Lumea nu are nevoie de...

foto: museeduvinparis.com

....descrieri stufoase pentru vinuri.

Trebuie sa marturisesc ca niciodata nu mi-am propus sa scriu note de degustare folositoare. Adica folositoare magazinelor online sau altora, care sa preia descrierile pe paginile lor. Dupa cum stiti posed un stil mai alambicat. Totusi am si eu scaparile mele:)

Din pricina faptului ca nu ma omor dupa fotografiat sticle de vin, pentru ilustrarea unui articol apelez de obicei la marele google. Interesant- si poate asta ar trebui sa dea de gandit- ca foarte putini producatori au pe site fotografii de produs descarcabile si folositoare, astfel incat de gasit le gasesti de obicei prin magazinele online. Si uneori imi arunc ochii si pe descrierea atasata. Mi s-a intamplat in cateva ocazii sa mi se para oarecum familiara. Pentru ca erau scrise de mine. Acuma n-o sa ma apuc sa dau in judecata oameni pentru atata lucru, cu doua-trei arome si o figura de stil nu castigi premiul nobel si nici nu te umpli de bani, dar orisicat- nah, macar sa precizeze sursa. Din alt punct de vedere am inceput sa-mi micsorez voluntar numarul de descriptori folositi deoarece: 1. nu mai sunt atat de nesigur incat sa trec 7 fructe  pentru ca nu sunt sigur care din ele este; 2. o teama de ridicol care m-a curprins subit. 

Eu unul caut si cred ca acelasi lucru cauta si cititorii pe blogul meu, fie ei fideli sau ocazionali, anume o parere generala despre un vin si mai ales daca merita sau nu pretul cerut. Deoarece la fel ca 99% din populatia tarii nu sunt miliardar excentric. Si o parere onesta si independenta cum ca vinul e bun si face banii e mai importanta decat "violete, coacaze rosii si un final excentric, mineral". Adica, sigur, trebuie sa dai niste repere organoleptice, sa stie omul cam despre ce e vorba, e aromat, e sec, acid, baricat, etc. 

Dar concluzia mea sincera este ca atunci cand vezi o nota de degustare cu mai mult de 5-6 descriptori fie vinul este exceptional fie degustatorul nesigur sau pur si simplu fanfaron. La mine a fost vorba, pe rand, de toate:). Chiar nu vreau sa intep pe nimeni, in fond mania grandorii e vizibila mai degraba pe bloguri de afara, si oricum fiecare e liber sa simta si sa scrie ce vrea si cat vrea. Spun doar ca eu unul- cititorul, un cititor la fel de modern si grabit ca multi dintre voi, trec foarte repede peste valuri-valuri de descrieri organoleptice. Bine, daca textul e misto in sinea lui, atunci primesc, dar daca nu- fuga la concluzie.

Unde probabil ati ajuns si dumneavoastra acum.