E vorba de cele care au avut loc, in caz ca voi cei 2-3 cititori din Galati (salut, tata!) va intrebati cand vor fi.
Marturisesc ca de peste 4 ani, de cand ma ocup cu acest hobby, am fost invitat la 3 (trei) degustari "oficiale" in urbea mea natala (zic asa pentru ca cele din Turn au un caracter privat, in care mai mult sau mai putin sunt implicat in organizare). Asta e, nimeni nu-i profet in tara lui.
La prima am fost pentru ca m-a sunat un prieten care a aflat de la un prieten care-l stia pe carciumar. La a doua (vara trecuta) am fost pentru ca m-a sunat Ovidiu Gheorghe, directorul PNVV, caruia ii multumesc inca o data ca si-a adus aminte ca sunt galatean. Si iata minune! am fost invitat si la a treia, zilele trecute.
Ca s-o iau mai in amanunt: prima a fost data de Alcovin Macin. Asa am aflat de ei cu vreun an inainte sa apara pe la targuri si daravele din astea. Era un soi de degustare ad-hoc- am sentimentul- fara invitatii. Cine era in cafenea/pub/club la momentul respectiv a luat contact cu produsele de peste Dunare. Desi organizarea si mezelicul a fost minimal, retrospectiv trebuie sa recunosc ca a fost singura degustare care a inceput la timp, poate pentru ca nu trebuia asteptat dom' director X sau smecherul Y.
La a doua, data de franciza locala a Cramei Murfatlar- si locul si platourile de bigi-bigi au fost bine gandite, vinurile bune, cum le stim, de la Atelier, dar...chermeza a inceput cu 45 de minute intarziere, pentru ca nu venise dom' director X si domnu' doctor Y. Bine, s-a si nimerit exact in ziua unui congres national al chirurgilor sau asa ceva, tinut tot in orasul cu tei. Pana la urma a fost bine, a venit si viceprimarul, ba chiar si primarul- Marius Stan, e drept dupa prezentarea somelierului Cristian Baschir.
La degustarea de saptamana trecuta am fost invitat, ca la toate celelalte, nu pentru ca organizatorii ar fi fost fanii mei neconditionati- ci pentru ca tov. Savulescu mi-a facut cunostinta la ultima degustare din Turn cu distribuitorul sau local, Rolando Poezina (New Rolax), care face treaba asta si pentru Recas. Bine si Dan Alexandru, dar si Magda Andreica (directorul de vanzari pe Dobrogea, din care se pare ca face parte si Galatiul) imi citesc operele, deci multumirile pentru invitatie sunt impartite. Si uite asa am ajuns la restaurantul Monarh, cladire de patrimoniu in care s-a investit mult in reamenajare, loc cu pivnita de vinuri, la o degustare de Recas.
Degustarea a inceput cu o ora intarziere deoarece...ati inteles. Prezentarea somelierului Dan Alexandru a fost destul de bogata in informatii si degustarea in sine a mers bine, in conditiile intarzierii chiar un pic pe fast-forward. Vinurile nu au fost noutati pentru mine, dar pentru audienta se pare ca au fost. Cateva vinuri din gama Cocosul (nu e de mirare ca Muscatul demisec 2012 a starnit aplauze de "mai vreau"), un chardonnay Sole 2011 si rose-ul 2012, dar si Solo Quinta 2011 care a cucerit prin prestanta, ca sa zic asa. In fine, cateva vorbe despre vinuri o sa zic in maine-poimaine, ca altfel uit de ce am inceput.
Nu stiu exact cum sa pun problema, adica e un soi de "lasa, ba, ca nu incepe fara mine" sau "oricum nu prea imi plac mie astea, dar hai ca i-am promis lui X ca trec pe acolo". Sa treci pe acolo nu inseamna sa ajungi la ora din program, nu-i asa? Pana la urma e o lipsa de respect pentru ceilalti: deoarece n-a ajuns inca X nu se da drumul la eveniment, iar nefericitii punctuali trebuie sa bage in ei rabdare si tutun sau pur si simplu sa se uite pe pereti sau unii la alti.
Ma intreb: daca oamenii acestia se duc la teatru incepe piesa cu intarziere? Daca trebuie sa prinda un tren sta trenul in gara si mecanicul cu chistocul intre dinti pana apare stimabilul? Adica eu inteleg ca lumea e ocupata, dar daca zici ca faci o treaba apai o faci. Mai ales ca niste oameni isi pierd timpul pentru tine si colac peste pupaza- mai e si gratis. Probabil asta e problema. De aia n-am de cand sa organizez degustari fara bani, asta daca ma infecteaza microbul, se intelege.
Sincer imi pare rau pentru restaurante, producatori, distribuitori, sau cine mai organizeaza treburile astea. Poate nici ei nu isi aleg bine tintele si publicul spectator, ca sa zic asa. Nu stiu de ce, dar in urma experientei, pe drumul spre casa mi-au venit in minte niste versuri scrise de Barbu Nemteanu, la sfarsit de secol XIX:
"Galaţi, oraş cumplit de negustori,
La tine stă poetul ca-n Sodoma!"
Si adaug eu un motto, cu nebanuita efuziune lirica: "Galati: decat ambrozie gratis, mai bine posirca scumpa".
6 comentarii:
Ca sa te consolez, Galati nu e singurul oras in care se intampla fenomenul "invitatului" special" dupa care asteapta toata lumea.
Din aceste motive de obicei ceilalti invitati (me included) la urmatoarea degustare ajungem cu 15 minute intarziere, pe principiul ca oricum o vine ala care intarzie si astepam dupa el.
Cei care ne asteapta pe noi, data viitoare o sa intarzie si o jumatate de ora , noi apoi o sa calibram in consecinta ...si asa se ajunge la decalaje de ore..:D
Pana la urma timeming-ul tine de producator si eventual de gazda. Ideal ar fi sa se inteleaga de la inceput: la ora x fix incepem si nu asteptam dupa nimeni.
Dar exact cum ai spus tu se asteapta dupa vreo vedeta locala, care paradoxal face si fitze apoi la degustare si oricum nu cumpara nimic sau nu ii place nimic, ca el ia doar din afara sau direct din Bucuresti...Sic!
Asa ca rabdare si tutun...
Nu mai e Galatiul "oras cumplit de negustori", e "oras de negustori cumpliti" (parca poetul Zimbru a venit cu butada.)
@Dan: imi dau seama ca fenomenul nu e limitat teritorial.Cineva spunea ca la Sibiu e si mai rau. Asta mi s-a parut ciudat, avand in vedere ideile preconcepute despre transilvania.
@Anonim: si cata dreptate avea :)
Ca o axioma, eu amd escoperit ca romanul e la fel de nesimtit peste tot...Restul sunt doar can-can-uri. Sau vorbe de claca...:)
Da, pot sa spun eu despre Sibiu. Organizez degustari de aproximativ 1 an in cetatea transilvaneana. In perioada iulie - decembrie 2012, au fost gratuite si am inceput la fix fara nici o jena fata de cei care intarziau si se uitau mirati ca evenimnetul a inceput fara ei.
Nu e cazul de persoane importante, e un local mic, care isi propune sa faca educatie vini-viticola - asa ca excludem din start varianta "asteptam sa vina si dn-ul X"
Din ian 2013 am introdus o taxa, modica 10-15 lei.
Sunt persoane care vin la fix si asteapta sa incepem in 5 maixm 10 minute. Sunt persoane care vin cu 10-15 min inainte de fix, ca sa incepem chia la fix.
Sunt persoane care vin cu 30-45 min intarziere.
Eh, cum sa procedez acum? Nu vreau sa neglijez pe nimeni, nici pe cei care vin din timp si asteapta, nici pe cei care au avut altceva mai important de facut si ajung - cand ajung.
Asa ca, am inceput si la si 15, si la si 20, in marea majoritate a cazurilor la si 30. Exista si un record de intarziere 45-50 min.
Fenomenul de care povesteati voi e evident - cei care veneau la fix, vin si ei acum la si 15.
Mi-am cerut scuze aproape de fiecare data pentru ca, din vina mea a organizatorului, am inceput mai tarziu.
Am dat exemplu unui eveniment de la Cluj care a fost foarte punctual desi era vorba de un event cu 400 pers.
Si ... mrgem inainte.
Pasiunea e mare mon cher
Silviu, sunt convins ca nu-i usor. Eu am invitat la firavele noastre degustari in mare parte numai prieteni. Ca sa-i pot injura in voie daca intarzie:)
Trimiteți un comentariu