|  | 
| cea mai veche sticla de tokay inca in viata:) cc. 1680 | 
Metoda de productie este unica. Strugurii botritizati au acumulari mari de zahar si un aspect stafidit. Aceste boabe sunt culese manual si zdrobite pana devin un soi de pasta. Apoi, o cantitate de must sau de vin tanar este adaugata in recipient. De fapt, in mod traditional, numarul de puttonyos este corespunzator numarului de putini de pasta adaugate intr-un butoi cu must sau vin de 136 l (numit gönc). Apoi toata chestiunea este transvazata intr-un butoi unde incepe fermentarea. Procesul are loc la temperaturi joase, partial in prezenta aerului (deci avem de-a face si cu o oxidare controlata) si poate dura ani de zile. Numarul maxim de puttonyos este de 6. Tot ce depaseste acest numar intre intr-o categorie ultima numita Aszu Eszencia (peste 180 g zahar).
Diferit de metoda aszu mai exista Tokaji Eszencia- vin obtinut din mustul rezultat din presarea sub proprie greutate a boabelor botritizate. Cantitatea e foarte limitata si exemplarele astfel obtinute sunt extrem de scumpe. Este ilustru cazul intamplat in anul 2000, cand un anume vin din acesta categorie a reusit sa depaseasca 900 de grame zaharuri/litru. Cum anume este posibil si daca inca mai vorbim de un lichid- n-am de unde sa stiu.
Mai exista si alte categorii, mai rare dar nu la fel de valoroase, cum ar fi fordítás si máslás, vinuri are refolosesc partial resturile din fermentatia vinului aszu.
 Licoarea are culoarea chihlimbarului. Olfactiv aduce tuse de sirop de patlagina, flori de tei si musetel, coaja de portocala cu zahar, esenta de rom. In gust e ultra-dens, un soi de nectar in care se amesteca dulceata de caise, pere williams si portocale si un final cu o idee amaruie, de gutuie, ceea ce la cantitatea enorma de zaharuri e chiar o super realizare. E desigur persistent. O particularitate este nivelul ceva mai scazut de alcool- 10,5, ceea ce poate fi o indicatie a unui nivel de zahar rezidual chiar mai mare decat la alte surate. Ah, si uitasem: pe gatul sticlei e o bulina care ne anunta "Winemaker of the year Tokaj 2008", acuma nu stiu cine i-a dat distinctia, ca nu scrie:)
Licoarea are culoarea chihlimbarului. Olfactiv aduce tuse de sirop de patlagina, flori de tei si musetel, coaja de portocala cu zahar, esenta de rom. In gust e ultra-dens, un soi de nectar in care se amesteca dulceata de caise, pere williams si portocale si un final cu o idee amaruie, de gutuie, ceea ce la cantitatea enorma de zaharuri e chiar o super realizare. E desigur persistent. O particularitate este nivelul ceva mai scazut de alcool- 10,5, ceea ce poate fi o indicatie a unui nivel de zahar rezidual chiar mai mare decat la alte surate. Ah, si uitasem: pe gatul sticlei e o bulina care ne anunta "Winemaker of the year Tokaj 2008", acuma nu stiu cine i-a dat distinctia, ca nu scrie:) 
 
 
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu