Romanian Wine Art nr. 34

Dupa cum am aflat cercetand blogul lui Marius Cristian, cat si continutul cutiei mele postale, a aparut nr. 34 din sus-amintita revista.

Continutul este ca de obicei variat, as remarca doar: degustarea de vinuri slovene (o tara "pe val", luata in vizor si de Vinul.ro cu cateva numere in urma), despre tehnologia obtinerii vinurilor roze de Constantin Croitoru, dar si retetele "cu vin" ale lui Razvan Cruceanu. Un punct de atractie este lista cu vinurile care vor reprezenta tara peste hotare prin intermediul reprezentantelor diplomatice, lista rezultata in urma unei degustari in orb. Sa zic doar ca locul 1 la vinuri albe este Sauvignonul 2009 Transilvania Recas, iar la rosii Feteasca Neagra 2008 La Putere a acelorasi. De precizat totusi ca selectia s-a realizat din 31 albe si 30 rosii.

Mai multe pe blogul redactorului-sef (supra) si la cioscurile de ziare.

RECOMANDAREA SAPTAMANII: Vin fiert si o lopata

La ce-a fost si ce mai este pe afara, nu exista recomandare mai potrivita! (ar mai fi tuica fiarta, dom' inginer! zice cineva).

Felul in care fac vinul fiert: Se ia niste vin rosu, de oricare origine aveti, numai baubil sa fie. Se pune la incalzit, caci vinul fiert se infierbanta numai, nu trebuie sa dea in clocot, chestiune care i-ar dauna atat aromei, dar si tariei. Se adauga un baton, hai doua, de scortisoara, niste cuisoare (daca aveti), cateva boabe de piper, zahar (50-150g la litrul de vin sec), cateva bucati de mere taiate cuburi, cateva felii de portocala, si putina rabdare.

Se serveste fierbinte, in timpul dar mai ales dupa cele trei ore cat a durat sa va dezapeziti masina.

Amintiri din epoca de aur

Este un film scris de Cristian Mungiu, si regizat de mai multi cetateni trecuti prin neuitatii ani '80.

Filmul este de fapt o colectie de scurt-metraje articulate si avand ca numitor comun diversele legende urbane ale comunismului in amurg. De unele din ele, am auzit pana si eu, care aveam vreo 10 ani acum 20.

Toate povestile sunt de un absurd deseori comic, dar neaccentuate (adica nu sunt realizate in registru comic; daca doreau le putea iesi ceva gen Kusturica, dar cred ca de asta s-au si ferit), care par astazi absurde, dar de fapt prezinta situatii de viata aproape normale pe atunci.

Pentru ca-i de sezon, va recomand "Legenda militianului lacom", despre un militian si un porc (viu pentru ceva vreme). Daca vreti va amintiti de povestile colegilor de scoala (sau poate chiar povestea dvs.) cu porcul taiat in baie, sau parlit pe paie in spatele blocului, sau daca sunteti mai recenti, sa aflati cu mirare ca a fost o vreme in Romania fara MTV si internet ( si multe, dureros de multe altele).

Acum si pe DVD

Revista Vinul.ro nr. 20

Numarul pe Decembrie (sau Noiembrie? in orice caz, ea apare la inceputul fiecarei luni)

Aveam de gand sa scriu un mic articol anuntand aparitia ultimului nr. din revista Vinul.ro dar iata ca Valentin mi-a usurat munca, trimitandu-mi "dosarul" de mai jos.

Asa ca aruncati-va privirile pe Degustari.ro (urmand linkurile de mai jos) unde veti descoperi cam toate articolele importante din nr. 20 al revistei, cat si multe altele mai vechi dar nu mai putin interesante.

De obicei noutatile apareau pe site decalate cu cateva saptamani fata de varianta pe hartie, dar e Craciunul pentru toata lumea, nu-i asa?

Enjoy!

Premiile pentru Excelenta Vinul.Ro 2009">Premiile pentru Excelenta Vinul.Ro 2009

Afla parerea specialistilor straini despre vinurile romanesti cumparate de la raft.

Excelenta fara medalii?">Excelenta fara medalii?

Stilul oxidativ ar trebui sa dispara">Stilul oxidativ ar trebui sa dispara

Castigatorii Premiilor pentru Excelenta Vinul.Ro 2009

NOUTATI

Heinrig promoveaza celebritati internationale">Heinrig promoveaza celebritati internationale

A aparut „Ghidul Vinul.Ro“!">A aparut „Ghidul Vinul.Ro“!

Editie speciala aniversara de la Segarcea">Editie speciala aniversara de la Segarcea

Bucatarul de Aur: reinventarea traditiei">Bucatarul de Aur: reinventarea traditiei

La Chambre, pentru hedonisti">La Chambre, pentru hedonisti

INTERVIU

„Vinurile romanesti nu trebuie sa fie ieftine ca sa se vanda“">„Vinurile romanesti nu trebuie sa fie ieftine ca sa se vanda“

ARTICOLE

Jancis Robinson – fluviul de vin">Jancis Robinson – fluviul de vin

Simbioza stejar-vin">Simbioza stejar-vin

VINUL ZILEI

SOLO QUINTA 2009">SOLO QUINTA 2009

OPINII

Criza de personalitate">Criza de personalitate

Concluzii si mituri despre vinul romanesc">Concluzii si mituri despre vinul romanesc

Spumante de recomandat

Întrucât revelionul bate la uşă, există un produs oenologic nelipsit în crepusculul dintre ani: vinurile spumante. De aceea, recomandările mele din acest număr sunt două astfel de vinuri, obtinute 100% din soiuri româneşti.

La aperitive sau -de ce nu?- pe tot parcursul mesei, vă recomand un Rhein Imperial Extra Brut (25-35lei), spumantul clasic de tip Champagne, al celor de la Cramele Halewood, produs din rarul soi românesc iordană, dat dispărut de vreo douăzeci de ani. Iată că Halewood l-a găsit rătăcind în podgoria Sebeş! Are o culoare galben-verzuie, perlaj fin, o efervescenţa plăcută, o fructuozitate discretă, cu aromă fină de coajă de pară şi alune de pădure. Un spumant răcoritor, de “cursă lungă”, dacă apelaţia marinărească nu ofensează pe cineva în aceste vremuri electorale. Un vin pentru regalişti (ştiu că vă ascundeţi pe undeva): a fost şi este spumantul oficial al Casei Regale (N.b. Alegeti o recolta cat mai recenta, supermarketurile sunt pline de vechituri!)

La “torturi aniversare” (sau nu), plăcinte dulci, cozonaci, şi câte şi mai câte (ca sa-i returnez creditul: cu ce va pare mai apetisant dintre retetele dulci ale lui Marius Cristian, zis si Costachel), merge bine Cashmere - Tămâioasă românească 2008, un spumant alb-gălbui, delicat, dulce-moderat (şi cu buzunarul: 17 lei) de la Oenoterra, cu perlaţie bună, arome intense de Muscat şi flori de tei, dar uşor citric, din fericire pentru meseni, aş adăuga. Uşurel, cu doar 8%, încheie fără dureri de cap mesele grele şi udate de aperitive, vinuri, digestive, şi altele, câte doriţi dumneavoastră. Bun şi pentru chefuri decadente, dacă mai aveţi vârsta şi dispoziţia, desigur. De o vreme încoace, spumantul neoficial al Casei Mitea (quelle honor!)

Recomandare (cu ceva actuale adaugiri) pentru numarul viitor din Vinul.ro

Top 5 Vinuri Romanesti sub 10 lei

Fara mult farafastac, caci nu este potrivit vinurilor nepretentioase, iata mica mea contributie catre cei cu buget redus, dar care vor totusi sa se bucure de un vin baubil, la preturi mici.

Conditii:

1. Vin romanesc din soi romanesc
2. Pret de raft sub 10 lei, fara promotii de tipul “platesti una iti dam doua”, sau alte pretuiri vremelnice

Top 5 Cele mai bune vinuri cu pret de raft sub 10 lei, in ordinea preferintelor mele:

1. Babeasca Neagra 2006, IG Iana Vaslui, Vinia Iasi. 9-10 lei. Rosu sec. Mi s-a parut o babeasca tipica, poate singura de pe piata. Un vinisor corect, usurel, fructat, cu tanini moderati.
2. Tamaioasa Romaneasca, dulce, 2006, 7 pacate, Vincon Vrancea, 9lei. Un vin de desert, care a imbatranit neasteptat de frumos in sticla. Aroma rafinata de Muscat si pere dulci. Recunosc l-am baut dupa ce l-am vazut (cu surpriza) pe lista castigatorilor concursului Vinul.ro. O mica afacere!
3. Feteasca Regala, 2008, DOC Odobesti, 12%, prod. Cramele Odobesti. 5-6 lei(!). Alb demisec, nas floral, cu oaresce finete, aroma discreta de strugure parguit si mere galbene.
4. Zghihara 2008, IG Husi, Romanian Winecellars (gama retailerului Metro), prod. Casa de vinuri Speed Husi, alb sec, 11,5%, 10 lei. Alb sec. Vin dur, agresiv, cu finish usor amarui. Istorie pura.
5. Mustoasa de Maderat, Pancota, prod. Cramele Pancota, 9 lei. Este un vin alb sec corect cu un bun raport calitate pret. Vin de vara, care iti da senzatia ca e mai usor decat in realitatea etichetata. Lasa in gura un gust dulceag persistent, usor neplacut. De gustibus…

In rest, ar mai putea fi mentionate Comoara Pivnitei (Feteasca neagra si cea regala, din 2007, caci cele din 2008 m-au dezamagit).

De varietati straine (produse in Romania) prefer sa nu vorbesc prea mult. Poate Halewood (gama clasic) cu un Sauvignon Blanc sau Pinot Noir, sau Recas cu Schwaben Wein- Merlot/Cabernet. Apoi Pinot Gris Zestrea Murfatlar 2007 (un classic demidulce)-9-10 lei.Vinurile Val Duna ar intra si ele (“in corpore”), dar cred ca se pot incadra sub 10 lei doar daca sunt

achizitionate cele imbuteliate “bag-in-box”, in special rose-ul si cupajul Blanc du Roumanie (desi va doresc succes in gasirea cel putin a variantei 2008).

La vinuri straine doar Montepulciano D’Abruzzo 2008, Casa Demonte(vezi postul precedent) mi s-a parut ok (daca ar fi fost romanesc ar fi fost nr. 1) . Uneori “la oferta” se pot achizitiona Ocean Point Chenin Blanc sau altele din gama la preturi sub 10 lei, dar am convenit ca “nu se pun”.

Sunteti liberi sa adaugati orice vin sub zece lei considerat ok.

EDIT La cererea (orala) a publicului spectator iata si de unde pot fi achizitionate vinurile amintite: 1. Selgros; 2. de oriunde; 3 si 4. Metro; 5. Real.

PS: Aceste vinuri erau ok la momentul degustarii. Timpul trece, vinul se altereaza, stiti refrenul. Asa ca daca veti citi articolul acesta in 2011, sau mai stiu eu cand sa nu va faceti iluzii.

Buna ziua, Sunt un vin ieftin, crescut la tara...

Buna ziua,

Sunt un vin ieftin, crescut la tara. Nu mi-a fost niciodata rusine cu cine sunt. Chiar si atunci cand multi m-au aruncat in pungi, tetrapackuri, etc, spunand ca n-am eu fata de sticla. Multi m-au marginalizat in cupaje, m-au folosit la spumante, m-au pus pe masa cu rusine.

Au spus ca sunt cel mult un vin de masa si ca am noroc daca n-o sa-mi taie vita de vie si o sa planteze struguri mai nobili decat ai mei. Dar anii au trecut si am ramas intelenit in acelasi pamant ca stramosii mei. Sunt rezistent in fata istoriei. Recent m-au “redescoperit”. A fost vina lor de prima oara ca m-au uitat. Ma exporta chiar si-n Australia, unde n-ajunge oricine!

Pus in sticla ajung in supermarketuri pana si-n Romania. Ma pun pe raftul de jos, printre multe sticle de nimic, unde cu greu ma puteti vedea, nu aduc suficienta plus-valoare, zic ei. Ei, uneori ma cumpara cineva. De multe ori din greseala. Am nume exotic si dau bine la necunoscatori, crede cumparatorul. Dar, de cele mai multe ori, daca la masa stau oameni deschisi la minte, ii uimesc pe toti. Nu credeau ca sunt atat de bun.

Sunt rosu, sec, fructat, am tanini moi si placuti, o sa va amintesc de cirese si visinele coapte, ceva lemn, dar nu mult caci nu-mi place sa stau prea mult in baricuri, poate petale dulci de trandafiri. Nu sunt un vin mare, dar gandindu-va cat ati dat pe mine, o sa va par extraordinar.

Cu respect,

Montepulciano D’Abruzzo 2008, Casa Demonte, 8 lei

Recomandarea saptamanii: Malbec 2007 Trapiche: Vinul cu aroma de prajitura de casa

Malbec 2007, Oak Cask, Trapiche, Mendoza Argentina, rosu sec, 13,5%

Acesta este un vin mai bun decat cei 22 lei, la care este pretuit. Aici d-l Parker are dreptate (sticla are un neckhanger care ne instiinteaza ca Robert Parker jr. il considera un best buy)

Apoi, pe post de reclama gratis, mentionez ca la Metro am gasit, in acelasi raft, versiunile 2005, 2006 si 2007 ale acestui vin. Asa ca cine are curiozitatea unei mici degustari pe verticala si-o poate satisface. Despre 2005 cititi aici review-ul lui Ciprian.

Vinul, asadar, este pronuntat fructat, aminteste atat in nas, cat si in evolutie de magiunul de fructe (cu pana la 80% prune:), este puternic baricat in stejar, de unde izul de vanilie, apoi aduce in gura fructe negre de padure, boaba de cafea si tabac. Corpolenta buna, culoare superba, rubinie-inchisa cu nuante violacee, tanini moderati, un post-gust mediu-lung, finish condimentat (scortisoara, piper).

La capitolul "minus", trebuie spus ca si in acest vin se percepe rezidual aroma inconfundabila de cauciuc ars, si ca alcoolul nu este prea bine integrat, generand o senzatie de fierbinteala, specifica mai degraba cognacurilor. Dar, contempland florile de gheata de pe geam, pe post de pahar de seara tarzie, poate pica la fix.

Concluzie: este un vin corect, foarte fructuos, cu arome din lume noua.

Cum au vazut strainii vinurile romanesti din concursul Vinul.ro

Incep prin a-i multumi lui Valentin Ceafalau care are bunul obicei de a ma tine la curent cu ce se mai intampla prin lumea vinurilor. Astazi s-a “intamplat” un comunicat al Federatiei Internationale a Jurnalistilor si Scriitorilor de Vin despre concursul Premiile pentru Excelenta Vinul.Ro.

Idei desprinse dintre randuri:

1. politicos: exista un progres.
2. realist: un numar foarte mare de vinuri au fost defecte.
3. cu usoara ingrijorare: un numar foarte mic de vinuri “romanesti 100%”, adica varietati autohtone, in comparatie cu cele obtinute din clasicele Cabernet-Sauvignon, Riesling, Sauvignon blanc, etc.

As adauga urmatoarele: cele aproximativ 170 de sticle au fost cumparate direct din rafturile supermarketului. Cred ca atat proportia varietate straina vs autohtona, cat si de vinurile defectuoase vs corecte este adecvata. Cam asa arata vinurile in raft. Stiu, din experienta ciudatei manii pe care o am, de a cumpara cu predilectie vinuri romanesti gen feteasca neagra, zghihara, francusa, cadarca, etc, ca de cele mai multe ori iti trebuie o inspiratie tip Columbo in a le repera printre “marea” de Merloturi si Muscat Ottonel.

Se pare ca strainilor le pasa mai mult de varietatile romanesti decat consumatorilor sau producatorilor romani. Am mai intalnit acest semnal, atat la Isabelle Legeron, dar si la Cannavan sau Stevenson.

RECOMANDAREA SAPTAMANII: Feteasca Regala 2008 Recas Castle Rock: Revenind la lucruri bune

12,5%, demisec, 10-15 lei (in functie de retailer si de "oferta" de Sarbatori)

Un vin de consum curent foarte reusit si bine pozitionat (a primit elogii la o masa festiva). Culoare galbena nu prea intensa, nas bine definit de pere, flori de soc, flori de tei, o evolutie fina, cristalina cu pastise de boaba pe strugure copt, postgust mediu, cu un finish citric (dulce-amarui, de sweetie si mandarina), si retronazal ceva aroma de kiwi copt. Reconfortant.

Finishul citric ma face sa cred ca acest vin putea fi vinificat in sec fara mari probleme. Dar traim intr-o democratie, nu-i asa?

Concluzie: cred ca este cea mai buna feteasca regala in segmentul sau de pret, cel putin, daca nu unul dintre cele mai bune vinuri de masa de pe piata.

Locul unde se duc sa moara vinurile rele

Acest loc este sub un scaun, in bucatarie. Acolo am organizat un fel de colonie penitenciara a sticlelor de vin, condamnate la uitare pentru diverse culpe.

In ultima luna, sistemul penitenciar a dat semne ca trebuie reformat. Suprapopularea este o problema. Chiar mi s-a parut, alaltaieri, ca maderizata Feteasca Regala 2006 V-legends sosotea suspect cu Babeasca Neagra Vinexport. Mai daunazi, un caramiziu Pinot Noir 2005 Castle Rock a refuzat sa ajute la prepararea mancarii, spunand ca este exploatat, in vreme ce Sauvignonul oxidat de Fluvimed sta cu fata la perete si nu face nimic toata ziua.

In alt corp, stau pradatorii. Acestia nu mai au nici o utilitate: sunt condamnati la moarte. Feteasca Neagra Crama Ceptura si CS Trapiche isi asteapta, din spatele sticlelor grele duhnind a mercaptani, sfarsitul. Cat de mult au promis, si ce dezamagire…

Sunt si opinii savante exprimate de analisti, sociologi, psihologi, si alte bestii, cum ca, de fapt, nu-i vina lor, ci a mediului, a educatiei, a sistemului incapabil, chiar apare la Antena 3 un filmulet cu o sticla filmata in penumbra (ca sa nu i se vada eticheta) care marturiseste cat de prost a fost tratata in vie, in crama, in depozit, etc.

In concluzie, cred ca paradigma depaseste un raspuns facil. Pana una-alta s-a numit o comisie prezidentiala pentru investigarea acestui flagel.

Cramposie 2008 Prince Stirbey: N-aduce Robert Parker, ce aduce Cezar Ioan!

Despre cramposie am tot citit, ba chiar am si baut o varianta produsa de Vinarte, din podgoria Murfatlar, un vin absolut ok in vremuri calduroase.

Am remarcat in vara recomandarea lui Cezar Ioan, regasita si in Ghidul Vinul.ro recent aparut, care propunea Cramposia selectionata 2008 Prince Stirbey ca cel mai bun vin de vara romanesc.

In urbea mea nu exista magazine specializate de vinuri, iar vinurile Agricola Stirbey nu se gasesc decat in magazine specializate, deci comanda direct catre producator sau magazine online este singura solutie. Dar, imi spun, cum sa-i deranjez pentru o sticla, doua. Mai bine sa astept, sa fiu cumpatat, pentru ca sa ma pot bucura si de un Negru de Dragasani sau un Novac, ba chiar o Tamaioasa vinificata sec. Am tot fost cumpatat pana a trecut si vara si stocul.

Dar intr-o zi, intru intr-o “alimentara” de cartier si inmarmuresc in fata micului raft cu vinuri (aflat la un metru de cel cu detergenti). Printre consacratele Grasa de Cotnari si Dry Muscat de Jidvei, ati ghicit, enorma surpriza: doua sticle de Cramposie selectionata 2008. Nu pot imagina prin ce hazard fantastic, prin ce epopee incredibila au sfarsit vasnicele reprezentante ale Dragasanilor intr-un magazin ordinar (licenta poetica) din Galati. Oricum ar fi, cu emotie (din cauza pretului si a rezervei suparatoare ca n-a fost pastrat tocmai adecvat) am achizitionat o sticla. Trec peste detalii si va scutesc de suspans: vinul era ok.

Am gasit un vin de vara “absolut”, cu nas elegant, intens, floral, si cu gust fructat discret, de mere golden, pere, portocala, mineral si cu o aciditate buna, cu un final sec, usor citric-amarui (Cezar Ioan ii spune “de grapefruit”, asa o fi!), indoit de un rest de zahar. Are 13 grade, dar nu le arata. Un vin gustos.

Bravo lor ca mentin in productie aceste varietati autohtone, cu atat mai mult cu cat nu sunt tocmai neaosi mancatori de mamaliga, si mai ales pentru ca le fac atat de bine!

PS: la recomandari, privind prin paharul meu de degustare, Cezar Ioan il bate pe Robert Parker. Dixit!

Thanks, but no thanks, Mr. Parker: CS Trapiche 2007

Prin supermarketuri exista cateva sticle cu neckhanger, sau cu botlegău pentru iubitorii lui Grigore Ureche, anuntand recomandarea celebrului “commentator” de vinuri american Robert Parker jr. (fondatorul revistei Wine Advocate si creatorul clasicizatului sistem de punctare care-i poarta numele) cum ca respectivul vin ar fi “vinul cu cel mai bun raport pret calitate din lume”(sic!). Ok, computer! Asa recomandare mai zic si eu! Hai sa vedem, cu atat mai mult cu cat, in ultima vreme, rezerva strategica de posirca (sticle continand lichide de nebaut), depozitata langa aragaz, s-a aglomerat simtitor. Acum e momentul, ceva bun, catifelat, un vin rosu de cu seara, de somn usor si vise placute.

Cabernetul Sauvignon Trapiche Oak Cask 2007 Mendoza promitea multe. Am auzit lucruri bune despre Malbecul lor, asa ca tirbuson-pahar-ochi-nas-gura si…dezamagire totala! Culoare frumoasa, rosie intense, nas fructat (foarte), dar si un alarmant miros de cauciuc ars (moment in care mi-am dat seama ca Dionisos sau Bachus, in functie de malul Adriaticei, nu ma mai iubeste). Iz de mercaptani, cu gust acru, indigest, mascand un potential frumos: o bomba de fruct, cu note condimentate si un finish care ar fi fost lung, doar de ar fi fost placut. Asa…inca un vin prost facut. Sigur, e ghinion, pentru ca atat producatorul argentinian este cat se poate de respectabil, la fel si autorii de review-uri consultate.

In concluzie, o dezamagire de circa 25 de lei.

Sauvignon Blanc/Semillon, Tocornal 2008 Cono Sur

Cupajul alb sec din Chile vine la un pret de cam 15 lei.

Asadar nu face gaura in buget, dar nici revelatii oenologice nu aduce. Este un vin corect, cu o aciditate buna (adica sta bine pe masa), cu gust/postgust citric, sa zicem grapefruit, pentru ca exista si o amareala, destul de neprietenoasa. Apoi agrise (sincer, cred ca lumea spune despre un vin ca are aroma de agrise, ca un soi de eufemism pentru acritura, vitamina C, zarzara etc.)

Nu mi-a placut, mi-a amintit prea tare de fetestile albe si acre de pe la noi, dar pot accepta ca pentru unele gusturi ar pica la fix.

10 lucruri care ma enerveaza de 1 decembrie

10 lucruri care ma enerveaza de 1 decembrie:

1. Costumele populare. Toata lumea, inclusiv "pornetele" (le stiti, sunt "asistentele" de la diverse emisiuni de divertisment) se imbraca in costum popular. De ce?

2. Muzica populara. Toti artistii, cantaretii, lautarii, orice posesor de costum popular capabil de onomatopee, etc. sunt scosi de la naftalina si aruncati pe sticla. Pe mine- traitor printre blocuri gri, fiu de cetatean (locuitor al cetatii, adica)- muzica populara nu numai ca nu-mi place, dar mai rau!, nu ma reprezinta. Muzica populara noua (care a devenit in vremea comunistilor un gen muzical, nu folclor sau alte lucruri cu iz autentic) imi evoca vechiul Tezaur Folcloric interminabil, dar si Cantarea Romaniei (si copilul blond, acum om mare, zicea: "Tovaaarase Nicolae Ceausescu...").

3. Fasolea cu ciolan(si variantele mai saracacioase: fasolea cu carnati sau fasolea cu afumatura, adica kaiser). De unde pana unde aceasta gustoasa, dar ignobila mancare a ajuns simbolul culinar al Romaniei? Va spun eu: e tot o mancare de cantina comunista, mancare de santier, de saracie.

4. Ca armata romana nu da dovada de imaginatie. Ei, acuma armata nu-i cel mai propice domeniu pentru exprimarea imaginatie, dar orisicat, daca s-a uitat cineva la parada frantuzeasca de 14 iulie, fiecare arma are uniforme de parada spectaculoase, sa amintesc doar trupele de geniu, care sunt reprezentate de niste colosi cu barba lunga, ciocane si sorturi de piele, ca sa nu mai vorbim de legionari. La noi, in afara regimentului de garda, toti par la fel...

5. Ca jumatate din populatia tarii nu stie ce se sarbatoreste azi

6. Ca multi dintre noi nu dovedim a doua strofa din imnul national.

7. Ca vreau sa beau un vin romanesc din vita de vie pur romaneasca, care sa ma umple de mandrie nationala, si-mi dau seama privind raftul din supermarket ca n-am sanse de reusita.

8. Ca ne batem cu caramida in piept de patrioti ce suntem, dar pana si caramida aia e prost facuta.

9. Ca patriotismul s-a "vadimizat", adica este, de fapt, xenofobie si antisemitism.

10. Ca avem o tara trista, plina de umor, sau vorba unui amic: o tara tampita, plina de destepti.

etc, etc

foto: via http://romania-thelandofchoice.blogspot.com/

Feteasca Neagra 2007 Crama Ceptura

Feteasca Neagra 2007, Non Vi Sed Arte, Ceptura, Crama Ceptura srl, 27 lei in retail.

Ce-am vazut ieri la TV mi-a lasat un gust amar. E unul din momentele in care trebuie sa-mi reamintesc ca scriu despre vinuri tocmai deoarece am abandonat voluntar scrisul despre realitatea imediata.

Ce-am gustat ieri din pahar mi-a lasat un gust acru, otravitor. Am laudat feteasca alba a producatorului Crama Ceptura (am recomandat-o in Vinul.ro, nu ca recomandarile mele ar fi mai “adevarate” pe hartie, dar sunt mai cantarite si “mai asumate”). Nu-mi pare rau, dar dupa ce am gustat feteasca neagra din aceeasi gama “Non vi sed arte” ma intreb ce s-a intamplat cu “sed arte”.

Pe scurt, vinul denota o culoare rosie-rubinie, nas fructos, cu usor iz de cauciuc ars, si note vanilate de la baricarea in stejar. Dar gustul depaseste orice imaginatie: cauciuc ars, respectiv oua stricate, in combinatie cu un gust profund acru-salciu, face ca o simpla inghititura sa-ti dea senzatii de voma. Pana si acum, dupa circa 12 ore, dupa cina, dupa multa pasta de dinti, etc, senzatia extrem de neplacuta inca imi bantuie palilele. O asemenea otrava, si o spune un om greu incercat de posircile patriei, n-am mai baut pana acum.

Din cate inteleg, mirosul ( si gustul corespunzator ) de cauciuc ars este specific mercaptanilor, la randul lor datorati proastei tratari a vinului cu dioxid de sulf. In acest caz, este de presupus ca tot lotul (daca nu intrega productie), nu doar sticla respectiva, este contaminat. Raportul pret/calitate este profund supraunitar.

In aceste conditii nu va pot spune decat: un vin la fel de murdar precum campania electorala!

Translate me: ce chestii au mai inventat astia, dom'le!

De azi inainte aceia dintre dumneavoastra care doreau sa ma citesca in chineza traditionala sau finlandeza, o pot face accesand widget-ul din dreapta-sus. Zahvaljujem vam za čitanje! Ah, pardon n-am putut sa ma abtin. Oh, sorry sikuweza kusaidia mimi. Na’ c-am facut-o din nou!

Sa imbinam placutul cu utilul:

From now on, those of you who want to read me in Traditional Chinese or Finnish, could do that accessing the widget on the top right.
Zahvaljujem vam za čitanje! Oh, sorry, I couldn’t help it. Oh, sorry sikuweza kusaidia mimi. Ops, I did it again!

RECOMANDAREA SAPTAMANII: Ruby Cabernet Merlot 2006, Orange Street, RSA

Ruby Cabernet Merlot 2006, Orange Street, prod. One World, Africa de Sud, 13,5%, rosu sec, 10-12 lei aproape in orice supermarket

Un vin rosu sec, cu o culoare rosie-rubinie, cu subtile tente caramizii (semn ca trebuie consumat cat mai curand), cu o corpolenta medie, cu nas de fructe de padure(zmeura, coacaze) si cirese. Evolutia este interesanta, catifelata, cu tanini moi, lasand in urma un “ecou” gustativ ce aminteste de menta (nu glumesc!) si un pic de vanilie. Postgustul este mediu spre lung, cu o astringenta vioaie, cu note condimentate (piper, scortisoara). La pretul sau, avand o oaresce complexitate, pare fara concurenta in raft (ce vorbe mari!!! Mai, mai...). N-o sa va duca cu gandul la probleme de drept canonic (ca un Bonnievalle sau Nederburg, conationali cu totii), dar poate anima fara probleme o discutie colocviala despre favoritii Cupei Mondiale din Africa de sud sau, pentru carcotasi, despre hentul lui Henry!

Concluzie: Recomand cu mana pe inima!

Nick Cave: Moartea lui Bunny Munro

Daca sunteti “romantic(a)”, daca va induioseaza catelusi cu ochi umezi, daca plangeti la filmele romantioase de duminica seara, nu cititi Moartea lui Bunny Munro, romanul lui Nick Cave. Da, este vorba de Nick Cave- omul pe care il stie toata lumea dupa duetul cu Kylie Minogue. Ca omul a scos vreo 20 de albume pana acum cu The Birthday Party, Bad Seeds si Grinderman, asta nu conteaza asa mult. A cantat cu Kylie Minogue, asta conteaza! Dar s-a razbunat!

Romanul este la fel de tenebros ca muzica. Bunny Munro este un comis voiajor, vanzator de produse de infrumusetare, cu imaginatia posedata de vaginul lui Kylie si al lui Avril Lavigne. Dupa ce sotia sa se sinucide, lasand in urma un apartament tapetat cu “probele” obsesiei sotului sau pentru alte femei, de la chelnerite, prietene de familie, si pana la cliente, Bunny impreuna cu fiul sau, Bunny Jr., incepe o cursa dementa printr-un oras terorizat de un personaj sinistru, un criminal in serie care ucide femeile cu o furca, deghizat in diavol. Toata povestea se intampla intr-un univers sordid, in care toti oamenii si obiectele sunt invelite intr-o pelicula de libidou. O senzatie asemanatoare mi-a creat doar debutul eseului lui Lyotard- Economia libidinala, cu descrierea aceea terifianta a unui corp intors pe dos (la propriu).

Cum anume se va termina odiseea erotica a domnului Munro este usor de presupus. Exista o farama de tragedie in povestea asta (pana si moartea e foarte “mitica”), duhnind a whiskey si boli psihice.

Una peste alta, nu credeam ca Nick Cave- tip admirabil, de altfel, poate scrie asa de bine. Cartea a aparut undeva in septembrie, simultan in 31 de tari, una din ele, din fericire, fiind tara noastra. De citit, fara indoiala, dar nu uitati sa spuneti un "Tatal Nostru" la sfarsit.

foto 2: Roman Tolici- Ipostaza 6

Chestii stranii: Fuhrerwein

Cautand diverse, starnit de eticheta sticlei de riesling de pe blogul confratelui Mihnea, dau peste urmatorele articole: 1 si 2

Acuma, ganditi-va bine ce-i mai straniu:

1. sa dai 4000 de lire sterline pe o sticla de vin de masa care nu mai poate fi baut

2. ca este echivalentul a 1600 de sticle din vinul cel mai bine clasat la Premiile de Excelenta Vinul.ro

3. ca Tamaioasa 2006 7 pacate Vincon este vinul romanesc cel mai punctat la un concurs in orb cu juriu strain

4. ca cineva da atatia bani pentru o posirca cu poza lui Hitler pe eticheta

Asteptam raspunsurile pe adresa redactiei

Romanian Wine Art nr. 33 Noiembrie

A aparut numarul din noiembrie al revistei Romanian Wine Art, revista veche si noua, scindata ca partidele istorice in anii '90 (exista si un Wine Magazine, sau exista, cel putin).

Am descoperit in redactorul sef Marius Cristian (caci Retetele lui Costachel au un cod numeric personal) un iubitor al vinului care imi impartaseste convingerea ca vechile varietati autohtone sunt- oximoronic, dar adevarat- viitorul vinului romanesc. Vezi editorialul Cum am ajuns de la Miguel Torres la Mustoasa si Rosioara.

Mai puteti citi despre Vinurile Torres, despre o Degustare de exceptie la Good Point (despre vinurile Castellroig), un articol interesant al lui Viorel Stoian- despre momentul optim in care vinurile trebuiesc consumate, dar si articole semnate de somelierul Marian Timofte, degustatorul Dan Boboc, vorbe de duh spuse la un pahar si culese de Dan Mihaescu, prezentari ale unor producatori mai cunoscuti sau nu, dar si multe altele, chiar pentru cei mai bisericosi dintre dvs, sau din contra- frati cu dracu'(sau cu ochiul lui, cel putin)!

RECOMANDAREA SAPTAMANII: Lenz Moser Blauer Zweigelt 2007 Selection

Blauer Zweigelt 2007 Selection, prod. Lenz Moser, rosu sec, 13%, podgoria Neusiedlersee, 20 lei

Blauer Zweigelt este un vin austriac rosu sec, obtinut dintr-o varietate de vita de vie creata la inceputul secolului trecut. Rezista la temperaturi joase, deci este bine adaptat la conditiile climatice din tara lui Mozart.

Un vin catifelat, cu tanini moi, fructat (fructe negre de padure, prune coapte si visine) dar si usor condimentat in finish. Nu este foarte complicat, are o corpolenta medie-usoara amintind de babeasca noastra (sau mai bine zis de ceea ce ar trebui sa fie babeasca noastra).

Asocierea perfecta: branzeturi uscate urmate de un muschi de vita cu sos de ciuperci. Atentie la temperatura de servire, 15-17C, dar nu mai rece!

Concluzie: un vin rosu agreabil, de gastronomie, caci de unul singur poate fi cam morocanos.

un alt vin al aceluiasi producator: aici

Lista castigatorilor Premiilor pentru Excelenta Vinul.ro 2009

Multumiri lui Valentin Ceafalau, care mi-a transmis lista castigatorilor cu mare promtitudine.

Sper sa va foloseasca. In fond, este primul concurs cu adevarat "in folosul consumatorului".

Urmariti site-urile Vinul.ro si Degustari.ro pentru lista detaliata si multe altele.

Lista vinurilor premiate la concursul

Premiile pentru Excelenţă Vinul.Ro 2009

Castigatorul categoriei “Vinuri albe seci 8-15 lei”

Halewood Feteasca Regala Special Reserve 2008

Distinctie Speciala pentru Calitate

Cramele Halewood

Castigatorul categoriei “Vinuri rose seci si demiseci 15-25 lei”

Vinul Cavalerului Merlot Roze 2008

Distinctie Speciala pentru Calitate

SERVE Ceptura

Castigatorul categoriei “Vinuri albe demiseci 15-25 lei”

Blanc Cotnari 2006

Mentiune Speciala pentru Calitate

Cotnari SA

Castigatorul categoriei “Vinuri speciale 15-25 lei”

Lacrima lui Ovidiu 5

Mentiune Speciala pentru Calitate

Murfatlar Romania

Castigatorul categoriei “Vinuri rosii demiseci 8-15 lei”

Val Duna Crama Oprisor Feteasca Neagra 2008

Distinctie Speciala pentru Calitate

Carl Reh Winery

Castigatorul categoriei “Vinuri rosii demidulci 8-15 lei”

Val Duna Crama Oprisor Pinot Noir 2008

Mentiune Speciala pentru Calitate

Carl Reh Winery

Castigatorul categoriei “Vinuri albe seci 15-25 lei”

Terase Danubiene Beluga Sauvignon Blanc 2008

Mentiune Speciala pentru Calitate

Vinarte

Castigatorul categoriei “Vinuri albe peste 25-42 lei”

La Cetate Chardonnay 2008

Mentiune Speciala pentru Calitate

Carl Reh Winery

Castigatorul categoriei “Vinuri rose 25-42 lei”

3 Hectare Cabernet Sauvignon Roze 2008

Mentiune Speciala pentru Calitate

Murfatlar Romania

Castigatorul categoriei “Vinuri rosii 25-42 lei”

La Cetate Merlot 2007

Distinctie Speciala pentru Calitate

Carl Reh Winery

Castigatorul categoriei “Vinuri rosii seci 15-25 lei”

Maiastru Merlot 2008

Distinctie Speciala pentru Calitate

Carl Reh Winery

Castigatorul categoriei “Vinuri rosii demiseci 15-25 lei”

Halewood Feteasca Neagra Special Reserve 2007

Distinctie Speciala pentru Calitate

Cramele Halewood

Castigatorul categoriei “Vinuri albe demidulci 8-15 lei”

Zestrea Murfatlar Pinot Gris

Distinctie Speciala pentru Calitate

Murfatlar Romania

Castigatorul categoriei “Vinuri albe dulci 8-15 lei”

7 Pacate Tamaioasa Romaneasca 2006

Distinctie Speciala pentru Calitate

Vincon Romania

S-au acordat Premiile pentru excelenta Vinul.ro 2009

Marele castigator este Carl Reh Winery, alias Crama Oprisor. Asta e ok in principiu. Apoi Halewood, chiar daca nu sunt de acord ca cel mai bun alb sec sub 15 este feteasca lor regala, la fel cum pot numi mai multe vinuri albe demiseci sub 25 lei mai bune decat Blanc Cotnari. Ca a castigat Chardonnay-ul 2008 La cetate (albe peste 25lei) mi se pare o chestie de bun simt (recomandarea saptamanii de la mandea). Pe Terase Danubiene SBlanc 2008 Vinarte nu-l cunosc indeaproape, cred ca l-am gustat, dar era mono, foarte mineral, ierbos si cam atat, dar aici se poate. Apoi la vinuri dulci, sa fim seriosi, 7 pacate? Dar Tamaioasa de Cotnari ce avea? Sa coste peste 15? Parca nu.

Dar, pentru mine, premiul cel mare vine cand citesti Distinctiile: printre altele, Feteasca regala Comoara Pivnitei 2007 a castigat Distinctie speciala pentru calitate. Imi aduc aminte ca la avanpremiera, "faceam misto" de vinul asta cu Loreta Budin si Radu Rizea, ba ca-i "bombonica", ba "fondanda" de pe coliva. Am si amintit de el in post-ul despre avanpremiera. Dar, in fine, eu nu sunt degustator autorizat...

In rest, cred ca 80-90% din premii sunt fondate (nu "fondante"). Bravos!

Mai vorbim...

Merlot&Babeasca 2008, Apcovin Focsani

Acest post este un rest nevalorificat al saptamanii trecute.

Am degustat doua vinuri ale producatorului Apcovin Focsani. Mai demult, intr-o conversatie, Alibus imi mentiona numele acestui producator nou (si probabil unul dintre cei multi care au aparut sau vor apare in urmatorii ani- sunt "saparzii"!, cum ii numeste George Moisescu) fara a-l valoriza intr-un fel. Vinurile gustate fac parte din doua game numite "Tata si Fiul"(ce duios!), dar si "Terra Vrancea". Ambele se invart in jurul sumei de 10 lei. Abia atunci mi-am dat seama ca incercasem cu luni in urma o Babeasca neagra facuta tot de ei, un vin remarcabil doar prin corpolenta de balerina si aciditatea iesita din comun.

Primul vin, o feteasca regala vinificata sec (lucru de incurajat) se remarca prin izul mineral, dominant, aciditate buna, dar per ansamblu, este vin lipsit de personalitate, care cu greu poate fi pus in context.

Al doilea vin, un cupaj interesant in principiu, este un Merlot & Babeasca Neagra (foto). Ideea nu e rea, anume de a adauga ceva aciditatea si un plus de fruct unui Merlot, facandu-l astfel mai "baubil" intr-un context colocvial (e si demisec, hm...). Desigur, cu conditia sa se foloseasca vinuri de calitate. Nu prea este cazul, rezultand un vin dezechilibrat. Dar inteleg ca sunt la inceput, si ca pe viitor ar putea apare surprize placute din partea lor.

Ii voi fila, adica ii voi urmari discret si fara a intra in contact cu ei:)

Lenz Moser Gruner Veltliner 2008 Selection

Un efect firesc al degustarii celor 170 de vinuri romanesti a fost cumpararea ieri a unei sticle de vin strain :)

Este vorba despre soiul reprezentativ al Austriei: Gruner Veltliner, in "interpretarea" producatorului Lenz Moser, gama Selection, 2008, alb sec, 12%, Qualitatswein, podgoria Kremstal.

Lenz Moser, trebuie spus, este un "clan" austriac, al carui nume este indisolubil legal de viticultura austriaca si mondiala (exista o tehnica de legare a vitei care le poarta numele). Probabil, in ziua de astazi, vinurile Lenz Moser nu mai au legatura cu familia ci sunt produse de cine stie ce concern multinational, cam ca Mondavi- Woodbridge in America, dar asta are o insemnatate redusa pentru consumatorul roman.

Lenz Moser Gruner Veltliner aminteste de rieslingul german, dar si de chardonnay. Acest alb sec denota un nas fructat, mai aromatic decat rieslingul, cu gust de piersica si de citrice (portocala), dar usor condimentat (piper), fapt care il distinge un pic. Finish mediu de portocala coapta. Nu este un vin de clasa mondiala, dar ca vin de masa este excelent. De altfel, soiul in sine este recunoscut ca fiind foarte prietenos cu mancarea. Langa aperitive cu pasta de somon afumat, carne de pui, etc, isi ascunde aciditatea aproape "frizzante" si devine mai fin si mai baubil.

Concluzie: un vin nepretentios, agreabil, usor de asociat cu aproape orice fel de mancare. De pus pe masa macar o data.

A aparut Ghidul Vinul.ro

A aparut prima editie a Ghidului Vinul.ro, mai pe romaneste "Cum sa cumperi vinuri fara sa-ti iei plasa". Este un compendiu de note de degustare a peste 400 de vinuri, punctate dupa metoda Parker (100 puncte), si evaluate impartial. Exista si informatii generale despre accesorii, vinuri si despre degustarea lor.

O unealta buna despre care puteti afla mai multe aici

Eu si 170 de vinuri romanesti

Premiile de Excelenta Vinul.Ro 2009

Duminica 9 noiembrie, subsemnatul a trecut prin una din grelele incercari ale vietii sale molcome. S-a aflat fata in fata cu 170 de vinuri romanesti, invitat fiind de Cezar Ioan la un preview al vinurilor ce vor fi obiectul Premiilor de Excelenta Vinul.Ro în vinurile de la raft, eveniment ce are loc pe 9 si 10 noiembrie, in cadrul caruia un juriu international, format din specialisti si ziaristi de profil, va incerca sa traga o concluzie impartiala asupra calitatii si a nivelului industriei romanesti.

Pentru a face totul cat mai corect (dar si mai costisitor pentru organizatori), sticlele cu pricina au fost cumparate direct din raftul magazinelor de Vinul.ro, intre limitele 8-45 lei. De altfel, cred ca exista un singur vin romanesc peste aceasta suma care sa poata fi cumparat din supermarket: Prince Matei Merlot 2006- 60-70 lei

Note de degustare n-am luat, in ciuda efortului sistematic de la inceput, dar dupa aproximativ 10 vinuri albe mi-am dat seama ca efortul este inutil. Toate pareau la fel: Sauvignon Blanc 2008 Halewood este o feteasca regala acceptabila, chardonnay-ul Val Duna e ruda buna cu Feteasca Alba Divin, etc, etc. Dumnezeu nu m-a ferit de intalnirea cu Feteasca Regala Comoara Pivnitei 2007. Eram in autocar prin Buzau si inca-i expiram “parfumul” inconfundabil de “bombonica”. Asta da vin memorabil si post-gust lung!Retrospectiv, ma bucur ca am avut calitatea de invitat, si ii compatimesc pe Valentin Ceafalau si Radu Rizea care chiar au trebuit sa guste toate vinurile de pe masa, avand in vedere ca unele dintre ele erau zemuri neasemuit de rele, toxice, daunatoare sanatatii, fara indoiala. Pacat ca nu mai exista grupa speciala de munca, caci acolo ar trebui incadrati degustatorii, alaturi de cocsari, mineri, etc.

Cel mai interesant lucru (si asta spune déjà multe despre vinurile in sine) a fost intalnirea cu Cezar Ioan, Vali Ceafalau, Radu Rizea, Loreta Budin, adica Vinul.ro, dar si Dan Silviu Boerescu, pe care il citesc de pe vremea cand era critic literar (sa nu se simta jignit- este si acum- dar cam “retras”) si mai putin invitat pe canapeaua lui Maruta cu ocazia prezentarii noi fete de pe coperta Playboy, Mihnea Mironescu (regret ca timpul scurt n-a facilitat o vorba mai lunga), Razvan Jurca si altii (pe care doar precara-mi memorie ma impliedica a-i numi).

Printre lucrurile bune ale degustarii au fost vinurile La Cetate (Crama Oprisor), in special Chardonnay-ul (oh, da!) si Cabernet-ul Sauvignon, cele din gama Maiastru (ale acelorasi, poate fara Sauvignon Blanc) cu mentiunea ca sunt mai putin elevate (si ca pret), Cramele Recas cu Mustoasa si Syrah-ul lor, Domeniul Coroanei-Segarcea- din ce in ce mai surprinzatori- cu un Merlot, Cabernet si un Chardonnay foarte placut.

Alte mici surprise: in categoria ieftine: Blanc de Roumanie 2008, Val Duna- mi s-a parut mai ok decat versiunile anterioare (au reusit sa-l faca mai “curat”), Budureasca Fumee Blanc 2008- destul de complex pentru un vin de masa, dar si Bratianu Illeana Cuvee 2007, un alb comercial pe baza de cramposie, de la Agricola Stirbey (e singurul lor vin mai “popular”, care sa poata fi cumparat din supermarket).

Lucruri neplacute: decrepirea surprinzatoare a celor de la Serve (Vinul Cavalerului), Halewood- feteasca neagra, pinot-ul au ajuns umbre ale vinurilor de acum cativa ani, au gust de combinat, fara personalitate si ingradite de defecte, Vinarte- pana si Prince Mircea (25-30 lei)- cel mai de soi vin al lor prins in degustare a fost defect, ca sa nu mai vorbim de Negru de Dragasani, de care am mai vorbit, de nebaut, atacat bacterian.

In rest, multi, multi, multi producatori captivi mentalitatii lor, sau a consumatorilor neavizati: Vincon, Jidvei, Cotnari, Murfatlar (doar 3 Hectare a miscat in front), ca sa-i iert pe cei noi, mici si multi- toti la unison produc zeama fara personalitate, bauturi alcoolice cu aroma de strugure, vinuri plate, clone dupa clasicele “Dry Muscat” sau “Sange de Taur”.

Apoi, ca urmaritor al varietatilor romanesti nu pot spune ca am degustat ceva memorabil: nici o feteasca neagra nu merita bauta, cu exceptia poate a celei Maiastru, care se poate ingadui, cu feteasca alba e si mai rau, feteasca regala e ca ultimul imparat al Chinei, trimis la reeducare, tamaioasa (Cotnari 2005) mai misca in limitele ei, babeasca neagra Monser (singura gasita) nu prea este babeasca neagra (ziceam aici), cadarca n-a fost (caci cea de la Pancota miroase acum a castraveti murati, cum bine spunea cineva), etc, etc.

La spumante, desi reproduc parerile unor “degustatori de bule” mai experimentati decat mine: doar Cashmere Oenoterra- si asta doar datorita raportului pret-calitate- si Rhein Halewood ar merita baute.

Imaginea celor 170 (sau 180, cu spumante cu tot) vazuta si degustata pe fast-forward este dezolanta. Multe se pot bea, sa nu ma intelegeti gresit, n-o sa cadeti lati in mijlocul sufrageriei cu paharul in mana, dar in absolut, si chiar comparativ cu vinurile straine, sunt lipsite de savoare, de complexitate. Parca sunt siropuri alcoolizate cu aroma de vin, care impreuna cu apa minerala dau un suc acidulat si aromat.

Initiativa celor de la Vinul.ro este mai mult decat laudabila, un act independent si curajos de curatire, care ar trebui sa devina ritualic. Nu ma indoiesc ca marii producatori vor stramba din nas (cel putin), ca vor face presiuni (asta daca n-au facut-o deja). Dar sper, caci fara speranta totul e inutil, ca poate unii dintre ei isi vor pune mici intrebari cauzate de rezultatele consursului si vor incepe sa faca macar un vin care sa se poata bea fara apa minerala.

Dosarele X: Zghihara si ceva de mancare

Zghihara 2008, IG Husi, Romanian Winecellars (gama retailerului Metro), prod. Casa de vinuri Speed Husi, alb sec, 11,5%, 10 lei la Metro

Despre zghihara am scris in alte randuri (aici si in treacat: aici), mai duioase decat s-ar fi cuvenit, spun unii. Nu despre note seci de degustare doresc sa va scriu acum, ci despre un eveniment ciudat, care a confirmat ca asocierea mancarii cu vinul este o arta adesea oculta.

Aceasta zghihara este singura care merita bauta (din catalogul retailerului rezulta ca specialistii sai, condusi de Dan Boboc, au nasit acest vin, chiar din momentul culesului), deoarece cea produsa sub eticheta proprie SC Speed srl este din 2006, iar cea semnata Vincon Vrancea este din 2005(!). De ce Dumnezeu ar vrea cineva sa bea un pahar de zghihara, vinisor onest si nepretentios de firea lui, facut acum 4-5 ani este un mare mister. De ce el se mai gaseste in supermarket este un alt mister, dar facil de dezlegat: producatorii cu pricina nu se mai satura. Aceste vinuri ar trebui retrase, utilizate la distilate, spumante sau la otet, sau cate si mai cate, oricum numai la baut- nu.

Asadar, se deschide singura conserva supravietuitoare a marelui pachet primit de peste mari si tari continand diverse lighioane marine conservate, chestii care nu prea se gasesc la noi (tot felul de scoici de rau de mare, calamari, sepie, scoici-rata, scoici cu picior, etc, etc.). Dupa ce s-a mancat tot de parea cunoscut, a ramas o conserva de obiect neidentificat. Tot ce stiam era ca in traducere se numea “deliciu de usturoi”. Ergo zghihara, prietena de-o viata a legumei antisociale cu pricina.

Buchisind ambalajul in spaniola, ajung la concluzia ca respectivele “chestii” sunt de fapt niste taitei din carne de peste si usturoi, conservati in ulei, si menite salatelor si altor aperitive. N-as spune ca m-au dat pe spate, cu atat mai mult cu cat n-am avut la indemana, pe langa apetit, decat o paine calda, o lamaie si un pahar de vin. Au fost suficiente pentru a ma potoli. Dar ce s-a intamplat cu gustul vinului m-a uimit! Acesta, original destul de crud, brut, acrisor si usor amarui, fara o aroma anume, a virat brusc spre un gust mai bogat, inca sec dar cu rest de zahar, devenind interesant, chiar “adanc” si extrem de agreabil. E ca si cum zarzara necoapta a parguit instantaneu!

Iata, deci o invatatura de minte: ceea ce pare cam dur si indigest la prima vedere, omenit cum trebuie, cu ceva peste gras, pui la ceaun cu usturoi, sau fructe de mare de toate felurile, devine brusc volubil si petrecaret! Mai sa fie: "gentle giant"!

Feteasca Alba 2008 Chateau Vartely

Dupa laudata (de catre mine) fetească din 2006 (pana intr-acolo incat s-o recomand pentru Vinul.ro), am fost curios sa vad cum a evoluat acest soi in interpretarea fratilor basarabeni. Versiunea 2008 m-a surprins, deoarece este diferita. Desi descrierea de pe contraeticheta este identica, totusi gustul e diferit. Aceasta feteasca semana mai degraba cu un sauvignon blanc sau o feteasca regala, decat cu eterna domnisoara a vinurilor romanesti. Denota o aroma fructoasa atipica (de fapt prezenta aromei la feteasca alba este atipica, fiind un soi fara aroma deosebita), aciditate ridicata, usor petiant, cu final citric, cam scurt si cu o amareala nelalocul ei.

Ramane in continuare un vin peste pretul sau (12 lei la Sellgros), dar pentru iubitorii varietatilor romanesti ramane o enigma, si in functie de elucidarea acestei enigme, o potentiala dezamagire.

Concluzie: Daca vreti un vin alb sec, bun la toate, usor aromat, si nu va intereseaza identitatea de soi sau alte capricii asemenea, nici post-gustul pentru ca apa minerala oricum il "boteaza" definitiv, totul la un pret acceptabil, acesta este o solutie.