Am vazut recent un clasic uitat al anilor '60, - Un taxi pour Tobrouk, cu Lino Ventura, Charles Aznavour si Hardy Krüger, un film franco-german, cu 5 personaje care calatoresc prin desert in miezul celui de-al doilea razboi mondial. Nu e tocmai un film de razboi clasic, nu e tocmai o drama pur sange, pentru ca are si pastise comice din loc in loc, dar e un film cu buget mic, nume mari si mesaj si mai mare, cu 4 francezi si un neamt- care se iau prizonieri unii pe altii, dar ajung sa colaboreze, in final, pentru propria supravietuire.
Fiind un film cu scenariu frantuzesc nu putea sa lipseasca o referinta la vin. Astfel, topiti in miezul arsitei sahariene reusesc sa bea putina apa clocita. Unul intreaba: "e proaspata?", iar personajul lui Lino Ventura raspunde: "Un adevarat rose de Provence. Poate putin cam rece."
E adevarat ca vinul de azi, desi romanesc, rose-ul de top de la Davino, aduce ceva din stilul provensal, care propune lumii de multa vreme cele mai ilustre exponate ale acestei categorii de vinuri. Pana la urma e produs din merlot si cabernet sauvignon, deci struguri clasic bordolezi.
Vine cu un nas de intensitate medie, fin, cu nuanţe de coacaze roşii, cireşe albe şi minerale. În gust apar fragi. Capsune. Cireşe. Da impresia de fineţe, de delicat, deşi (prin comparaţie cu un Provence de top) propune o dulceaţa pe final, nu tocmai caracteristică. Asa pare cateva clipe, pentru ca remanent propune si ceva usor amarui, tonic, impresii vegetale impletite cu alcoolul (13.5) bine integrat. Per total e destul de racoritor si usor de baut. Nu sunt foarte multe la noi de soiul asta.
Sigur ca majoritatea roseurilor seci sunt pe la confluenta cu demisecul, tocmai pentru ca picatura de zahar in plus asigura o plinatate si o aromatica mai de cofetarie, dar pentru o licoare de caldura mare, sahariana sau pe aproape-bucuresteana- ar fi de preferat sa fie un pic mai sec.
Nu e tocmai rose-ul sec pana-n maduva oaselor pe care il vor astepta unii, dar pentru gustul pietei romanesti e un roze top class, nu am dubii. Costa in jur de 70 de lei si in axiologia proprie face 87 pct.
2 comentarii:
Tare filmul...:D
Varianta 2011 mi s-a parut peste multe Provence-uri...doar Cru-urile il mai puneau in dificultate.
Probabil ca 2012 e tributar si anului, dar din ce zici vad ca a pastrat cu ideea generala.
Oricum la noi e cam cel mai bun din piata. Si pretul e pe masura..Davino..:D
Da, se pare ca 2012 a fost un an mai dificil. Se vede asta si la SB-ul Davino- greu si intens. Totusi din ce am remarcat, e si ceva bun dpmdv- nivelul de alcool e ceva mai jos decat in 2011.
Iar filmul, da, e de poveste. Mesaj, joc, tot- foarte consistent.
Trimiteți un comentariu