miezul de nuca. 

Saint Amour 2013.  Rosu rubiniu mediu. Nas tipic, de intensitate medie, floral, cu violete, cu prune, cireșe, piele și ușor iodat. Gust cu note de cireșe, ciocolată, afine. O remanenta medie, ușor picanta.

Julienas 2013. Aici tusele florale specifice sunt mai "oprimate". Vinul, desi absolut ok, are un caracter mai generic, de rosu usurel. cu arome asteptate de fructe rosii, and not much else, usoara dilutie daca e servit la temperaturi mai joase de 14 C.

Cote de Brouilly 2013. Un vin în care "beaujoleitatea" se arata mai discret. Jeleu de căpșune, ierburi. Gust mediul, light, fruity, dar consistent.

Morgon 2013. Singurul din gașca ca se poate bea si la temperatura camerei. Violete, fructe roșii. Ok, mediu, extract mai bun decat fratii sai, cu picanterii pe final. Pare cel mai serios din serie si singurul caruia aerarea ii foloseste usor.

In concluzie, sunt vinuri decente, baubile insa fara mari surprize sau asteptari. Costurile s-au mai redus si din calitatea sticlelor, etichetelor sau capisoanelor.

Distanta fata de nume consacrate din zona, ca Lapalu, Lapierre sau Domaine Piron, este mare. Le lipseste fie consistenta, fie profunzimea celor din urma. E drept ca sunt si de vreo doua ori mai ieftine.