Ajung intr-un magazin Kaufland. S-a deschis recent inca unul in orasul meu, cu o arhitectura mai deosebita.
Parcarea e pe acoperis, intri in magazin ca intr-o statie de metrou, prin niste lungi scari rulante. Pe ziduri afise promotionale. Unul imi sare in ochi- ceva de genul "aici gasesti produse din zona noastra". Din zona noastra adica din Germania, sau Kaufland vrea sa zica ca "e de-a nostri", de gasca, ca a crescut in Micro18 sau Tiglina III? In fine, ma intrebam cand o sa pot cumpara branzeturile de Covurlui (caci, da, exista si mai sunt si marci inregistrate) din hypermarket? De vin local nu cred ca poate fi vorba. Adica poti gasi vreun premiat de la Vinton, dar nu-s tocmai publicul lor tinta. Bun, dau o fuga la raionul de vinuri si ca prin vraja vad in fata ochilor o eticheta mare cu Nicoresti si babeasca neagra. Mai vad si alte lucrari de la aceiasi, Daina, Rubiniu de Nicoresti si am stiut ca sunt "acea" crama din Nicoresti, numita Domeniile Nicoresti care a facut o figura frumoasa la Vintest si Provino Iasi in 2011. De atunci, in ciuda mailurilor, telefoanelor si mesajelor pe facebook mi-a fost imposibil sa mai achizitionez vreo sticla de babeasca, desi mi-as fi dorit, din patriotism judetean, ca sa zic asa. 40 de lei la Vintest, 55 la Provino. Imi aduc aminte ca dupa o targuiala feroce am cumparat una la Iasi cu 40 de lei. Am desfacut-o de revelion si lumea a fost incantata. Sincer mi s-a parut pretul cam mare, dar ce nu face omul pentru o babeasca decenta...Mai ales daca acel om sunt eu.
Ei, desi etichetele sunt altfel acum, sticla e identica, cu umeri lati, impunatoare, iar data imbutelierii este- daca am retinut bine- 05.12.2011, deci toate indicatiile extra-organoleptice m-au facut sa cred ca e vorba despre acelasi vin. Doar pretul s-a micsorat, si nu oricum ci destul de mult- 27 lei.
La proba paharului, care n-a intarziat prea mult, lucrurile au stat astfel: nas serios, de vin matur, baricat, fructul nu e foarte prezent, si se exprima evident o puternica componenta vegetala: lemne ude, frunze uscate, tutun fin, seminte de chimen si undeva sub aceasta roba rustica- dulceaţa de vişine. In gust: coacaze rosii si impresii dulci, surprinzătoare, de dulceata de capsuni, compensate de un final destul de picant, in care se concentrează toata aciditatea rămasă. E o experienta interesantă, altfel spus e un vin deosebit, diferit si care are nevoie de putin timp ca sa ia aer si de o frapare mai energica- 10-12C. Cel putin cam la atat l-am gasit cel mai agreabil. Fiind un vin rubiniu, fara prea mult tanin, e oricum baubil nevoie mare. 13% alcool, deloc evident.
84 pct, ca sa incurajez economia judeteana. Recunosc ca am fost prea sever in 2011. A fost o severitate familiala. De la cei de aproape ai intotdeauna asteptari mai mari. Sper insa sa apara pe piata si ani mai recenti.
PS: poate e cazul ca babutza de pe eticheta originala, venerabila care s-a retras acum in camaruta din fundul casei, intr-un watermark, sa iasa definitiv la pensie.
PS2: Crama de azi a fost construita in 1936 de catre Asociatia producatorilor din Nicoresti, ca sa-si vinifice la comun babeasca. Nu vreau sa fiu mai rautacios decat de obicei, dar suntem in 2013 si in toata Romania cate asociatii de producatori avem? 2? 3? Dar cooperative? 0?
4 comentarii:
Tre sa explorez daca se gaseste si la noi, desi nu cred...eticheta nu mi-a sarit in ochi.
Cooperative intr-devar 0, asociatii mai sunt, dar cu alte scopuri decat vinficarea vinurilor impreuna. Eventual justificarea preturilor impreuna..:D
Asociatia ti-o faci pentru promovare. E non-profit. Cooperativa are alte scopuri, de exploatare si productie la comun. Pana la urma in tara in care "vinu' meu de la tara e al mai bun" ce sperante de solidaritate sa ai. Chiar in fata evidentei si a potentialului profit.
Mda...unde mai pui ca noi avem si o alergie istorica (fundamentata de altfel) la cooperative, colhozuri si alte forme de asociere.
Da, toata lumea de la tara are reverii de pe vremea lu' Ceausescu (cand era mai bine, avea lumea ce munci, etc), dar au aversiune fara de cooperativa (pe care au jefuit-o fara scrupule pana la fier-betonul din peretii grajdurilor). Ironie pur romaneasca.
Trimiteți un comentariu