Lucruri Bune

Gaborda 1 (Uno) 2007 Spania

2012-02-17T13:04:00.001+02:00

Un blend pe baza de garnacha cu ceva syrah, DO Carinena. Scos pe piata ca vin tanar, de unde 1. Mai aveau in portofoliu si 2, 3&4- usor de presupus ce erau (crianza, reserva, gran reserva) Au trecut niste ani, si din ce zice internetul producatorul- Bodegas Lomablanca- n-a supravietuit crizei. Asadar, acest vin e precum lumina stelei stinse din poezia atat de cunoscuta ca nici nu merita citata, care ajunge abia acum la noi:)

Oricum nu avea cine stie ce traditie, fiind infiintata in 2001, pare-se. Sa ne fie invatatura de minte, asa zice.

De pe contra-eticheta mai aflam ca a fost cules noaptea, ca temperatura de servire recomandata e de 12-14C, si ca e un lot de export catre Mexic. Probabil n-a mai ajuns acolo, din moment i-a fost trimisa unui prieten de alt prieten, din Spania.

Culoarea e rosie-rubinie intensa. Nasul aduce impresii de rugina, pamant, cirese negre si alcool (n-am zis pana acum ca are 14,5%, nu?). Gustul are note de dulceturi, o aciditate inca buna, dar e ca Federer in 2009-2010. Aduce a dulceata de merisoare, si tanini dulci si de treaba- amintind de dulceta de afine. Finalul este lung, dulce-glicerinos, tot a dulceata seamana- as zice, de aceasta data, coacaze rosii cu putin miez de nuca.

Un vin foarte agreabil, cum ar trebui sa fie un tinto joven. Nu cred sa faca mai mult de 4 euro, cu atat mai mult cu cat sunt pe cale de disparitie. Singurul lucru funky e nasul. Daca ar fi fost si acela la inaltime, ar fi fost un alt exemplu de echipa de divizia a-5-a din Spania, care bate in pregatire pe Dinamo.

Judecand fie si dupa acest entry-level, pacat de ei...

82 pct.

Fabulosul destin al cantaretei Lana del Rey

2012-02-16T12:49:00.005+02:00

O fantoma bantuie internetul. Ea se numeste Lana del Rey. In august 2011 un videoclip (primul de jos), realizat aparent de ea insasi, cu imagini montate fie din "arhiva" ei personala, fie de aiurea, a ajuns in scurt timp la 10 milioane de vizualizari. Astazi are peste 28 de milioane. Al doilea videoclip, produs intr-o maniera asemanatoare, cu o piesa mai buna, zic eu, a venit dupa doua saptamani, parca sa ne confirme ca nu-i o gluma. Muzica este indie, un fusion retro.

Pe la sfarsitul anului domnisoara Lana del Rey semneaza, "la presiunea publicului", cu marea casa de productie Interscope. La sfarsitul lui 2011 primul videoclip "professional" apare la MTV- Born to die. Pe 30 ianuarie 2012 albumul de debut Born do die a fost lansat si in doua saptamani s-a vandut in aproximativ 1.000.000 de exemplare. Un succes indie, un talent care a emers prin el insusi, fara suportul caselor mari de productie, nu-i asa?

Dar e ceva straniu. Videoclipurile acestea "homemade" sunt prea bine realizate. Muzica asta indie suna prea bine. Suna a studio mare, a ingineri de sunet seriosi, a producatori celebri. Pana si buzele frumoasei domnisoare, cantandu-si muzica suava dar deprimanta, sunt un pic cam mari pentru realitate. Si cauti un pic pe net, si afli ca Lana del Rey nu e la primul album. Inainte de Lana del Rey a existat o fata numita Lizzy Grant care a scos un material numit cu originalitate Lizzy Grant, si care nu a avut niciun succes. A cantat prin cluburi si baruri, dupa cum puteti vedea o mostra aici. Apoi, badabim-badabum- Lana Del Rey youtube senzation.

Poate e adevarat, poate talentul razbate, poate noaptea tarziu cand nu-si compune muzica melancolica (caci da, pe album apare ca fiind compozitoarea cantecelor pe care le interpreteaza) editeaza si monteaza videoclipuri. De cantat live pare ca stie sa cante (vezi aici), desi alteori pare ca i se intampla ceva.

Totusi muzica si versurile sunt expresive. E bine. Cei de la Interscope au creat o contraparte pentru Lady Gaga (care e tot un produs Interscope). Mai angelica, mai melancolica.

Pana la urma, ca sa bat seaua, daca rezultatul e bun, ce mai conteaza ingredientele, chinuiala din spatele scenei. Poate unora li se va parea inautentic, dar suna bine. E PR si marketing pana la urma. E una sa vinzi un vin al unei crame mici care are 2 hectare in exploatare si alta sa vinzi acelasi vin ca rezultat al unui producator mare, care in ciuda resurselor importante are si un important deficit de imagine. Nici cu receptarea nu e usor. Acelasi vin, facut de nea Gheorghe pare mai bun decat identicul de la Impex SA.

Iar la noi, precum Interscope in industria muzicii, pentru a emula efectul indie, unii creaza crama mica dinauntrul cramei mari, manevra pentru care, pana la urma, exista o puternica ratiune practica, tehnologic corecta, ca sa zic asa.

Dar pe langa butoaiele si tancurile diferite, pe langa oenologi diferiti, pe langa materiale diferite, se naste o intrebare: mai exista muzica indie, muzica autentica, de autor, daca e rulata de doua ori pe ora la MTV si in spatele ei sunt baietii cu agenda de telefon cat enciclopedia britanica?
indie#1:

indie#2:

indie "oficial":

Cel mai plantat soi de vita de vie din lume este...

2012-02-15T15:30:00.006+02:00

Nu e cel la care va ganditi, decat daca v-ati pus intrebarea anterior si ati gugalit raspunsul.

In primul rand e dificil de spus deoarece datele sunt incomplete. Sunt multe tari cultivatoare de vita de vie care nu raporteaza aceste date. Ne putem face o idee, doar in mare.

Totusi, gratie autorului cartii Vineyard Handbook, Patrick Fegan, cel care a centralizat date din toata lumea, se pare ca primul loc cu coronita revine...unui strugure de masa.

Este vorba de Sultanina (sau Thompson, in lumea anglosaxona), un strugure comun (vezi foto), sunt sigur ca il recunoasteti, folosit pe langa consumul proaspat si ca materie prima pentru stafide. Peste 400.000 de hectare. E ceva nu?

Al doilea strugure, folosit si la vin, este...Ia sa vedem cine o fi? Chardonnay, merlot, cabernet, grenache? Nu dragilor! Poate nici n-ati auzit de el, dar este originar din Spania si se numeste Airen- soi alb foarte rezistent la seceta, plantat pe aproximativ 300.000 hectare. N-o sa-l gasiti prea des printre castigatorii marii medalii de aur la Bruxelles, dar e rezistent, da productii mari, constante si vinuri modeste. De fapt, utilitatea sa principala nu este la vin, ci indirect, la productia de brandy, unde soiul e mai putin important.

Bun si care e soiul de struguri pentru vin numarul 1? Greu de spus:) Dar e in mod cert unul dintre Cabernet sauvignon si Merlot. Fiecare cu aproximativ 290.000 hectare. Urmeaza a doua pereche- Grenache si Tempranillo- cu cate 210.000 hectare si in final versatilul Chardonnay cu 200.000.

Dar luati statistica cu rezerve, cine stie cate sute de mii de hectare cu feteasca neagra se planteaza chiar acum in China, India si alte tari emergente...

Feteasca Neagra 2010 La Cetate, Crama Oprisor

2012-02-15T12:24:00.001+02:00

Culoare stralucitoare, rosie rubinie, cu nuante purpurii, culoare atipica prin intensitatea ei redusa. Nas mustos si de prune uscate, cu oarece impresii rustice si cerneloase. Dupa mult aer, capata nuante de dulceturi, caramel, ciocolata si nunte grele, florale. Alcoolul se cam simte in nas (14,6%), dar e un vin foarte tanar, si se poate domoli in timp.

Gustul este acid, dulceag, cu tonuri de cireasa de ornament (insiropata&confiata), visina, tanini fini, dar prezenti. Apar si tonuri de coacaze si afine rosii. Pe final- prune natur, final lung, cu tonuri dulci de fructe confiate si o usoara astringeta care tempereaza dulceata.

Are nevoie de mult, mult aer. Treaba cu deschisul dimineata si bautul seara nu-i o gluma, chiar castiga mult prin aerare, si cel mai probabil si printr-o invechire pe termen mediu.

E diferita de maniera traditionala de a privi feteasca neagra, si e interesanta sub acest aspect. Acest vin seamana mai mult cu un pinot sau cu un Cote de Broully, decat cu standardul fetestii merlotizate.

E un vin dificil de evaluat, te poarta intre extreme. Initial pare redus, dar se implineste prin aerare. 43 de lei (in Real) e cam mult pentru ce ofera acum. Poate daca ar fi fost scos pe piata peste 2-3 ani cu cateva fire albe, sau poate la alta recolta, cine stie...

Daca aveti rabdare: 83 pct.

Merge si-asa: Printesa Covurluiului 2009 SCDVV Bujoru

2012-02-14T11:21:00.002+02:00

Un vin ciudat, romanesc, neispravit. Ca si cum imaginea ecvestra, grandioasa, a unui domnitor ar fi redusa comic de o gaura in incaltarile sale. Sau ca portretul unei printese sub a carei luxurianta rochie se intrevad niste oneste si calduroase sosete flausate de lana.

Asa e si acest vin produs de Statiunea de Cercetari din Targu Bujor. Are aerul de gema greu de obtinut, de raritate premiata inaccesibila. Am citit cateva lucruri despre acesta printesa inainte s-o gasesc. Vinul este obtinut printr-o metoda asemanatoare cu tokay, din riesling italian. Are 11,5% alcool, este dulce, DOC-CIB Dealu Bujorului si costa 30 de lei.

Culoarea este galben-aurie, stralucitoare, fara mare intensitate. Miros: mai bine nu. Aciditatea volatila e evidenta de la deschiderea sticlei, emanand in atmosfera diafanul sau iz de otet. Din fericire, se disipa in 20-30 de minute, lasand in urma un miros de dop si chibrit ars. Acesta din urma provine de la sulfiti, dar poate fi asociat cu larghete categoriei aromatice minerale. Gustul e insa de tot respectul, plin, greu in gura, cu tonalitati de fruct copt- mar, para verde, cu un interesant balans intre dulceata florii de salcam si chiar a florilor de salcam, pe care le mancam in copilarie si citricul acelui soi de pere usor astringente, cu coaja verde. Apar si tonuri de corcodusa galbena. Aciditatea e foarte buna face vinul sa para mult mai racoritor si baubil si mult mai putin dulce decat este.

Cu putina atentie sunt convins ca neajunsul aromatic putea fi evitat. Dar am banuiala ca si aici, avem de-a face cu o meteahna romaneasca, pentru care avem intotdeauna scuze- de tipul intalatiilor invechite, lipsei de sprijin, etc.

Si anume: "lasa-o ma, ca merge si-asa".

5 Climates Chenin Blanc Boland Kelder (Africa de Sud)

2012-02-13T10:59:00.000+02:00

Mda.
Un vin auriu putin intens cu iluzii verzui. Are nas de limonada, fruct de cactus (ce fapt orice fruct exotic de hypermarket, cules verde, copt artificial pe vapor, cu arome dulci-fetide). Gustul aduce a lamaie, mar, prune galbene, iar finalul e vegetal, dulce amarui ca o coaja de lamaie rasa cu zahar, cum tineau bunicile in camara.
Aciditatea e din alt film. Baubil, nu zic nu, dar la 7 lei, nu 20.
70 pct, mai mult pentru ca desi comun si cam lipsit de corp, e totusi un vin curat.

ps: foto de alaturi arata un alt sortiment, dar nu va faceti griji, vinul de care tocmai v-am vorbit arata la fel, cu mentiunea ca in loc de "sauvignon blanc" scrie "chenin blanc".

Chardonnay Sole 2011 Cramele Recas

2012-02-12T16:08:00.001+02:00

Noua intrupare a chardonnay-ului Sole de la Recas vine cu multe promisiuni, legate in principal de calitatea strugurilor din 2011. Are 14% alcool, este "single vineyard"- Dealul Tiganului, adica produs pe un singur plai viticol. De dragul limbii romane n-ar fi rau ca macar pe contraeticheta sa apara aceasta mentiune in limba de stat, ca sa zic asa. Vinul alunga insa umbrele carcotelii.

Culoarea este galbuie cu vagi nuante verzui. Mirosul este schimbator in timp. Sunt sesizabile arome clare de pepene galben, puternice impresii florale, mosc, mar parfumat, mango si indicii minerale de cremene. Gustul este untos, plin, vanilat, amintind de mar bot-de-iepure foarte copt, mancat in decembrie, atunci cand ti se topeste in gura pulpa fructului, sfaramandu-se, cu tonuri tonice, usor amarui, de gutuie, grapefruit si coaja de para, care asigura un final intens si presistent dulce-amarui si chiar o usoara, neobisnuita si interesanta astringenta. Baricarea o optima, si confirma impresia de vin elegant, parca mai potrivit de unul singur decat la masa.

87/88 pct. 40-50 lei. Quality stuff.

O Gran Reserva de 25 de lei şi înfricoşătoarea şi nemaiînchipuita aventură a morilor de vânt

2012-02-10T13:54:00.011+02:00

Avem in fata un exemplar din Don Quijote, sa zicem editia 1987, Biblioteca pentru toti, traducere de Edgar Papu si Ion Frunzetti. Si deschidem la pagina 82, capitolul VIII, unde citim urmatoarele:

@nationalgeographic.com

" -Norocul ne călăuzeşte paşii mai bine decât ne-am putea-o noi dori, căci ai în faţă, prietene Sancho Panza, o privelişte care ne descoperă treizeci şi mai bine de uriaşi, nemăsurat de mari, cu care am de gând să mă lupt şi să le fac la toţi de petrecanie.

-Ce uriaşi? zise Sancho Panza.

-Aceştea pe care-i vezi, răspunse stăpânul său, aceştea cu braţe cât toate zilele, că sunt unii la care măsoară cât două leghe.

-Ia seama, luminăţia-ta, i-o întoarse Sancho Panza, că ăştia care se văd aicea nu-s uriaşi, ci mori de vânt, iar aripile, care, învârtite de vânt, mişcă pietrele morii.

-Se vede cât de colo, răspunse Don Quijote, că nu prea eşti citit când e vorba de aventuri cavalereşti; sunt uriaşi, şi dacă ţi-e frică de ei, ştergi-o de aici şi pune-te pe rugăciuni, cât timp m-oi încleşta eu cu ei în luptă crâncenă şi de fel dreaptă"

E desigur o parte din arhicunoscutul pasaj al luptei cu morile de vant. Ce legatura are insa cu vinul?

Nu e nicio ironie, parol! Sa va explic. Acest vin (Vina Albali Gran Reserva 2004) produs de Felix Solis, vine din miezul Spaniei, din comunitatea Castilia-La Mancha, din podgoria Valdepenas, din jurul orasului omonim. Numele inseamna, intr-o traducere aproximativa, "valea pietrelor", deci va dati seama de aspectul arealului, etc. In regiune, pe langa vin, pot fi admirate si ilustrele mori de vant pe care eroul lui Cervantes le-a confundat cu uriasii amenintatori.

Sunt in Kaufland si privesc aceasta sticla pe care scrie Gran Reserva si care costa 25 de lei, pret la care poti cumpara vinuri rosii romanesti tinere si decente, gen Byzantium de la Halewood, Cocosul de la Recas, si altele, desigur. Nu exista vin romanesc in acest pret, de genul Gran Reserva. Fac o paranteza ca sa explic. Gran Reserva inseamna mai peste tot in Spania (sunt mici diferente, dar nu intram in amanunte) minim 2 ani in baric si 3 in crama. Asadar, cand e scos pe piata vinul e deja matur. La noi exista doar Cabernetul Soare de la Vinarte, care e lansat dupa 5 ani de invechire, dar si la 80-100 lei. Poate gresesc, dar alt exemplu nu-mi vine in minte.

Asa, ce sa zic, in Spania am vazut reserva si la 1,7 euro, deci nu pretul m-a surprins, dar nici nu m-a incurajat. L-am cumparat mai mult din cauza lui Cervantes.
La Mancha. Si n-am putut sa nu ma gandesc ca fie numai ideea ca poate exista o gran reserva de 25 de lei, in Romania, fata de ce ofera producatorii autohtoni in acest pret, e ca si cum ai vedea uriasi acolo unde se invart linistite paletele morilor de vant.

Acasa am lasat-o cateva zile, uitandu-ma din cand in cand la ea, cu oarecare teama, pana intr-o seara cand am simtit coastele Rosinantei in calcaie.

Dopul e destul de lung, treaba incurajatoare de obicei, culoarea e rosie-rubinie stralucitoare cu inflexiuni de teracota. Duc paharul la nas si ma lovesc tonuri calde de baton cu rom si vanilie, visine din visinata si sapun de casa. Nimic extraordinar, dar nimic rau, de asemenea. Gustul aduce impresii inca vivace de fruct- prune si coacaze, cu aciditate mare, usor cam subtiat (a se citi: de baut acum), si tanin spart, de granulatie mica, ca nisipul de pe o paja salbatica, cu bucati de scoica prin el. Nu stiu de ce, dar taninii/taninurile mi s-au infatisat intotdeauna ca niste materiale de constructie, un soi de pietris, nisip, material de umplutura, in functie de calitatea vinului si vechime. Fiecare cu imaginarul si nebunia lui donquijoteasca, imi inchipui. Finalul este decent ca lungime si lasa in urma miez de nuca, stafide si picanterii de vin matur. Alcoolul (13%) este bine integrat. Ca sa strivesc corola de minuni a lumii, as zice ca e un vin de 82-84 pct. 82 daca va place vinul pe fruct, 84 daca va place mai grizonat. Asa ca hai sa zicem un definitiv 83. Of, sa uit, nu alta: e un cencibel, cum se numeste tempranillo prin partile acelea.

Pana la urma, face indubitabil banii, si pare o gran reserva de consum curent, daca se poate spune asa ceva. Mai merge 2-3 ani sigur, dupa care incet-incet aciditatea mare va prelua fraiele si va dezechilibra vinul.

Asa ca iata, dragilor, ca omul din la Mancha a avut dreptate: uriasii raman uriasi, doar ca un vrajitor malefic i-a transformat in biete mori de vant, ca sa ne lipseasca pe noi de gloria rapunerii lor. Asa ca macar in domeniul vinului va pot spune ca pentru 25 de lei puteti da nas in nas fie cu un urias pitic, fie cu un pitic urias, depinde de perspectiva si propria patologie oenologica si culturala.

Raportul Recoltei 2011: Oltenia

2012-02-08T12:08:00.002+02:00

Din acesta parte de tara avem trei marturii despre anul 2011. Acestea sunt diverse, atat in continut cat si forma, si arata interesanta diversitate a acestei regiuni vinicole, dar si a producatorilor din regiune. Asa cum au venit, tot asa vi le dau si voua.

Crama Oprisor (aka Carl Reh Winery). (Oprisor, Plaiurile Drancei, Dealurile Olteniei). Informatiile ne-au parvenit de la d-l Gabriel Roceanu, Director General. Sunt destul de detaliate. Puteti sa le folositi la lucrarea de licenta, nicio problema:)

" 1. Consideratii Generale

a)Pozitive

a. In Oprisor, Sezonul 2011 poate fi considerat favorabil productiei de struguri de calitate pentru vin

b. Ninsori abundente in 14 Ianuarie si 3 Martie, cu acumulare de zapada, care a generat, implicit, rezerva suficienta de apa in sol pentru perioada de inmuguririe si preflorala.

c. Primavara racoroasa, cu temperaturi usor sub media perioadei, care a intarziat inmugurirea cu cca 7-10 zile, fara insa a influneta procesul fenologic al plantelor. Precipitatii constante si la intervale regulate, alternate cu zile insorite, fara vanturi puternice.

d. Inceput de vara calduros, cu inflorirea Chardonnay-ului in 4Iunie, cu 5 zile mai tarziu decat in 2010.

e. Iunie si Iulie generoase in soare, cu precipitatii regulate, fara grindina sau ploi torentiale masive, care sa determine exces de umiditate sau eroziuni. Ploile au alternat cu zile uscate si vant domol, ajutand la aerisirea viei si eliberarea umditatii din zona fructifera.

f. In sezonul primavara-vara s-au monitorizat aprox 1250 ore de insolatie la nivelul masei foliare.

g. Plantele s-au dezvoltat echilibrat, cu lastari verzi, sanatosi, vigurosi, si ciorchini constant distribuiti pe coardele roditoare.

h. La 28Julie a fost ultima ploaie semnificativa a sezonului (26mm), urmata de o perioada de seceta totala pana pe 15Octombrie.

i. Inceputul coacerii a fost in jurul datei de 6August, primele acumulari semnificative de zahar fiind dupa 10August (in fctie de fiecare soi in particular)

b) Negative

j. Datorita secetei prelungite, dupa 30zile, rezerva de apa din sol a inceput sa se epuizeze, astfel, plantele si-au adaptat metabolismul, intensificand ritmul de maturare si coacere al fructului.

k. Comparativ cu evaluarea productiei in 31 Julie, greutatea per ciorchine la momentul recoltarii a scazut in medie cu cca 20grame.

l. Campania 2011 a fost complet uscata, fara precipitatii. Favorabila calitatii strugurilor, dezavantajoasa la volumele de must obtinute, precum si la procesul tehnologic zilnic de recoltare.

m. Comparativ cu 2010 :

i. 2010 recolta a inceput pe 01Sept si s-a finalizat pe 02Nov

ii. 2011 recolta a inceput pe 05Sept si s-a finalizat pe 08Oct

iii. 2010 s-au recoltat in medie 20-25Tone /zi

iv. 2011 s-au recoltat in medie 60-85Tone/zi

v. 2010 a permis organizarea recoltarii si procesarii unui singur soi/zi

vi. 2011 a fost nevoie de organizare pentru recoltare si procesare a 2-3 soiuri/zi

Concluzie :

Campania de vinificatie 2011 a fost mai buna din punct de vedere calitativ decat 2010, dar mai slaba cantitativ decat 2010, ceea ce poate genera anumite dezechilibre cu repercursiuni in costuri si in bugetul de volume alocate pentru fiecare categorie de vinuri (segmente/paliere)

2. Consideratii Individuale / Soi

- SAUVIGNON BLANC – 22ha

o Cules intre 05Sept – 14Sept ;

o productie medie/ha = 6250kg ; Estimare la 01Aug = 7500kg/ha ;

o Recoltare manuala 100%, din parcele selectionate dupa inflorit cu reducere de incarcatura pentru vinurile Premium

o 9200kg/ha ptr entry-level ; 4100kg/ha pentru Premium

o Nivel zahar in must – intre 217 si 240 gr/Litru (potential alc : 12,76 – 14,11%)

o Aciditate dobandita in Ac.tartric intre 7,0 si 5,3

o Calitate buna a mustului, superioara celui obtinut in 2010, arome tipice, floral, citric, echilibrat. Rezultat datorat temperaturilor optime, insolatiei constante precum si managementului masei foliare dupa inceputul coacerii (desfruzit in zona fructului pe latura Estica si protectia lastarilor pe Vest)

- PINOT GRIGIO – 60ha

o Cules intre 06Sept – 06Oct ;

o Vin destinat in proportie de 95% pietelor west-Europene, unde PinotGrigio-dry este foarte apreciat, avand trendul crescator, comparativ cu alte soiuri albe de notorietate.

o productie medie/ha = 9100kg ; Estimare la 01Aug = 10500kg/ha ;

o Recoltare mecanizat/manual 40% / 60%; numai 5ha selectionate pentru piata Rom = partener de cupaj ptr vinurile Premium (6200kg/ha)

o Nivel zahar in must – intre 215 si 250 gr/Litru (potential alc : 12,64 – 14,70%)

o Aciditate dobandita in Ac.tartric intre 7,2 si 4,8

o Calitate foarte buna in must, similara cu 2010, tipicitate deplina PinotGrigio, aciditate buna, fructozitate, corp, persistenta.

- CHARDONNAY – 25ha

o Cules intre 09Sept-12Sept ;

o Productie medie/ha = 4750kg ; Estimare la 01Aug = 5500kg/ha ;

o Recoltare 100% manual ; 10% destinatie partener cupaj vinuri entry ; 90% ptr Premium.

o Nivel zahar in must – intre 225 si 245 gr/Litru (potential alc : 13,2 – 14,4 %)

o Aciditate dobandita in Ac.tartric intre 5,3 si 6,3

o Calitate excelenta in must, tipic CH, onctuos, catifelat, banana, ananas, corp.

- TAMAIOASA ROMANEASCA – 2,5ha

o Cules intre 16Sept-17Sept ;

o Productie medie/ha = 6450kg ; Estimare la 01Aug = 5300kg/ha ;

o Recoltare 100% manual ; destinate ptr vinuri Premium.

o Nivel zahar in must – 231 gr/Litru (potential alc : 13,58 %)

o Aciditate dobandita in Ac.tartric intre 5,2

o Calitate buna in must, cu potential, se simte tineretea (plantatie 2007 si 2009); arome personale Tamaiosa, floral, fagure, miere, echilibrat, moale

- RHEIN RIESLING – 3,5ha

o Cules pe 26Sept ;

o Prima recolta (plantatie 2009)

o Productie /ha = 8100kg ; Estimare la 01Aug = 8500kg/ha ;

o Recoltare 100% manual ;

o Nivel zahar in must – 210 gr/Litru (potential alc : 12,35 %)

o Aciditate dobandita must in Ac.tartric 6,6

o Calitate buna in must, echilibrat in arome primare si secundare, citric, elegant, crispy. Inca foarte tinara plantatia, acomodare buna ptr podisul Oltenesc.

- ZINFANDEL – 1ha

o Cules pe 04Oct ;

o Productie /ha = 6300kg ; Estimare la 01Aug = 6500kg/ha ;

o Recoltare 100% manual ;

o Nivel zahar in must – 223 gr/Litru (potential alc : 13,12 %)

o Aciditate dobandita must in Ac.tartric 7,0

o Calitate foarte buna in must, prospetime, echilibru, consistent, arome discrete de flori de camp, grapefruit.

- PINOT NOIR – 21ha

o Cules intre 12Sept - 22Sept ;

o productie medie/ha = 7600kg ; Estimare la 01Aug = 8500kg/ha ;

o Recoltare mecanizat/manual 13% / 87%, din parcele selectionate dupa inflorit cu reducere de incarcatura pentru categoriile de vinuri (8200kg/ha ptr entry-level si 4600kg/ha ptr Premium)

o Nivel zahar in must – intre 223 si 245 gr/Litru (potential alc : 13,11 – 14,41%)

o Aciditate dobandita in must Ac.tartric intre 7,2 si 5,4

o Calitate foarte buna a mustului, concetrare de antociani in pielita, intensitate in culoare, extract, fructos, catifelat, personalitate distincta a Pinot Noir, tanini copti, bine asezate toate componentele de arome, gust, structura.

- MERLOT – 45ha

o Cules intre 13Sept – 30Sept ;

o productie medie/ha = 8900kg ; Estimare la 01Aug = 9300kg/ha ;

o Recoltare mecanizat/manual 50% / 50%, din parcele selectionate dupa inflorit cu reducere de incarcatura pentru categoriile de vinuri (9500kg/ha ptr entry-level si 5800kg/ha ptr Premium)

o Nivel zahar in must – intre 217 si 250 gr/Litru (potential alc : 12,76 – 14,70%)

o Aciditate dobandita in must Ac.tartric intre 6,2 si 5,1

o Calitate foarte buna a mustului, complex, elegant, floral, aromele primare si secundare bine integrate, samburii copti, tanini moi. Potential pentru maturare.

- DORNFELDER – 1ha

o Cules pe 17Sept ;

o Productie /ha = 8500kg ; Estimare la 01Aug = 8800kg/ha ;

o Recoltare 100% manual ;

o Nivel zahar in must – 223 gr/Litru (potential alc : 13,11 %)

o Aciditate dobandita must in Ac.tartric 4,3

o Calitate excelenta in must, puternic in culoare rosu-violaceu, tanini foarte discreti, intens floral + fructe rosii. Atipic fata de Dornfelderul din Germania si Austria. Terroir-ul Oprisor determina o concetrare f puternica in compusi de arome, altfel decat in plantatiile “mentinatorului”, avand in vedere ca productia uzuala a acestui soi in Germania este de 20-25To/ha. Partener excellent in cupaje Premium.

- FETEASCA NEAGRA – 30ha

o Cules intre 17Sept - 26Sept ;

o productie medie/ha = 7100kg ; Estimare la 01Aug = 7300kg/ha ;

o Recoltare manuala 100% din parcele selectionate dupa inflorit cu reducere de incarcatura pentru categoriile de vinuri (8300kg/ha ptr entry-level si 5600kg/ha ptr Premium)

o Nivel zahar in must – intre 216 si 242 gr/Litru (potential alc : 12,7 – 14,23%)

o Aciditate dobandita in must Ac.tartric intre 5,6 si 4,25

o Calitate buna a mustului, moale, bogat in arome, prietenos, tanini copti, pielita deplin maturata care a permis extractul de culoare in 6-8 zile de macerare-fermentare.

- CABERNET SAUVIGNON – 37ha

o Cules intre 26Sept – 08Oct ;

o productie medie/ha = 7300kg ; Estimare la 01Aug = 7800kg/ha ;

o Recoltare mecanizat/manual 43% / 57%, din parcele selectionate dupa inflorit cu reducere de incarcatura pentru categoriile de vinuri (8600kg/ha ptr entry-level si 5400kg/ha ptr Premium)

o Nivel zahar in must – intre 230 si 250 gr/Litru (potential alc : 13,5 – 14,70%)

o Aciditate dobandita in must Ac.tartric intre 6,4 si 4,00

o Calitate excelenta a mustului, puternic, tipic CabSauv, generos, plin, corpolent, tanini moi, floral, condimentat, culoare rosu sangeriu intens.

- SHIRAZ – 5,8ha

o Cules intre 17Sept – 30Sept ;

o productie /ha = 7500kg ; Estimare la 01Aug = 8500kg/ha ;

o Recoltare manual 100% (s-a facut o preselectie in Iunie, prin reducerea fructului la max 12ciorchini/planta)

o Nivel zahar in must – intre 212 si 240 gr/Litru (potential alc : 12,47 – 14,11%)

o Aciditate dobandita in must Ac.tartric intre 5,6 si 4,3

o Calitate excelenta a mustului, superioara fata de recolta 2010, datorita insolatiei constante si maturarii depline a simburilor si pielitei. Arome purernic condimentate, ciocolata,cafea ; culoare tipica Shiraz, armonios; promitator ptr maturare.

Struguri achizitonati de la producatori si procesati la Crama Oprisor :

- Muscat Otonel

- Feteasca regala

o Struguri sanatosi, curati, copti la maturitate, cu arome tipice ale soiului, dupa macerare la rece 5-10 ore, a rezultat un must elegant, floral, potrivit vinurilor tinere, lejere dar bine structurate, cu echilibru aciditate-zahar-alcool."

Putem observa ca 2011 e considerat mai bun calitativ si mai slab cantitativ decat 2010. Apoi ca desi anul in sine a fost favorabil mai tuturor varietatilor par a se desprinde in castigatoare chardonnay-ul la albe, cabernetul sauvignon si shiraz-ul la vinuri rosii.

De la Agricola Stribey (podgoria Dragasani) ne-a parvenit urmatorul raport, de la d-na Raluca Bauer:

"Un an normal, spre dificil [s.n.]. Seceta in stagii importante ale coacerii, 8 saptamani fara ploaie, care a condus la o coacere neuniforma. Selectia la recolta a fost absolut necesara. Seceta a condus si la un nivel ridicat de zahar = vinuri cu alcool mai ridicat. A fost un an mai dificil pentru soiurile care se coc mai tarziu.

Cantitativ, o recolta mai mica - aprox 2/3 dintr-o recolta normala".

Vinarte (plantatii in Samburesti si in SV, langa Dunare). De aici avem informatii de la d-l Iustin Urucu, inginer oenolog.

"Referitor la recolta 2011, anul agricol a debutat bine pentru vita de vie prin temperaturile normale din timpul iernii dar si prin cantitatile de precipitatii din perioada iarna - primavara. pantele au avut cresteri echilibrate ale suprafetei foliare si au putut sustine productia de struguri din punct de vedere calitativ.

Vara a debutat cu precipitatii reduse si s-a incheiat pe un fond de seceta prelungita pana la sfarsitul toamnei, in acest interval de crestere si acumulare a strugurilor au aparut avantaje pentru unele soiuri dar si dezavantaje pentru altele de mentionat ca pentru soiurile cu o maturitate preoce am fost nevoiti sa demaram recoltatul cu cca. 10 zile mai devreme decat in anii obisnuiti si de aici o serie de mici nesincronizari cu furnizorii de produse oenologice, etc.

Cu toate acestea campania de vinificatie a decurs in conditii bune si s-au obtinut vinuri bune si foarte bune, la soiurile albe avem nu plus de structura a vinurilor dar care este bine contrabalansata de aciditatea conservata prin demararea recoltei anticipat, lucruri bune pentru unii sau mai putin placulte pentru altii."

La vinurile obtinute din varietati albe ar trebui sa stam cu ochii pe Sauvignon Blanc, Riesling Italian si Rktiteli (o noutate, interesant!).

La soiurile rosii se pare insa ca rezultatele sunt extraordinare, si ca vinurile din Cabernet Sauvignon, Merlot, Feteasca Neagra, Negru de Dragasani si Novac (alta noutate!) sunt in 2011 la un nivel superior anilor trecuti.

"In concluzie", ne-a spus Iustin Urucu, "nu a fost un an usor, dar se intrevad cateva vinuri de exceptie".

Ca sa rezumam ce am aflat, as zice ca aici, in Oltenia, vremea a fost la fel de capricioasa si schimbatoare precum locuitorii, dar se pare ca mari vinuri pot aparea in acest an.

Te-ar putea interesa si:
Raportul Recoltei 2011: Dobrogea
Raportul Recoltei 2011: Transilvania

PS: vrei sa ne impartasesti si tu din experienta anului 2011? Trimite un e-mail la agmitea@gmail.com sau publica direct un comentariu mai jos.

Trei vinuri din 2011 de la Cramele Recas

2012-02-07T13:25:00.000+02:00

Feteasca regala Castle Rock- o aromatica mai rezervata decat in anii precedenti, dar un gust surprinzator, plin, cu tuse de drojdii, piersici si corcoduse albe. Un demisec decent, echilibrat. 78

Sauvignon Blanc V-legends- nas ciudat, cu impresii de fruct exotic fermentat, stricat. Gustul e insa ok, tot sub impresia castigului in corp, desi aciditatea pare tot prea mare (ca in anii trecuti). Ma gandesc ca, avand in vedere anul, a suferit unele corectii la acest capitol. 77

Rose V-legends- daca e acelasi vin ca Frunza 2011 inseamna ca cel care l-a gustat e alt om. Exista si alte diferente, cum ar fi ca frunza e vin de masa iar V e IG Viile Timisului, primul sec (cel putin pe eticheta) al doilea demi. Culoare rose coral, aromatica puternica de fructe rosii (visine, fragi, capsune, coacaze rosii), un gust destul de acid, cu aceeasi amprenta aromatica, dar aparent dezechilibrat usor de restul de zahar consistent, care iese in fata mai ales pe final. E destul de atragator, plin si popular. 77

Marturisesc ca le-am incercat pe toate la aceeasi masa, cu rezervele date de asocieri mai bune sau mai putin inspirate, cat si de distratul colocvial. Asa ca luati punctajele cu ceva rezerve.

Astept cu nerabdare rosiile si chardonnay-ul.

Un pahar de vin fiert pentru CFR

2012-02-06T12:27:00.002+02:00

Vinerea trecuta a trebuit sa fiu in Bucuresti, la o intalnire importanta si inevitabila, legata de munca. De ajuns am ajuns fara probleme. Intoarcerea acasa a fost mai complicata. O data pentru ca drumul Buzau-Braila a fost inchis, cu 20 de minute inainte sa ajungem la el, iar a doua oara pentru ca era aniversarea fiicei mele. Stiti cliseul din filmele americane in care tatal e atat de prins cu treburile lui incat lipseste de la momentele importante din viata copiilor. Ei bine, eu nu sunt american.

Asa ca am cerut sa fiu lasat la gara, gandindu-ma ca exista o probabilitate mai buna sa ajung acasa cu trenul decat cu masina pe un drum inchis. Trebuie sa spun ca am experienta de "sinistrat", patind-o si la sfarsitul lui ianuarie, cand viscolul m-a facut sa zabovesc o zi in plus in Bucuresti. Dar atunci, pe langa neplacerile intarzierii, am avut totusi ocazia unei intalniri interesante cu Valentin Ceafalau si Alin Ionita, in jurul unor beri Boc (sau bock). Ca sa nu zica lumea ca nu protestez, in felul meu.

Modul in care CFR-ul trateaza intemperiile este pur romanesc. Adica haotic si fara vreun plan. Trenuri cu plecare incerta, intarzieri de 500 de minute la plecare, dupa care oamenii sunt dati jos din tren, iar trenul in sine anulat, lipsa de informatii, cozi emorme la ghiseu, unde nici functionarul nu stie daca trenul respectiv e anulat sau nu, etc. Singura sansa: sa stai in gara cu orele, cu ochii pe afisaj, poate-poate se trage la peron trenul tau si cu credinta in dumnezeu ca odata tras chiar va pleca.

In Buzau a fost mai simplu, am intrebat la informatii despre eventualitatea unui tren spre Galati. Mi s-a spus ca am o sansa. Un intercity Bucuresti-Galati deviat prin Buzau, datorita inchiderii rutei obisnuite prin Urziceni, tren "care nu este de-al nostru", de ca si cum ar fi fost al cailor ferate japoneze, in sensul ca devierea il facea sa fie tratat cu oarecare condescendenta. Mi s-a dat o ora aproximativa de sosire, dar sa fiu linistit, trenul va fi anuntat si afisat pe display-urile garii. Traiesc in Romania si stiu ca nu trebuie sa te bazezi exclusiv pe informatiile date de functionari, asa ca iti ramane o singura sansa de a prinde trenul cu siguranta, si anume sa stai pe peronul garii, zgribulit in frig, cu ochii inspre directia din care ar trebui sa vina trenul. Si trenul a venit. Daca n-as fi aplicat metoda experientei senzoriale e posibil sa fi mancat si acum covrigi de Buzau in sala de asteptare. Pentru ca exact asa s-a intamplat: trenul nu a fost anuntat, nu a fost afisat, nu s-au dat bilete pentru el (pentru ca "nu e de al nostru"), a stat doua minute la linia 5, peste alte doua trenuri deja trase, dupa care a plecat cu aceeasi discretie cu care a venit. Neavand bilet cu loc, dar in urma insistentelor capatandu-ma cu un bilet generic pe ruta Buzau-Galati, am fost mult mai linistit decat la precedenta sinistrare cand am platit un loc la un vagonul 6, trenul avand doar cinci vagoane. Atat de linistit, incat vazand multimea comasata din 4 trenuri anulate, m-am urcat la vagonul de clasa 1, unde stateau doar seful de tren si 2 politisti. Initial mi s-a spus ca neavand loc trebuie sa stau la clasa a II-a. Am aplicat o strategie infailibila: am comunicat "nasului" ca nici prin gand nu-mi trece sa ma mut si ca sunt bucuros sa platesc orice supliment doreste dumnealui atata vreme cat imi va da chitanta si toate celelalte. Am vazut "live", pe fata lui, procesul decizional care a tinut cateva secunde si care a dus spre asteptatul raspuns ca "situatia este oricum grea" asa ca pot ramane unde sunt. De fapt, n-avea chef de completat hartii. Il inteleg, avand in vedere ca "situatia este oricum grea" si cine mai are chef de taiat chitante in vremuri din acestea. Ironia situatiei face ca daca trenul n-ar fi plecat din Gara de Nord cu o intarziere respectabila, si daca aceasta nu s-ar fi marit pe parcurs, n-as fi putut prinde acest tren si nici aniversarea propriului copil. Deci Viva CFR si paharul de vin fiert din barul garii! Si cu doar cateva zeci de minute intarziere, eu si Ma numesc Rosu de Orhan Pamuk am ajuns acasa pe la 9 seara si chiar am putut ciocni un pahar de sampanie pentru copii. Yay, Mission Acomplished!

Vinul.ro nr. 46

2012-02-02T13:49:00.002+02:00

Revista favorita s-a marit ca format, fata de ultimele doua aparitii de anul trecut, care au fost mai de buzunar, sau de poseta, vorba lui Alin. Numarul de pagini este consistent (64) iar continutul merita tot respectul. Editorialul lui Cezar se gaseste la pagina 1 si ne aduce cateva asteptari si pronoze pentru 2012. Zice-se ca la vinuri rosii de 15-20 euro producatorii romani vor putea inregistra un mic recul, avand in vedere importurile din ce in ce mai variate si mai de calitate, pe acest segment.

Mai aflam de pe 22-23 martie, la Iasi, in parteneriat cu Goodpoint, se vor desfasura Zilele Vinul.ro, ceea ce e de bine. E bine ca aceste evenimente se rasfira prin tara, sa mai ia contact si provincialul care tine in spate romanica cu vinul bun.

Se trec in revista spumantele de pe piata, in frunte cu Mumm si Unico Pecorino si pe la mijloc cu Rhein-ul nostru. Apoi sunt punctate niste noutati la inceput de 2012, in special albe si rose-uri. M-a surprins rose-ul V 2011 care a primit 79 de puncte. Mai ales ca l-am gustat chiar ieri. Dar s-o lasam pe alta data. Plus ca nu prea inteleg de ce au evaluat variantele demisec ale babestii si fetestii negre de la Domeniile Nicoresti, cand versiunea sec este net superioara, presupun ca toti cei care au incercat vinurile lor au fost de aceeasi parere. Un producator italian- Terre de Trinci din Umbria cauta importator. Evaluarea portofoliului ne releva cateva geme, cum ar fi Montefalco Rosso Rezerva 2005- 94pct si Sagrantino Ugolino 2006- 95 pct!

Cel mai interesant articol (dupa mine) din acest numar este "Marirea si decaderea vinului Premiat", o adevarata investigatie realizata de Valentin Ceafalau si care ne arata originea surprinzatoare a acestui "brand". De asemenea, veti afla citind acest interesant articol si cine este domnu' Monsieur Henri, care inca mai "selectioneaza" tot felul de jivine lichide sub acest brand. Se zicem doar ca, la proba practica, din adunatura de "premiaturi" produse de diverse crame cel mai bun vin (daca putem spune asa) este Premiat Sauvignon blanc 2010 ("a Monsieur Henri Selection") de la Jidvei- 71 puncte.

In acest numar Vinul.ro a trecut Prutul, cu o analiza a vinului si potentialului enologic al RM, dar si a prejudecatilor de ambele maluri.

Apoi, putem afla care sunt soiurile favorite ale vinificatorilor (Ghislain Moritz, Iustin Urucu, Gabriel Lacureanu, Aurel Rotarescu, Aurelia Visinescu, Liviu Grigorica). Cosmin Grozea scrie in ghid succint de alegere si servire a unui vin vechi, gasim o imagine a vinului in China, facuta de Horia Hasnas, un profil al profesorului Viorel Stoian, doua articole privind terroirul si povestea din spatele vinului, dar si cateva vorbe despre mineralitatea vinurilor, ambele teme interesante si care nu au ramas neexploatate pe acest blog (aici si aici, daca va intereseaza). Nicusor Cazan ne plimba pe bicicleta prin Dragasani, iar dupa atata efort se mananca bine (si in acest numar din Vinul.ro).

Recomandarile mele din acest numar, destul de plin oricum, dupa cum observati, sunt doua vinuri din 2001: Prince Matei si Sirena Dunarii de la Vinarte.

Enjoy!

Raportul Recoltei 2011: Transilvania

2012-02-01T12:15:00.006+02:00

Fac precizarea de la inceput ca prin Transilvania inteleg tot ceea ce este in interiorul arcului carpatic (inclusiv Banatul, Crisana si Maramuresul), avand in vedere numarul mai mic de producatori notabili din acesta zona, si chiar daca, evident, este o intindere cu unele diferente climatice. Cum veti vedea, nu foarte semnificative in acest an.

Cramele care au raspuns solicitarilor mele de informatii, pana acum, sunt Recas, Nachbil si Jidvei. Asadar vorbim de podgoriile Recas, Beltiug si Tarnave. In masura in care voi primi si alte "rapoarte", le voi introduce aici, pentru conformitate.

De la Jidvei avem urmatoarele informatii, de la enologul sef dr Ioan Buia via Ioana Anghel: "Seceta din 2011 a avut, mai degraba, efecte benefice in Podgoria Tarnave, datorita faptului ca aici, in cea mai mare parte a podgoriei, in subsol se gaseste un strat de argila care actioneaza ca un burete si care permite, in perioadele de seceta (cum a fost vara lui 2011) ca strugurii sa ramana o perioada mai indelungata pe vita si sa atinga supra-maturarea. Fara acest strat, culturile de vita de vie pot fi afectate in perioadele indelungate de seceta.

Daca putem vorbi de un dezavantaj, acesta este reprezentat de scaderea aciditatii, fapt ce se inregistreaza peste tot unde in perioada maturarii strugurilor avem seceta. In podgoria Tarnave, aceasta scadere a aciditatii a dus la fermentatie malo-lactica pentru unele soiuri. Ramane ca, in momentul in acre aceste vinuri vor fi finite, sa ne putem exprima daca acest tip de fermentatie a fost un aspect poztitiv sau negativ pentru vinurile respective."

Recolta totala a fost de 12.000 tone, ceva mai mare decat in 2010 (cu 1000 de tone). Calitativ lucrurile par a sta bine, s-a cules mai devreme, din cauza secetei si a concentratiei de zaharuri, iar din alt punct de vedere 2011 reprezinta primul an in care Jidvei a recoltat struguri pentru icewine.

Concluzia ar fi ca 2011 a fost pentru Jidvei un an foarte bun. Daca Jidvei face parte din producatorii dvs preferati, atunci luati aminte. Poate imi spuneti si mie cum sunt vinurile.

Philip Cox, directorul general de la Cramele Recas, ne-a transmis ca 2011 a fost un an foarte bun din punct de vedere calitativ, dar relativ mic cantitativ. 2010 a fost un an mai dificil, mai ales din pricina conditiilor meteo: inghet in ianuarie si ploi puternice in septembrie. Aceste intemperii au lasat urme asupra plantelor tinere si astfel putem vorbi de un randament mai mic in 2011. "Conditiile in 2011 au fost mult mai bune, cu iarna normala, primavara potrivita cu un bun echilibru intre ploi si soare si o toamna secetoasa care a permis culesul in conditii optime", ne-a spus Philip Cox, care a mai mentionat ca "seceta a redus si mai mult cantitatea de strugurii dar a permis o coacere foarte buna, si ne-a permis sa culegem toate soiurile exact la momentul optim pentru fiecare- fara sa avem probleme cu ploi sau alte intreruperi in procesul de cules".

Conditiile specifice din 2011 au favorizat unele soiuri. Astfel la soiuri rosii sa stam cu ochii pe Cabernet Sauvignon, Feteasca Neagra si Syrah, iar la albe pe Chardonnay, soiuri care par a fi la un nivel istoric de calitate in acest an. In plus "standardul general este unul foarte bun si nu avem niciun vin despre care sa spun ca nu a iesit bine", a completat directorul celor de la Recas.

Soiurile mai delicate precum sauvignon blanc sau feteasca regala vor exprima un profil aromatic mai discret, stiindu-se faptul ca aceste soiuri se exprima mai bine in anii mai racorosi decat a fost 2011, dar desi vor pierde din profilul aromatic vor castiga in gustul mai plin si mai complex (sa speram).
Asadar, pentru Recas vorbim de un 2011 nu foarte bun cantitativ, dar foarte bun calitativ, exceptional pe unele soiuri.

De la Recas ne-au parvenit si unele noutati comerciale. Le transmit mai departe, ca sa nu fiti foarte surprinsi ca nu veti mai gasi pe raft, la un moment dat, vinul dvs. favorit sub aceeasi denumire ca pana acum. Astfel, gamele Castle Rock si V vor disparea de pe piata(prima de la inceputul anului, a doua din vara) si vor fi inlocuite de o singura, noua gama numita Castel Huniade. Aceasta gama va contine vinurile pentru toate gusturile- vinuri seci si mari precum Cabernet Sauvignon, Sauvignon Blanc si Riesling, demiseci si usor mai commerciale- Feteasca Regala, Roze, Merlot/Feteasca Neagra si unele vinurile demidulci, cum ar fi Chardonnay si un cupaj de Merlot si Pinot Noir. In afara de aceasta, se va extinde si se va restiliza gama Cocos, care va cuprinde pe langa soiurile de acum si un dry muscat, un pinot noir si un sauvignon blanc usor baricat. In toamna va apare o noua gama, inca in lucru sub aspectul brandului, in lot limitat de circa 5000 sticle, continand o feteasca neagra si un cabernet din recolta actuala, si care va fi pozitionata ca pret intre La putere si Uberland.

Bun, si astfel ajungem ca o crama mica comparativ cu precedentele doua, dar care molcom si sigur se face cunoscuta tuturor iubitorilor de vin din Romania: Nachbil. "In privinta climei, in timpul vegetatiei se poate spune ca pentru zona Beltiugului, ca a fost perfect, cu caldura mare, soare mult si ploi putine, dar la timp. Recolta a fost medie la cantitate si exceptionala la calitate cu remarca, la soiuri albe, ca din cauza caldurii s-a redus foarte repede aciditatea totala".

S-a cules din timp astfel incat vinurile albe vor fi fructuoase si echilibrate, dar cu un continut alcoolic mai redus. Vinurile rosii sunt foarte concentrate, cu o culoare intensa, cu tanini moi, cu o fructuozitate tipica pentru soiul respectiv. "In general, suntem foarte multumiti cu anul 2011", ne-au comunicat Csilla Serli si Johnann Brutler.

Se pare, ca o concluzie generala fie spus, ca lucrurile stau asemanator in Transilvania: an foarte bun calitativ, nu exagerat de bun cantitativ. In plus se pare ca soiurile rosii stau extraordinar in acest an, iar cele albe au un mic deficit la capitolul acidiate.

Imi reiterez disponibilitatea de a include informatiile de la toti producatorii interesati, prin comentariu aici sau la adresa de mail agmitea@gmail.com.

Te poate interesa si Raportul recoltei 2011: Dobrogea.

Marques de Casa Concha Pinot Noir 2010 (Chile)

2012-01-31T14:03:00.001+02:00

E produs de Concha Y Toro. E prima recolta vinificata sub acest brand, am inteles ca plantatia are 5 ani. Podgoria Limari. 14 luni in baric. 60 lei. Importat de Cramele Halewood. Cumva, astazi nu am chef de efuziuni meta-enologice.

Scuze, draga pinotule, it's not you, it's me.

E un pinot foarte bun, are tot ce trebuie. Aproape nu-ti dai seama ca e new-world, inteleg ca pana si vinificatia, nu numai soiul, este de Burgundia.

Senzorial sunt de acord cu ce zice producatorul aici. Daca ar fi sa adaug ceva as zice pe scurt si in principal: cafea prajita in nas, zmeura, cirese si coacaze rosii in gust, cu final dulce si "lingering", cum zic anglo-saxonii. 14%, dar nu se vede prea tare. Alcoolul si aciditatea creaza senzatii interesante, simuland note minerale pe final. Pare light, fresh, cu un inceput de maniere elegante, demne de un nobil in devenire.

91 pct.

Cod portocaliu de arta plastica si vinuri bune la AnnArt Bucuresti.

2012-01-30T12:32:00.017+02:00

Pe 25 ianuarie, in prag de cod portocaliu, am ajuns in Bucuresti pentru un eveniment aflat la confluenta dintre Sorin Ilfoveanu, galeria de arta si casa de licitatii AnnArt, pe de o parte, si George Moisescu si Crama Basilescu, pe alta parte. Cu mentiunea ca vorbim de partile aceluiasi intreg, pentru a rascoli putinul reziduu aristotelian ramas in mine, dupa atatia ani de nepractica.

S. Ilfoveanu- Lucrarea II

Trenul a ajuns la timp, abia mi-a dat ocazia sa aduc la indeplinire o carticica interesanta, cu care ma lupt de ceva vreme ("Cloud Atlas", David Mitchell, Random House, New York, 2004), ingenioasa mai ales ca structura narativa "cu schepsis" (amintind de "Daca intr-o noapte de iarna un calator" de Italo Calvino, Polirom, Iasi, 2006), dar si o mica incercare pentru resursele mele de engleza (autorul uzitand limbajul caracteristic perioadei in care se desfasoara actiunea- de fapt: actiunile- de la 1800 si ceva pana in viitorul indepartat).

Laura Covaci, S. Ilfoveanu, Dorin Cretu

Oricum, pe seara, ajuns la fata locului dupa un pic de drifting involuntar pe strada Mahatma Ghandi nr. 1, colt cu Kiseleff, am urcat scarile unei vile vechi si m-am trezit intr-un spatiu chic si primitor, nu in ultimul rand calduros si nu numai la propriu. Chiar daca vorbesc de o seara Sorin Ilfoveanu, n-am putut sa nu admir si picturile altor artisti, cum ar fi Paul Neagu, Vladimir Setran, Francisc Chiuariu, Stefan Caltia, Laura Covaci, vegheate de o impunatoare sculptura a lui Mircea Roman, in lemn presupun si marturisesc ca am rezistat cu greu nevoii de certitudine.

Printre curajosii participanti, Odisei pe strazile unui Bucuresti asediat de iarna, si mai putin de mania zeilor, s-au numarat Horia-Roman Patapievici, Ion Caramitru, Mircea Mihaies, Radu Naum, Cristian Geambasu, Doru Bucsu, Virgil Iantu sau fostul presedinte al tarii- Emil Constantinescu. Gabriela Massaci ne-a intampinat cu eleganta si jovialitate, Sergiu Nedelea a facut oficiile de somelier, profesionist ca de fiecare data, iar Florin Preda a reprezentat Crama Basilescu nu numai cu vinurile, dar si cu discutii animate.

Mircea Roman (sculptura)

Cele cateva ore s-au scurs cu o usurinta remarcabila, vinul, frumosul atarnat pe pereti sau vivant (inca un motiv sa vizitati galeria), oamenii si ideile lor au facut ca timpul sa para contractat nu de frig ci de calitate.
Cu Horia Roman Patapievici, Golemul rosu a fost nu numai prilej de analiza senzoriala ci de problema a cunoasterii, a filosofiei analitice. Faptul ca vinul isi poate schimba gustul in functie de descrierea sa, dintr-o sursa veridica, l-a adus in discutie pe Wittgenstein. Semnificatia se schimba in functie de forma de viata in care ne aflam. Si forma de viata se arata doar celor care cred si inteleg lumea in care ea se desfasoara. Odata ce pasesti in universul "analitic" al experientei vinului si ai incredere in anumite autoritati, cunoasterea descriptiva a unui vin are un impact potential major asupra ulterioarei experiente senzoriale. Sau altfel spus: te uiti la un tablou (hai sa zicem: contemporan), fara a fi initiat in arta sau in cel mai bun caz, fara sa cunosti acel artist, curentul, universul sau, etc. Ti se va parea limitat, straniu, greu de descris ca fiind "frumos". Daca-l vei recepta la nivel descriptiv inainte (pentru a-l arunca si pe Russel in panseu), intelegand cine e, de unde vine si ce vrea de la noi, ce amanta i-a fost model pentru acel tablou, etc., e foarte posibil sa-l receptezi ulterior ca fiind frumos, in adevaratul sens al cuvantului.

S. Ilfoveanu

Apoi daca ai descoperit ceva frumos intr-un vin, congratuleaza-te! Inseamna ca e ceva frumos in tine insuti, inseamna ca esti capabil sa participi la el. Iar frumosul nu exista sub forma esentiala, ci e un melanj aromatic de oameni, moment si obiect estetic. Urmandu-l pe Wittgenstein, nu e indubitabil ca exista frumos, dar e cert ca exista lucruri frumoase. "Ideea că un concept general este o însuşire comună a instanţelor particulare este legată de alte idei primitive, prea simple, despre structura limbajului. Ea este comparabilă cu ideea că însuşirile sunt ingrediente ale lucrurilor care au aceleaşi însuşiri; de exemplu că frumuseţea este un ingredient al tuturor lucrurilor frumoase tot aşa cum alcoolul este un ingredient al berii şi al vinului şi că, prin urmare, am putea avea frumuseţe pură, nedenaturată de nimic din ceea ce este frumos" (Ludwig Wittgenstein, Caietul Albastru, Editura Humanitas, Bucureşti, 1993, pg 52). In fine, acestea sunt doar gandurile mele despre gandurile altora:)

S. Ilfoveanu

Faptul ca am putut asista la o frumoasa discutie despre opera si punerea ei in scena purtata intre Radu Naum, Mircea Mihaies, Cristian Geambasu si Virgil Iantu- mi-a dovedit ca George Moisescu are stofa de selectioner. Toti componentii echipei, desi diversi, au ceva in comun: calitatea. Desi daca stai sa te gandesti mai bine, toti au in comun faptul ca isi castiga traiul exprimandu-se. Ceea ce daca iti iese (cum e cazul lor) e semn ca ceea ce proiecteaza, ceea ce arunca inainte, in fata lor, este de calitate, ca sa zic asa.
In mijlocul evenimentului m-am gandit cum oare voi putea descrie evenimentul fara a mi se tranti replici dure, cum ca oamenii protesteaza disperati in Piata Universitatii, iar reactionara intelighentie petrece la caldurica, cu un pahar de vin romanesc bun (cele doua Golemuri, alb si rosu, precum si inca nelansata feteasca neagra 2009- va voi spune doua vorbe despre ea in viitorul apropiat) si cu ochii pe lucrarile unor mari artisti plastici romani. Am resimtit un mic sentiment de bula comoda, amplificata de contrastul intre precaritatea de afara si senzatiile "glamour" de inauntru. E de rau? Nu, nu este. In momentul in care arta, vinul, ideile, cartile, intelectul vor sucomba in fata materiei, in fata precaritatii mundane, atunci doamnelor si domnilor putem spune ca ne-am intors in tiranie. Daca nu vedeti asta, atunci ar trebui sa extrageti o carte din biblioteca cu o frecventa ceva mai mare.

S. Ilfoveanu

Arta te scoate din lume, suspenda timpul, te transporta din monden in mondial. Si face asta in ciuda tuturor urgiilor cauzate de natura sau de om. V-a placut Pianistul lui Polanski? Daca imaginea unui virtual condamnat la moarte cantand Chopin la pian, intr-un ghetou inghetat si parasit, nu va spune nimic, atunci va rog sa nu comentati aici, pentru ca voi dezlantui tirania in acest spatiu privat care este blogul meu. E un oximoron simpatic, de bun simt.
Imi amintesc ca in saptamana protestelor, inainte de viscolul care a pacificat momentan societatea romaneasca, intru pe facebook si vad in coloana destinata activitatii prietenilor o lista enorma si rapid curgatoare de linkuri, pareri, preluari de articole despre si cu proteste. Printre ele o activitate mi-a sarit in ochi, prin extraordinarul ei normal. Doi oameni care se chinuiau sa jupoaie un iepure si au simtit nevoia sa impartaseasca lumii acest fapt. Mi-a venit sa le strang mana virtual, eventual sa gust si un pic din iepure, daca s-ar fi putut. Mi-am dat seama brusc de un fapt uitat in intoxicarea nationala: exista viata dincolo de proteste. Am avut instanta, si poate ridicola revelatie, ca oamenii mai si mananca, isi duc copiii la scoala, se duc la cinema, beau vin, se saruta, si na! pot chiar jupui un iepure si informa lumea despre tribulatiile lor macelaresti. Iar alti oameni, in acelasi timp, priveau picturile lui Sorin Ilfoveanu, in cocheta galerie AnnArt, ciocneau un pahar de feteasca neagra de la Crama Basilescu si discutau care branza se potriveste mai bine cu un vin rosu si puternic.
Ar trebui sa le para rau? Nu. Le-ar fi parut, daca nu ar fi fost acolo, in cea bula de frumos si normalitate.

Raportul Recoltei 2011: Dobrogea

2012-01-24T13:55:00.015+02:00

Exista momente cand iti dai seama cat de putin fac institutiile abilitate, fie ele de stat sau non-guvernamentale, pentru informarea publicului. Noi nu avem in Romania un "vintage report", asa cum exista in orice tara cu industrie viti-vinicola dezvoltata, o harta sau o lista din care sa rezulte cum a fost anul respectiv in anumite podgorii, pentru anumite soiuri, etc. Consumatorului ii este greu sa discearna daca 2006 a fost mai bun decat 2005. Nu gaseste aceasta informatie nicaieri. Referitor la anii amintiti e de notorietate ca 2005 a fost un an greu, dar...nu peste tot. In Dealu Mare a fost rau, dar in Oltenia n-a fost chiar minimum mimimorum, si nici in Ardeal si Banat.

Pe de alta parte, exista momente in care iti dai seama ca poti intreprinde tu mai multe, decat sa te plangi ca informatiile nu sunt facil de gasit. Asa se face ca pus mana pe mouse si tastatura si am impanzit Romania cu mailuri. Am trimis mailuri catre diversi producatori din podgorii diferite, in incercarea de a dezvolta, daca nu un indrumar, atunci macar un set de asteptari privind vinul din 2011. Si raspunsurile nu au ezitat sa vina. Trebuie totusi mentionat ca veridicitatea acestor informatii este dependenta de onestitatea si obiectivitatea producatorilor. Ideal ar fi ca un raport asupra vinurilor dintr-un an sa fie realizat de presa de specialitate in baza degustarilor en-primeur, dar la noi nu prea exista acest obicei.

Astazi vom trece in revista Dobrogea, prin prisma raspunsurilor venite de la doi producatori importanti din regiune: Murfatlar SA si din nord, de la Macin, Alcovin (Curtea Regala).

Despre Murfatlar ne-a vorbit Razvan Macici, prins acum in recolta 2012 din Africa de Sud (stiti deja ca este cellarmaster la Nederburg). Pe langa recolta in sine, evaluarea sa se bazeaza si pe o sesiune de degustari cu vinurile in formare intreprinsa in luna decembrie.

"Recolta 2011 va ramane in amintire pentru Murfatlar ca una dintre cele mai bune din istorie! Si sunt sigur ca multe crame si podgorii vor fi de acord cu aceasta. 2011 a fost si pentru mine un an de recolta deosebit care mi-a permis sa evaluez si sa incep sa cunosc potentialul de calitate al strugurilor din viile Murfatlarului.
Vremea a fost insorita, frumoasa, iar strugurii sau copt in conditii exceptionale ajungand la potentialul maxim de calitate permis de podgorie. Intr-o astfel de recolta este greu sa vorbim de soiuri avantajate/dezavantajate."

Totusi din raspunsul sau, deloc lipsit de superlative, se desprinde chardonnay-ul, cu acumulari de zaharuri de peste 220 g/l fara pierderea aciditatii:

"Chardonnay. Este regele vinurilor albe de Murfatlar!
Mi-a confirmat credinta ca este cel mai important soi pentru vinuri albe pentru Murfatlar. Anul acesta strugurii din soiul Chardonnay au atins cu usurinta acumulari de zaharuri de 220 g/l zahar, fara a-si pierde aciditatea sau potentialul fin aromatic.
Au rezultat vinuri tipice, extractive si pe alocuri cu acea nobila mineralitate data de solurile calcaroase ale podgoriei".

Iar la vinuri rosii, cu rezerva faptului ca e inca prea devreme sa vorbim despre ele, fiind in etapa de formare, o surpriza, ar putea fi feteasca neagra:

" Exceptionala! Culoare intensa, vinuri extractive cu taninuri moi si catifelate.
Am asteptari deosebite de la acest vin!"

In rezumat, varietatile favorizate in acest an, dupa informatiile primite de la Murfatlar:
Albe:
- Chardonnay*
-Pinot Gris
-Muscat Ottonel (potential de vinoteca)
-Feteasca Alba
-Feteasca Regala
-Cramposia Selectionata.
Rosii:
- Feteasca Neagra*
-Cabernet Sauvignon.
-Pinot Noir.
-Merlot.

Eu unul sunt curios de gustul noului Murfatlar, consiliat de Razvan Macici, mai inclinat spre calitate, pe care il vom putea savura in alb incepand cu vara viitoare si in rosu, din 2013, incolo. Din alte surse, as adauga ca productia pare a fi usor mai redusa fata de 2010, dar cu un mare plus la nivel calitativ. Al strugurilor, cel putin. Apoi observam cateva soiuri nu foarte exploatate pana acum, dar care se pare ca vor confirma: fetestile si cramposia.

Sa mergem spre nord, aproape de Macin, unde Alcovin este un producator proeminent, avand in exploatare aproape 300 de hectare. Aici Ionut Gadiuta a tinut sa precizeze urmatoarele despre recolta 2011, si nu simt nevoia sa editez:

"As dori sa ma refer numai la vinurile DOC si va voi detalia putin pe soiuri:
Aligote - productie medie / ha = 5.442 kg - productie comparativa cu cea a anului 2010
Feteasca Regala - productie medie / ha = 4.377 kg - productie mai mica cu 8,5% fata de anul 2010
Sauvignon Blanc - productie medie / ha = 5.812 kg - productie mai mica cu 29% fata de anul 2010
Muscat Ottonel - productie medie / ha = 4.940 kg - productie comparativa cu cea a anului 2010
Merlot - productie medie / ha = 5.283 kg - productie mai mica cu 32% fata de anul 2010
Pinot Noir - productie medie / ha = 7.900 kg- productie mai mica cu 7,4% fata de anul 2010
Si ca sa va raspund punctual, anul 2011 a fost un an putin atipic pentru zona noastra, am avut productii mai slabe comparativ cu anii trecuti, insa avem valori ale extractelor foarte bune, vinurile au tipicitate, sunt echilibrate si avem cateva soiuri precum Aligote-ul, Sauvignon-ul Blanc, Muscat-ul dry, Merlot-ul - care promit foarte mult. "

Sa retinem lucrurile bune de la Macin:
Albe:
-Aligote.
-Sauvignon Blanc.
-Muscat Ottonel (sec)
Rosii:
-Merlot

Extra: in judetul Constanta, detin platatii si SERVE (mai cunoscuti datorita vinurilor din Dealu Mare- Ceptura). Despre starea de fapt din 2011 pe partea dobrogeana, oamenii care fac vinul au precizat ca "la Cogealac, in Dobrogea, unde precipitatiile s-au lasat mai mult asteptate, am reusit sa pastram calitatea recoltei. Iar rezultatul a fost mai mult decat satisfacator: vinuri albe foarte tipice, cu alcool peste medie, dar in acelasi timp foarte echilibrate". Daca nu ma insel sauvignonul blanc Terra Romana provine de acolo.

New entry: Desi are o situatie atipica, avand in vedere varsta frageda a plantatiilor, trebuie sa mentionam si raspunsul WineRo (Rasova-Aliman, judetul Constanta), venit de la Mircea Niculescu, si care spune asa:

"Datorita cresterii in varsta a vitei de vie recolta la Aliman a fost mult peste 2010 ( nici nu a fost greu in 2010 pentru a atinge nivelul de calitate dorit a trebuit sa sortam foarte atent si am ramas in final cu aprox. 500 kg/ha)

Din punct de vedere calitativ 2011 va permite obtinerea unor vinuri la nivelul standardelor noastre. As nominaliza Feteasca Neagra care daca evolueaza cum a facut-o pana acum va fi un vin comparabil cu varfurile de pana acum. Pentru noi a fost un an foarte bun si dpdv al calitatii si al cantitatii. "

Asadar putem desprinde unele concluzii. In primul rand se pare ca volumul in 2011 a fost mai scazut decat cel din 2010, dar nu drastic redus. In al doilea rand, calitativ vorbind, recolta 2011 se anunta a da vinuri superioare. Cat de istorica va fi aceasta recolta ramane de vazut, dar se pare ca sub aspectul calitatii, cel putin in Dobrogea sondata de noi, lucrurile par a fi foarte promitatoare.

PS: Daca doresc si alti producatori din zona Dogrogei sa ne impartaseasca din experienta lor cu recolta 2011, ii rog s-o faca aici, prin comentariu sau sa-mi trimita informatiile la adresa de mail (agmitea@gmail.com)

Povestea unui gat de sticla Cuvee d'Oro si a continutului sau

2012-01-23T12:18:00.006+02:00

Astazi nu doresc decat sa va atrag atentia asupra a doua chestiuni. Prima este o poveste de Hans Cristian Andersen, numita Povestea unui gat de sticla. Asta ca sa fie mai clar de ce o voi pastisa in continuare, prin doua fragmente, unul de la inceputul povestii, altul de la final.

Sper sa va placa, nu e exact tipul de poveste de adormit copiii, dar exista un persistent finish migdalat, foarte potrivit pentru oamenii mari.

“[...]Si gatul de sticla incepu sa povesteasca, pe indelete, cum luase nastere din nisip topit pe fundul unui cuptor si cum, pe masura ce se racea, simtea o mare dorinta sa porneasca in lume, sa nu mai atarne de nimeni si sa-si croiasca drumul pe care l-ar fi crezut de cuviinta, cu alte cuvinte, sa nu se piarda in mijlocul celor de seama lui, oricat era de straveziu si de stralucitor. La inceput, dupa ce luase nastere si i se daduse numirea de sticla, fusese asezata in rand cu altele, toate iesite din acelasi cuptor si pe care le socotea surorile ei bune. Nu se potriveau insa ca marime si erau forme diferite; unele erau sticle de sampanie, altele sticle de bere. Dar e scris in cartea lumii ca si sticlele sa aiba multe de intampinat. Asa, de pilda, multe dintre cele care au fost umplute cu vinul cel mai prost ajung, dupa cateva vreme, sa faca sa galgaie in cuprinsul lor cel mai adevarat „Lacrima Cristi“, iar sticla in care a spumegat sampania sa fie la urma adapost pentru bulionul de patlagele rosii. Dar, oricat de rau ar ajunge cineva, tot are dreptul sa se gandeasca la obarsia lui, fie ca a fost ea nobila sau nu. Dupa cum spuneam, sticlele au fost trimise prin toate ungherele lumii. Invelite in paie, au fost asezate cu mare grija in lazi. Sticla noastra se bucura pretutindeni de cel mai deosebit respect si poate ca pe vremea aceea, daca i-ar fi spus cineva, n-ar mai fi crezut in ruptul capului ca are sa ajunga odata un ciob marunt si schilod din care sa se adape un canar, ratacit si el intr-o casa veche si aproape parasita. Lada in care a fost asezata intaia oara a fost coborata in pivnita unui negustor de vinuri. Numaidecat a fost scoasa din paie si spalata cu apa curata. A simtit atunci ceva foarte placut. Apoi au pus-o deoparte, goala si fara dop. Se simtea parca stinghera. Ii lipsea ceva si nu stia ce. In cele din urma a fost umpluta cu un vin strasnic, dintr-o podgorie renumita. Au astupat-o cu multa dibacie, iar peste pantec i-au lipit o eticheta pe care erau scrise urmatoarele cuvinte: „Prima calitate“. Era asemenea scolarului care-a luat premiul intai si mandria era pe de-a-ntregul indreptatita.

Vinul era foarte bun, iar sticla n-avea nici un cusur. Dupa catava vreme, ajunse intr-o pravalie. In anii tineretii, oricine simte clocotind in el o unda de duiosie. Si intr-adevar, sticla simtea si ea ca nu mai are astampar si isi facea fel de fel de pareri despre lucrurile pe care nu le cunostea. In acelasi timp, glasul vinului amintea de colinele scaldate in soare si acoperite cu vita-de-vie, de chiuiturile si cantecele vesele ale culegatorilor.

[…]

Napadita de atatea amintiri dureroase, biata fata batrana nu-si mai putea stapani hohotele de plans. Aduse vorba printre suspine de tanarul capitan si de logodna care avusese loc in padure. De toate isi aduse aminte, fara ca totusi un singur lucru sa-i mai fi trecut prin gand: de unde era sa stie ca in marginea ferestrei, in colivia canarului drag, se afla cineva din vremea aceea, cineva ce fusese martor la logodna ei: gatul sticlei care se desfundase cu atata zgomot si din cuprinsul careia gustasera toti cei de fata, ciocnind in sanatatea tinerei perechi?

Dar nici gatul sticlei n-avea cum s-o mai recunoasca pe logodnica de odinioara. Cand, in sfarsit, a putut ajunge la incredintarea ca nimeni nu-l mai baga in seama si ca nu se minuna catusi de putin de trecutul lui, plin de atata stralucire – cand era stiut ca se afla acolo printr-o intamplare, in urma caderii din inaltul cerului – s-a posomorat in asa chip incat n-a vrut sa mai asculte cele ce-si spuneau cele doua batrane. “

Hans Christian Andersen, Povestea unui gat de sticla, in traducerea lui Alexandru Philippide. Va rog sa o cititi in intregime AICI.

Cat despre a doua chestiune, avand in vedere ca Paharnicul mi-a luat-o inainte, va invit sa-i cititi parerea despre spumantul Cuvee D'oro, rezultat al colaborarii intre Angelli si Vinarte. Asadar:

"În acest punct al naraţiunii, am să-i rog pe cititorii mai distraţi să nu confunde numele Cuvee d’Oro cu celebrul (din păcate) distilat Cava d’Oro. Regretabilă confuzie! Dar, să revenim la oile noastre… Forţând puţin limitele semantice, am putea denumi acest spumant ca fiind un “Prosecco Blanc de Noir”. În fapt, Cuvee d’Oro e obţinut prin metoda Charmat (fermentare secundară în tancuri de inox a vinului liniştit) din Merlot şi Pinot Noir, ambele soiuri fiind vinificate în alb. Şi acum, să trecem la proba practică. Răcim bine sticla, o deschidem cu un zgomot discret şi turnăm spumantul în pahare… Culoarea este galben pal cu o tentă arămie. Perlarea este intensă la început iar după 5 minute devine mai fină. Nasul este ierbos, cu note de pelin şi brusture. Gustul este sec, predomină nucile, mierea şi fructele exotice, totul învăluit în fine note amărui vegetale. Corpul, rotund şi onctuos, are iniţial caracteristici fructate dar evoluează în pahar spre o mineralitate discretă sugerându-ne o vagă iluzie de dulce. Postgustul este proaspăt, cu aromă de drojdie de pâine, miere şi o plăcuţă senzaţie dulce-amăruie. Pretul de 50 de lei pentru o sticlă nu este neapărat mic, dar el exprimă, cel mai probabil, lipsa unui competitor serios în piaţa româneasca de spumante."

Eu nu pot decat sa intaresc concluziile sale, marturisind ca am fost foarte placut impresionat de acest spumant, pe care l-am ocolit de cateva ori fie din pricina pretului, fie deoarece numele Angelli nu-mi inspira mare incredere, decat daca vorbim de importuri, categorie in care au cateva "piese" cu un raport pret-calitate foarte bun. Dar, se vede, ca materia prima furnizata de Vinarte conteaza mult, foarte mult, in ce priveste rezultatul final.

Raportul recoltei 2011 in lume

2012-01-20T12:35:00.004+02:00

E inca foarte devreme, dar cei de la Wine Enthusiast au incropit un mic ghid cu indicatii pretioase. Asadar cum a fost anul 2011 prin lumea mare a viei si vinului? Iata un posibil raspuns mai jos:

Franta: In Bordeaux a fost o recolta dificila, timpurie, dar mare cantitativ. Calitatea vinului va depinde de selectionarea strugurilor. Pretul este estimat a fi mai mic decat pentru 2010 si 2009. Burgundia: o recolta ciudata, atacata de botrytis. E inca prea devreme pentru un pronostic. Dar pentru Beaujolais, Alsacia si Loara e de bine. In Languedoc se pare ca vorbim de o recolta istorica care la nivel de top va da vinuri interesante, asemanatoare cu cele din 2001(alt an foarte bun). Pe Rhon, nu e rau, dar (zic ei) 2009 si 2010 au fost mai buni.

Italia: volum mic, calitate buna, o vara lunga, fierbinte si fara ploi in preajma recoltatului.

Spania: S-a recoltat cu o saptamana mai devreme, deci caldura si volum mare. Probabil, zic eu, dupa profilul producatorului: unul va obtine vinuri foarte bune, cu o atenta selectie a strugurilor, altul volum mare si calitate ceva mai mica.

Austria: recolta voluminoasa. Pariul WE- rosiile din Burgenland si sauvignonul blanc de Styria.

Portugalia: an foarte bun.

Germania: an foarte bun.

California: an greu, ploi, ceata, umiditate mare. Cabernetul de Napa pare a fi promitator, a prins cateva saptamani calduroase inainte de recoltare, dar la restul nu faceti comanda inca.

Chile: an dificil, foarte racoros. Daca pentru sauvignon blanc e foarte bine (am testat si eu aici cateva si depun marturie!), la rosii e greu de stiut de pe acuma.

Argentina: au fost ingheturi repetate si cantitativ nu e prea bine. Depinde ce vor face cu ce a ramas.

Africa de Sud: an dificil, depinde multe de producator.

Australia: nu e cel mai reusit an pentru vinul australian.

Noua Zeelanda: sauvignonul de Marlborough a scapat nevatamat de vremea capricioasa, ceea ce nu se poate spune despre restul vinurilor neo zeelandeze.

Pentru sursa, aici.

In ce priveste Romania, din vizitele mele si discutiile cu producatorii, se pare ca 2011 este un an bun, pe alocuri foarte bun la nivel cantitativ, cel putin. Desi n-am auzit pe nimeni plangandu-se, mai ales dupa 2010- un an foarte dificil, unele voci mi-au soptit ca la nivelul acumularii de zaharuri 2009 a stat mai bine. Pentru cine vrea sa faca vinuri bune, trebuie spus ca natura i-a dat in 2011 o mana de ajutor. Ramane de vazut insa ce va face cu ea. Mafalda zice ca la nivel entry-level cantitatile vor fi mari si mediocre calitativ, dar la high-end, unde selectia strugurilor e cheia, ne putem astepta la surprize foarte placute.

PS: M-am hotarat sa va ofer eu, in viitorul apropiat, o viziune asupra anului 2011, dpdv al producatorilor reprezentativi. Stay tuned!

Mic ghid practic impotriva spalarii creierului

2012-01-19T12:23:00.006+02:00

Vorbeam cu un an si ceva in urma cu un prieten, avand- educational, cel putin- un fundal comun. Spunea ca e nevoie de o noua revolutie, una care sa consume esecul democratiei, "capitalismului". Am pus in ghilimele "capitalism", pentru ca era vorba de o notiune usor alterata de sensul obisnuit, una fortifiata de poststructuralismul francez, in special. Prietenul se considera de stanga, dar din nou o stanga care are aceeasi legatura cu PSD-ul, pe cat are filonul meu liberal cu PNL. Adica, in aparenta, nici una. L-am intrebat de dragul discutiei ce anume ar trebui sa fie revolut? In mod cert, sistemul politic, care nu functioneaza, zice el. Desi sunt usor distrat de excentricitatea opiniilor sale, gandindu-ma la ce consecinte dezastruoase ar putea avea abolirea democratiei, trebuie sa recunosc ca are dreptate. Sistemul contitutional romanesc e atat de intortocheat si pervers incat orice schimbare care sa duca la ameliorarea mediului politic e inoperabila sau in cel mai bun caz necesita asa de multa vreme pentru a fi adusa la indeplinire incat trebuie sa fii un soi de Churchill sau Bratianu ca sa nu-ti pierzi telul.

Ma uit la tv si ma gandesc la amicul meu. Realitatea TV si Antenele mi se par atat de iresponsabile in modul in care alimenteaza convulsia sociala, acest regurgitat in piata publica a nemultumirilor unor categorii sociale, incat evit sa ma uit. Nu ca acei oameni n-ar avea partea lor de dreptate sau ca n-ar exista un numar important de oameni care traiesc la limita subzistentei, si asta trebuie luat in seama de catre guvern, dar modul in care protestele sunt analizate (daca sunt), imi pare un soi de mantra repetata iar si iar.

Remarc ca nimeni nu constata absurditatea situatiei: varful de lance, vocea revoltata care vrea sa schimbe tara este aceeasi care o auzim in anonimat, proferand ragusite imprecatii cand urmarim un meci de fotbal la tv. Nu numai in Bucuresti, e peste tot: Iasi, Timisoara, Brasov. Si asta e cel mai infricosator lucru: in '89 imaginea revolutiei era un bloc de oameni: scriitori, actori, profesori. Ea s-a pastrat, ba chiar s-a rafinat in Piata Universitatii din 1991. Si dupa doua decenii cine sunt si cum arata purtatorii nostri de cuvant? O hoarda rarefiata pentru a nu se rani singura cu bordurile smulse si aruncate spre jandarmi, membri galeriilor de fotbal, anonimii cu fularele la gura, ca sa nu poata fi indentificati cand fura iphonul din magazinul spart? Atat de rau am ajuns? In fond ce sa ne mire. Decerebratul cu un singur scop in viata: anihilarea celuilalt trib, si toate triburile unite impotriva morlocilor jandarmi. Sa ne mire ca de ani de zile stirile din fotbal au incetat sa fie stiri din sport, ci pe o durata egala cu a adevaratelor stiri debiteaza iar si iar aceleasi nimicuri despre iubitele fotbalistilor, despre patroni de cluburi lipsiti de orice educatie? Pana la urma aceste proteste sunt o palma adusa "societatii civile" institutionalizate. Iata! Cel mai organizat protest nu a fost al vreunei ONG, ci al unor baieti caliti in lupta cu ordinea, cu statul de drept. Sigur, au dreptul lor la opinie, frumos si muzical scandata. Doar ca nu ma intereseaza pe mine.

Si dupa 2-3 minute de informatii deformate, ca sa ma exprim deconstructivist, imi aduc aminte ca impotriva debilitatii exista un remediu simplu si sigur. Si atunci apas butonul "on" al cititorului de e-book-uri si ordinea dumnezeiasca a randurilor in pagina contrasteaza atat de tare cu nebuloasa calamandroasa de pe ecranul TV-ului, incat sunt convins ca cele cateva pagini citite, desi nu un panaceu, reprezinta pentru minte exact acelasi lucru ca paharul de vin rosu pentru inimile noastre.

Asa incat permiteti-mi sa vi le recomand pe amandoua. Zilnic.

Pinot Gris 2009 "Les Faitieres" Alsacia (Franta)

2012-01-18T15:13:00.003+02:00

Aceste vinuri trebuie tratate intr-o categoria a lor. Nu le amestecati cu impresiile dvs. despre sauvignonul neozeelandez, despre chardonnayuri chiliene, etc. Pot sa va spun exact ce se va intampla daca veti face asta.

In primul rand cand il sorbiti limba nu va va fi anesteziata de milioane de ace, de dioxidul de carbon si alte metehne tehnologice. Cele 24 de arome de la lyche si pana la calcar ud? Nope, nu sunt aici (hm, de fapt un pic de calcar ud, ar fi, asa, numai putin). Si atunci de ce sa dai intre 35 si 40 de lei pentru aceste vinuri, produse la Orschwiller, in Alsacia?

Va spun imediat. Nasul e delicat, suav, nu lipsit de complexitate. Miroase a cos de fructe, cu mere si pere pergament, flori de gradina cumparate sotiei de la o babutza, din piata. In gust e clar ca aciditatea e foarte mare, terroir, ca altfel nu poti sa-i spui, fapt care face ca vinul sa suporte cu usurinta cateva grame de zahar in plus. Totusi vei fi surprins sa afli ca are 12 g zahar!

Si odata dus cu zaharelul nu e greu sa observi corpul pe care il capata vinul, impresia unitara, legata si "turnata" a gustului, foarte mieros, onctuos, cu dulceta de mere, caise coapte si ceva mar golden, cu tuse de unt vanilat. Mineralitatea se exprima elegant si discret, iar un caracter vegetal- amarui tempereaza impresiile dulci de pe final, in mod fericit. Postgustul e destul de durabil. Nu exista indicii deranjante ale nivelului de alcool (13%).

Asadar mi-a placut. E genul de alb care nu se rupe, chiar daca e baut la temperatura camerei. Necesita cateva minute de aerisire.

85 pct. 39 lei Good Point Iasi sau magazinul online accesibil direct de aici (vezi coloana din dreapta).

Revista Millesime nr. 1

2012-01-18T13:05:00.002+02:00

Cu mii de scuze pentru luna de intarziere (intarziere cauzata de nenumarate si de nescuzat motive:) hai sa trecem in revista revista patronata de Cristian Drimba si Dorin Popa si adusa la indeplinire in principal de Georgeta si Bogdan Bocse, Liviu Balint si colaboratorii Gabriela Maris, Sergiu Nedelea si Catalin Paduraru.

Aparitia are o calitate grafica foarte buna si o consistenta pe masura (80 pagini). Pentru mine cel mai interesant material a fost cel despre Nachbil si omul din spatele cramei din Beltiug- Satu-Mare, prezente foarte discrete de la manifestarile de marketing. O filosofie foarte sanatoasa care da vinuri la fel de sanatoase. Interviul cu Marc Dworkin ne-a dezvaluit cateva detalii mai putin cunoscute despre celelalte proiecte ale oenologului francez responsabil cu vinurile Enira (Bulgaria) si Alira (Romania). Un alt interviu interesant este cel cu Claudia Pendred, un personaj in sine- directoare a BERD Romania, dar si pasionata de vinuri. La modul profesionist as zice, avand in vedere pragitirea sa in domeniu si faptul ca ocazional isi publica notele de degustare pe site-ul lui Jancis Robinson.

Mi-au placut notele de degustare, grupate toate la un loc, e mai simplu asa, aminteste de ghidurile din Wine Enthusiast sau Decanter. Poti carcoti ici-colo, vazand unele punctaje, dar nimic iesit din comun, oricum.

Mi-a placut trecerea prin pictura a vinului cu Liviu Balint, aici calitatea grafica chiar s-a exprimat frumos. Profil Mumm's, Chateau Latour, un curs despre vin (ep.1) detasabil, si multe alte lucruri interesante, incluzand editorialul lui Bogdan, despre vinul care te captureaza, care produce declicul si transforma omul normal in maniac:)

Nu pot decat sa le doresc rezistenta si multe numere viitoare.

14,99 la chioscurile de ziare sau prin abonament.

Unsorted. December 2011

2012-01-17T15:03:00.003+02:00

Chardonnay 2010 "Bree", Pays D'Oc, Franta, produs de Peter Mertes (Germania). Sticla arata aero-spatial, gen recipient de vodca pentru cluburi. Miroase floral, fructat, cu tonuri gustative de piersica si limonada. Ajuta si faptul ca e demisec. O aciditate mare, usor efervescent. Daca e servit la 10-12C- zaharul iese prea tare pe final, daca e prea rece e total lipsit de corp, de zici ca ai in gura un soi de apa minerala cu arome citrice, gen Aurora (isi mai aminteste cineva?). Un vin nu dezagreabil, dar straniu. Cred ca ar trebui sa scrie "perlant" pe el. 18 lei. Selgros. 75 pct

Byzantium Blanc de Transilvanie 2010, un vin din podgoria Sebes, produs de Halewood, cupaj de gewurztraminer si pinot gris. Nu e foarte complex, dar imi plac vinurile acestea mieroase, suave, care nu fac apel la dioxidul de carbon ca sa para proaspete (supra). E lin curgator, compact, cu arome florale si de fruct exotic. In gust, destul de plin si echilibrat, gasim note acrisoare ca de mar verde sau portocala. Finalul nu e in vreun fel epocal. 25 lei. 79 pct.

Prahova Valley Spumant Demisec, cu eticheta noua, asadar proaspat si chiar surprinzator. Nasul e floral, untos si drojdios. Merge la deserturi, are clare arome de ananas, citrica moderata cu ceva zahar. Are o perlatie si efervescenta cam energica initial si neregulata dupa, dar e bun la 20 de lei, in fond e un spumant traditional, fermentat in respectiva sticla, nu vreo nenorocire cu aroma de piersici. 77 pct.

Merlot Varancha, Crama Girboiu, fara an. Aromatic e dens, cu condimente, marmelada, tonuri verzi, vegetale si lemnoase. In gura aduce a compot de cirese cu ceva visine, pare destul de plin, acid, ajutat de zaharul rezidual generos (e demisec). Acelasi aspect devine deranjant pe final, dand impresii usor vulgare, dulcege. Totusi, pe ansamblu, nu este un vin rau la 10 lei, ci chiar bun, avand in vedere cum arata concurenta. Am impresia ca in Selgros de la o anumita cantitate incolo poate fi cumparat cu 5 lei. Aviz amatorilor de chilipiruri. 10 lei. 75.

Zarea Spumant Eticheta Rosie, Crystal Collection Demisec- Zic ei ca e spumant fermentat in tanc. Din vin rosu. De fapt, e un soi de lambrusco amabile, de sifon din vin rosu de tara, cu zahar. Am banuit dupa prima gura o virtuala durere de cap. Treaba voastra, eu mi-am facut datoria...60 pct.

Montepulciano D'Abruzzo 2010 "Piccini Christmas", Tenuta Piccini, Italia. Nu-i rau, dar nici bun, in mod particular. E nimerit de Craciun, duhneste a condimente (scortisoara, cuisoare, piper, vanilie) si ciocolata din toate incheieturile. In nas- fructe rosii- in gura fructe negre, carnoase, dulci-acrisoare. Impresie de vin industrial, lucrat cu cap, curat. Asta-i tot. 18 lei. 75 pct.

Braufrankisch 2010, Burgenland, Burgtal Kellerei, Austria. Faceti loc pentru cel mai lipsit de calitati dintre vinuri. Ar putea fi numit ministru. E vin, miroase a vin, are gust light dar vinos, impresii de visina si pruna, se termina repede. 15 lei in Kaufland. 70 pct.

Raoul Clerget Chardonnay 2010, vin de Bourgogne. Eu sunt de vina. Unul din principiile generale de achizitie este: niciodata, dar niciodata sa nu cumperi vinuri cu apelatie mare la preturi mici. Decat daca te-au sunat Broadbent, Parker, Jancis si Hugh Johnson sa ti-l recomande. Va fi mai rau decat un alt vin, oarecare, la acelasi pret. Si asa a fost. Nasul e crocant, corpul aduce unele plinatati de mar golden, dar se termina rau, cu iz de vin de vinarie, lasand in gura ceva urat, cum numai vinul prost poate. 24 lei. Kaufland. Pass. 67pct

Soare Cabernet Sauvignon 2006- acest Clint Eastwood al vinului romanesc

2012-01-16T12:33:00.003+02:00

Va rog sa nu mai zambiti citind titlul si sa va ganditi un pic: cabernetul, in genere, se produce in cantitati imense. Si Clint Eastwood sta foarte bine cantitativ: omul a jucat in 56 de filme, si probabil inca cateva de care nu-si mai aduce aminte nimeni, nici chiar el insusi. Cabernetul da (in teorie) vinuri mari, puternice, vinuri care pot face cariera. Unele pot avea una la fel de lunga precum cea a lui Clint Eastwood. Pot fi mari si impetuoase, ca un mustang californian, ferme si artagoase ca un cocos galic, sau vinuri aparent delicate dar feroce, ca o pisica salbatica din Balcani.

Clint Eastwood e aproape o figura arhicunoscuta, cu tonuri dure, dar si caricaturale. Stilueta filiforma cu palarie cu boruri mari, un poncho lung, muzica lui Ennio Morricone, cactusi, spaghetti-western. Sau inspectorul Harry, imaginea filmata de la nivelul pamantului cu politistul dur indreptand spre spectator un colt 45 magnum si intrebandu-l "are you feeling lucky today, punk?".

But then again, exista si un alt Clint Eastwood, unul salvat din desuetudine de un film maret, ce altceva decat un western, dar intors, cu antieroi, genul western in crepuscul, cum au zis criticii. Vorbesc desigur de Unforgiven. Am vazut acest film de multe ori, si de fiecare data cand e difuzat undeva zabovesc in fata televizorului. A fost regizat, produs si desigur interpretat in rolul principal de omul zilei, cu un magistral suport din partea lui Gene Hackman si Morgan Freeman. A castigat 4 oscaruri, pentru cel mai bun film, regie, editing si rol secundar (Hackman). Nu ca ar avea o mare importanta. Eu l-am vazut prima oara la cinema, pe vremea cand orasul meu mai avea cinematografe, ba chiar si o cinemateca. Sa fi fost '94, '95, sau 96? Nu mai tin minte. Ce tin minte insa este ca am iesit din sala de cinema dorindu-mi o palarie de cowboy care sa ma apere de soare si cu sentimentul ca am vazut un film mare. N-o sa spun ce se intampla in film desigur, poate mai sunt doi dintre dvs care nu l-au vazut, dar incarcatura "atmosferica" si trama intortocheata, in care eroul pozitiv e un criminal platit, iar cel negativ- un serif animat doar de dorinta de a mentine ordinea in oraselul respectiv, face toti banii si toate oscarurile din lume.

Dupa mine nu exista un alt vin cu care sa asociez figura ridata si incruntata, cu vocea ragusita si infricosatoare a lui Clint Eastwood, decat un cabernet sauvignon. Soare Cabernet Sauvignon 2006 se prezinta cu o culoare stralucitoare, rosie-rubinie. In nas aduce arome de pielarie, lesie, condiment pudra, si tonuri ierboase, de preerie, usoara vanilie si fructe rosii de padure. Gustul aduce multe fructe coapte, un vin puternic, in care mineralitatea, alcoolul si aciditatea sunt bine conexate. Dupa mai multe ore capata si mici impresii lactate, dar si aromatic tonuri mai grave si sensibile- cerneloase si pelinate. Un cabernet matur, plin, de luat in serios, precum Eastwood, si tot ca acesta, usor subestimat in fata altor exponenti mai vizibili in ochii lumii.

Un cabernet romanesc de top (87p), fara indoiala, cu care am avut ocazia sa stau de vorba mai pe indelete, luna trecuta, la intalnirea organizata de George Moisescu.

Point&Click de la un Vouvray Moelleux la Peter Sellers

2012-01-12T12:27:00.008+02:00

Sunt in comuna Vouvray. Merg pe jos. Ajung intr-o intersectie. Nu e picior de om pe strada. Caut Domaine de Clos Naudin. Sunt nitel debusolat. Vad dealuri si boscheti. Niciun Chateau. Ma intorc. Un Matiz abandonat. Si la vreo 100 de metri in spate, o cladire cu un tractor parcat. Ma indrept spre tractor. Cladirea are o usa deschisa, dar e intuneric inauntru si nu pot vedea ce se gaseste acolo. Mai fac cativa pasi dupa cladire si dau de o parcare cu asfaltul scorojit. Mai in fata strada se continua cu case obisnuite, ferme, garduri mari de piatra. Ciudat! Ma intorc la 180. Si ce sa vezi?! Pe cladirea modesta, care pare service auto pe stil vechi, o placuta: "Clos Naudin. Foreau. Viticulteur".

In noaptea de revelion, am desfacut un Vouvray Moelleux 2008 produs de Phillipe Foreau la al sau Domaine du Clos Naudin. Evident vorbim de un chenin blanc. De spus ca in anii favorabili se produce varianta "moelleux", adica dulce, care, daca e s-o luam pe calea dreapta, este sortimentul traditional, istoric al podgoriei. In pregatirea bucatariei interne a articolului caut informatii despre Foreau. Stiam dinainte ca vinul a intrunit 96 puncte Parker, dar am ramas surprins sa aflu ca din 1918, de cand primul Foreau s-a intors de la razboi, s-a apucat de facut vin si pana azi- suprafata a ramas relativ constanta- numai 12 hectare. Si se pare ca 12 hectare sunt de ajuns ca sa ajungi o mica celebritate in domeniul vinului daca stii ce sa faci cu ele. Foreau produce numai vouvray. Sec, demisec si moelleux. Cel mai laudat este moelleux reserve, dar n-am avut bani de el, asa ca m-am multumit cu promisiunea celor 96 pct Parker la 27,5 euro. Caut in google maps marele chateau. Ciudat, dar exista street view la respectiva strada din comuna Vouvray. Dau click pe "foreau philippe vouvray" si apare rezultatul A pe harta. Ma apropii pana cand se comuta pe street view si restul e in primul paragraf. Sentimente de adventure point&click:)

Intamplator vad ieri pe TVR1 filmul "The Life and Death of Peter Sellers", in care rolul lui Peter Sellers (hai, nu-mi spuneti ca nu stiti despre cine vorbesc- actorul britanic celebru, din Pantera Roz si Petrecerea, ca sa nu intru in detalii gen Dr. Strangelove sau Being There) este jucat foarte bine de catre Geoffrey Rush. Si imi amintesc ca in seara de revelion, pe nu stiu care canal tv, chiar in timp ce adulmecam licoarea, s-a difuzat Petrecerea (The Party), cel plin de gag-uri glorioase, amintind de Buster Keaton, Chaplin, de comediile mute, in general.

Eu il consider pe Peter Sellers cel mai mare actor de comedie, ever! Era tot timpul altcineva. De la inspectorul Clousseau, la actorul indian(sau pakistanez), de mana a saptea, Hrundi V. Bakshi, de la Chance, gradinarul alienat plin de profunditate tampa, la multiplele roluri din Dr. Strangelove sau Casino Royale. Probabil a pus prea multa inima in aceste metamorfoze, asa ca la 54 de ani, in 1980, a murit in urma unui atac de cord. Sigur, si abuzul de alcool si stupefiante o fi avut ceva de a face cu asta...

Oricum, abilitatea sa cameleonica a semanat cu experienta degustarii acestui vin de pe valea Loirei, de la doi pasi de Tours. Poate fi descris senzorial in multe feluri. Galben auriu intens, nas de camp de vara in dimineata tarzie, pe canicula, cu o masina care ridica praful pe drumul de pamant si polenul din florile de campul apropiat. In plus miroase a gutuie la cuptor (cu zahar usor ars si caramelizat inauntru). Gustul e extrem de plin (nici nu ma asteptam la alteva la 65 g zahar), tot gutuia joaca rolul principal, cu tuse de compot, exista in el tot ce face placere astora ca noi- si aciditate si mineralitate bine conexate si totul duce spre un finish etern si tonic- amarui, pelinat, de dulceata de coji de portocale. Este extraordinar de baubil, se topeste in gura si nu-ti spune nicaieri ca "enough is enough", ca majoritatea vinurilor dulci. Am spus ca poate fi descris in multe feluri, dar se poate si schimba- a doua zi, evolutia a fost evidenta, in mijloc aromele s-au desfasurat creativ, cu tonuri de dulceturi exotice, gen ghimbir si grapefruit, mai multa mineralitate, mult mai ierbos, nasul s-a limpezit, fara indiciile de caramel, ba chiar floral, delicat. Pun pariu ca daca as fi avut rabdare, s-ar fi schimbat atat de radical in timp, incat n-ar fi semanat aproape deloc cu prima impresie. Oricum, la orice moment al metamorfozei, am fost constient de maretia acestui vin. Si dintr-o data cei 27,5 euro au parut chiar un chilipir. Sunt absolut convins ca ar putea fi baut cu succes la botezul nepotilor mei:)

Revenind la Peter Sellers va indemn sa vedeti, daca n-ati facut-o deja, penultimul sau film, din 1979, un soi de testament artistic, daca vreti, numit Being There (iata trailer-ul), tradus dupa obiceiul fantastic romanesc "Un gradinar face cariera". In acest film, descoperim un alt Peter Sellers, nemachiat, nedeghizat, fara accent frantuzesc sau de aiurea, cu un joc minimalist, subtil.

Doua vinuri romanesti, ieftine si corecte

2012-01-10T12:12:00.004+02:00

Cabernet Sauvignon 2010 Reserve Prahova Valley, Cramele Halewood. IG Dealurile Munteniei, 13%.

O culoare rosie rubinie stralucitoare si ceva visiniu. Oricum se vede prin mijlocul paharului. Nas ierbos, brusturos si cernelos, cu indicii de piper boabe. Gustul e usor astringent cu aciditate mare, dar si destul fruct dulce- afine rosii, visine, cirese negre. Finalul este interesant cu tuse minerale si acide, iar ca fruct- pruna, dar si tuse picante de miez de nuca verde si chilli. Buna tipicitate. Baricat 9 luni.

E un vin bun la 17 lei. 79 pct.

Riesling 2011 Castle Rock, Cramele Recas, DOC-CMD Recas, 12,5%

E culmea corectitudinii la 14 lei. E proaspat, foarte depigmentat, ca orice riesling, dar aromatic te surprinde. Exista fructe exotice, gen banana, ananas, dar si mere si pere. Gustul nu sustine aceasi bogatie, dar e plinut si bine echilibrat, cu tonuri citrice moderate si o acidiate si mineralitate care dau impresii racoritoare. Finalul e acrisor, cu iz vegetal. 78 pct

Rose de Provence. Kaufland. 17 lei

2012-01-09T15:27:00.006+02:00

N-am rezistat tentatiei, recunosc. Dupa gewurz-ul alsacian si rieslingurile germane incercate din Kaufland, am ramas doar cu satisfactia ca n-au costat mult. Nu mi-au produs vreo placere, alta decat sa stiu ca oameni de aiurea, din State sau alte tari mai cu motz, platesc si dublu pentru ele. Totusi, in afara de asta, gustativ au parut cam chinuite, lipsite de prospetime/calitate, ducandu-ma cu gandul ca pret de un an au stat prin alte kauflanduri din univers, iar in pragul noii recolte s-au degajat rafturile respectivelor hypermarketuri prin trimitere la dinozaurii din Romania si Rusia.

Totusi ineditul acestor etichete, dar si indicatia geografica respectabila in cazul multora (si fara prea multa concurenta prin alte magazine), m-au facut sa recidivez. In fond, noi pasionatii de vin nu suntem ca tot omul normal care ia o sticla si o consuma linistit, fara sa-si puna problema existentei sau nu a aromelor de lemn dulce si fructe de padure. Nu, ar fi prea simplu! Noua ne trebuie mereu altceva, chiar cu riscul ridicat de a da banii de pomana pe licoarea respectiva. Ceea ce coroborat cu relativa ieftineala a noutatilor din Kaufland duce la vizitarea acestui magazin, in care nu prea obisnuiam sa-mi fac veacul.

De data asta am ales un Rose de Provence, in sticla tipica, voluptoasa. E din 2010, are indicatie geografica Cotes de Provence, si e produs de Gassier. E nitel complicat. Chateau Gassier se vinde ca o afacere de familie, desi parte din colosul francez&mondial Advini (JeanJean, Ogier, Laroche, etc). Ei sunt si negociant-eleveur, sub numele simplu de Gassier. Asta apare pe eticheta. No' amu la ce sa ne asteptam de la un rose de Provence la 17 lei a carui prezentare nu apare nicaieri, nici macar pe site-ul producatorului?

Ei bine la...lucruri bune! E un vin simplu, dar extrem de baubil, un rose palid, cu nas proaspat de grapefruit si fragi. Gustul e liniar, dar bine construit sub tonuri de pepene rosu, zmeura si capsune mai degraba acrisoare decat aromate. Pe final se aglomereaza mineralitatea si aciditatea sub forma unei senzatii intepatoare, piperate. Finisul e curat, in spiritul vinului, cu note dulci-amarui, cu ceva vegetal, usor tonic, pelinat. Lucrul bun e ca nu exista greutate aromatica inutila, ca la atatea roseuri, ci e lin curgator, light si finut si asta fara zahar prea mult si fara pretentii de temperatura prea joasa (dimpotriva). Si alcoolul e potrivit (12,5). De struguri nu sunt sigur, dar probabil e un grenache, cu ceva cinsault.

E bun de dat cadou, mai ales unor anumite persoane, avand in vedere culoarea si forma deosebita a sticlei.

Liked it. 80 pct.
Later edit: Sau poate 85 Wine Enthusiast (vezi link-ul lui Ciprian in comentarii).

Negroamaro si Primitivo din 2004 Terragnolo Apollonio, Italia

2012-01-07T23:02:00.002+02:00

Negroamaro. Rosu rubiniu foarte intens, nas complicat cu tonuri de marochin, tutun aromat, pudra de cacao, gem afumat. Gust plin, dens, cu arome carnoase suculente de cireasa neagra, rodie, pruna, tanini puternici, dar dulci, sustinuti de o aciditate foarte buna pentru un vin din 2004. Un finish tonic, cu nuante de bitter, deci tonalitati dulcege temperate de un mic amarui herbal. Un vin intens, surprinzator, desi de baut acum, zic eu. Nu cred ca l-au pus pe piata anul trecut, asa, de fason, ci tocmai deoarece e gata de consum. Cere carne, multa carne. Un vin de sarbatori foarte nimerit. 89 pct.

Primitivo. Rosu rubiniu intens. Nas de ciocolata, cacao, mix de fructe de padure, sos de soia, dar si indicii dulci de fructe confiate. In gura se exprima visina, prunele uscate, tuse de lemn dulce si ciocolata, se duce spre un final piperat, un amestec de sa-zicem- afinata si note de ierburi aromatice. Aciditate buna care sustine dulceata fructului. Fata de Negroamaro si Valle Cupa are un corp mai spre mediu. 88 pct

Trebuie sa marturisesc ca in acest caz toate vinurile sunt cam la acelasi nivel. Si toate lasa acelasi feeling, gustos si balsamic. Faptul ca mi-a placut mai mult negroamaro e o treaba aproape aleatorie. Depinde de ce mananci, cum te simti, etc.

Despre un alt vin de la acelasi producator: aici.

Toate trei au obtinut distinctii la Mondial de Bruxelles 2010. Aur pentru Valle Cupa si Negroamaro, Mare medalie de aur pentru Primitivo.
Eu am cumparat mai multe pe la mijlocul lui decembrie. Aud ca Valle Cupa 2004 s-a terminat intre timp (sorry!), dar 2005 sta sa apara.

Le puteti cumpara: de aici, contra a 44 lei/butelie.

Roux Pere & Fils Beaujolais Village 2009

2012-01-07T12:28:00.000+02:00

Marginea Burgundiei. Beaujolais Village. Gamay 100%. Roux Pere & Fils. Aici o pauza: pe cand si la noi producatori care sa se numeasca nu Vinexpresso srl Panciu sau Speedlane SA Husi, ci Tata Vasile si fiul sau Ghita? Iar surpriza! Daca faci o vizita la crama, sa-ti deschida poarta un nene numit Vasile in vreme ce in curte carand niste ladite cu struguri iti da buna ziua tanarul Ghita? Nu prea o sa vezi asa ceva, cel putin nu la nivel profesional, caci alde Vasile et Ghita or fi destui pe Dealurile Vrancei sau la Dragasani, dar care practica inca o vinificatie extrem de traditionala, a se citi de ev mediu.

Vinutzul de fata, caci sta la pragul dintre vinisor si vin, are o culoare rosie-rubinie stralucitoare. In nas aduce a gutuie, rugina, grajd si usoare note cerneloase. Gustul e exact cum te astepti, imprima pe papile cirese, visine, zmeura,. Acid, cu tanini ca o clasa cu banci strirbe, cu doi-trei elevi prezenti, in rest plina de chiulangii, ca sa ma exprim oximoronic. Asadar usurel, placut, de baut la orice masa si cu orice pe masa. Finalul aduce plinatate de ciocolata, indicii minerale, scortisoara si concentreaza in post gust toata vinozitatea licorii.

Mie mi se pare mult sa dai 40 de lei pe asa ceva, in fond la banii acestia poti accesa cru-uri Beaujolais, care se gasesc (din experienta mea limitata) la un alt nivel gustativ si calitativ. Dar trecand peste acest aspect- de partea buna a vietii.

80 pct.

Rhein Imperial Brut 01.01.2012

2012-01-06T10:32:00.003+02:00

Cred ca au schimbat ceva in reteta. A avut un gust diferit de amintirile mele. Pe langa cremantul de care va vorbeam zilele trecute, acesta a parut mai plin, mai aromat, mai impetuos. Nu neaparat mai bun, dar mai...vivace. Vinul de baza este un chardonnay. 12,5% alc.

Vizual aduce o culoarea aurului alb. Perlatia si efervescenta sunt bune, bulele sunt mici si neobosite. Nasul aduce a unt, iar gustul este destul de echilibrat, cremos, cu tonalitati de corcodusa, para, piersica si (interesant!) pruna afumata si nelipsita arahida. Bun la aperitiv, desi niste preparate mai grele ar merge si ele. Ma gandesc la sosuri cu maioneza sau smantana.

83 pct. 35-40 lei

Am avut micile mele dezamagiri in ce priveste acest vin cumparat din hypermarketuri. Cu tot dioxidul din lume, tot se produc transformari nedorite. Eu zic ca daca-l luati de aici (adica online-ul producatorului insusi) reduceti cat de cat riscurile.

PS: fiind un non-vintage(adica fara an) 01.01.2012 este momentul degustarii. Nu-mi vin in minte alte modalitati de a diferentia sticle degustate la momente diferite in timp.

Valle Cupa 2004 Apollonio Italia

2012-01-05T00:03:00.006+02:00

Acest vin provine dintr-o regiune care dincolo de cliseu este intr-adevar incarcata de istorie. Vorbim de tocul cizmei italice. Fosta colonie greaca/spartana (sub numele Taras, dupa eroul mitologic spartan) a fost cucerita de romani si a devenit Tarentum. Apoi, de-a lungul vremurilor, au trecut pe aici gotii, longobarzii, bizantinii, spaniolii (aragonezii), normanzii, sarazinii, ba chiar si turcii. E probabil coltul de Italie cu cea mai zbuciumata istorie.
Dar oricum, nu de asta scriu aceste randuri, istorii zbuciumate aveam destule (sa dam si altora, as zice), ci datorita unui vin din respectiva regiune, vin produs de Casa Vinicola Apollonio, familie ce detine domeniul din 1870. Este o afacere de familie si in ziua de azi, vinificatorul mentionat pe eticheta numindu-se Masimiliano Apollonio. Acesta de fata este un asamblaj 50-50 de negroamaro si primitivo. De altfel, exista si vinuri monovarietale din aceste doua varietati, dar despre ele in viitorul apropiat.

Vinul a fost baricat 2 ani, ceea ce pare mult, si a mai stat inca minim un an in sticla. In practica insa vinurile parasesc crama cu un delay de 5 ani! Asta da invechire la producator. In Romania ajung prin Crama Musat, un magazin din Bucuresti, iar pretul este de 43 de lei, adica 10 euro batuti.

Culoarea este foarte intensa, foarte tinereasca, rosie-rubinie. In nas nuante moi, placute, de trufles belgiene cu praf de cacao, o nuanta cerneloasa si indicii condimentate. Ca fruct, desi in secundar, apare cireasa neagra, grasa. Gustul este carnos, plin, cu tonuri la fel de calde de ciocolata si coacaza, cafea, curmala. Aciditatea contribuie la echilibru, salvand tonalitatile lactate, amintind de iaurt, sa preia controlul. Tanini abundenti, dar bine crescuti, dulci. Finalul este ierbos, tonic, cu tonuri amintind de baric, dar si ciocolata neagra ori poate ceva din savoarea unei cirese amare. Interesant twist, care salveaza vinul.

Pe ansamblu, nu este un vin care sa exprime prea multe. Dar e delicios, plin, carnos, ar putea face fata carnurilor "dure", dar si pastelor cu sosuri grele. Sigur, e ultrabaricat, si unii ar putea spune ca aromatic se simte mai mult baricul decat strugurele, dar credeti-ma, bine ar fi sa fie toate baricatele de +1 an atat de baubile.
N-o sa gasiti istoria provinciei in el. N-o sa sesizati cine stie ce tehnica enologica de pe vremea lui Taras spartanul, fiul lui Leonidas, sau decadenta imperiala, sau obiceiurile bahice ale tuturor hoardelor de pradatori care au trecut pe acolo. Insa ceea ce veti descoperi este un vin carnos, plin, delicios, cu arome calde, atragatoare, un vin de 14,5 alc. fara urma de volatili neplacuti. Iar asta, doamnelor si domnilor, e traditie. Nu din secolul 7 inainte de Hristos, ci din 1870 de cand primul Apollonio a pus mana pe niste pamant.

88 pct. 43 lei. Un import cu RPC foarte bun.

Gratien & Meyer Crémant de Loire Brut

2012-01-04T12:40:00.002+02:00

L-am cumparat din intamplare, chiar in ajunul anului nou. Eram in piata, gandindu-ma sa cumpar niste masline, din care sa produc o pasta numai buna pentru painea de casa care urma sa stea pe masa de revelion. Intr-o boxa cu bauturi, din hala acoperita, vad acest spumant. L-am cumparat imediat. De ce? Nu pentru ca ar fi fost vreun producator celebru sau cu un pret flagrant de mic ci pentru ca vinul de desert al mesei de revelion urma sa fie un Vouvray Moelleux 2008 Clos Naidin (Phillipe Foreau). Adica tot Valea Loarei, Chenin blanc, asadar asemanator cu spumantul de fata, care detine in compozitie 50% chenin, 40% chardonnay si 10% cabernet franc. Ca cele doua nu vor avea gustativ nici in clin nici in maneca asta stiam, sunt putine spumante pe lume care sa transmita exact feelingul vinului linistit din care s-au nascut, dar intelegeti de ce am considerat de bon-ton ca cercul sa porneasca si sa se inchida tot pe valea Loarei.

Cremantul, denumirea generica a spumantului obtinut prin metoda traditionala (fermentare in sticla) in alte regiuni ale Frantei decat Champagne, este importat in Romania de Angelli si a costat 32 de lei.

Si a fost un vin de aperitiv incantator, brut si oferind exact ce astepti de la el-efervescenta eleganta, perlatie fina, note puternice minerale, de praf de creta, un iz citric moderat- de tipul marului granny smith, un final de unt topit in tigaie, cremos, tonic si amarui. Aciditate bine echilibrata, nu cade in pacatul multor spumante care par bauturi carbogazoase. Destul de neutru si perfect ca aperitiv. 82 pct.

Decat un Pinot mic, mai bine un Burgund Mare

2012-01-03T11:58:00.000+02:00

Burgundul, renumit dupa intrarea in UE "burgund mare", deoarece banuim ca prietenii francezi au impus aceasta conditie, este un fel de pinot noir B, de origine necunoscuta, iar bibliografia virtuala il da ca o varietatie mugurala a mai ilustrului soi originar din Burgundia.

Da productii mai mari, este mai rezistent, a fost plantat pe suprafete mari in vremea comunistilor, care credeau ca materia determina constiinta, iar acumularile cantitative produc inexorabil saltul calitativ. Oricat s-au chinuit comunistii, mai bine zis oricat i-au chinuit pe altii, n-au reusit sa creeze omul nou, evoluat si superior, ci doar un dobitoc fara creier care ii voteaza pe comunisti chiar si cand acestia nu mai sunt. Si oricat de mult burgund ar fi plantat, acesta n-a reusit sa dea vinuri mari, si sunt aproape sigur- nici nu va da vreodata.

Asta nu inseamna ca strugurele de burgund, spre deosebire de omul pe stil nou, nu poate fi util si simpatic, adica sa dea vinuri agreabile, usor de baut, cu specific bourgonaise, cu aciditate, fruct si tanini rari&bine crescuti.

Wine Princess, producatorul din Arad, propune acest vin la preturi intre 25-30 lei, asta daca nu prindeti o promotie de hypermarket care sa-l duca sub 20, asa cum mi s-a intamplat mie. Anul de gasit este 2008. Culoarea este stralucitoare, rosie rubinie cu puternice reflexii purpurii. Bun, odata dus la nas rezulta urmatoarele recomandari 14-15 grade Celsius si 30 de minute de respirat. Asa o sa scapati, nu de tot, dar va cobori sub pragul deranjantului oricum, de izul de alcool. Sa spun de pe acum ca e din belsug- 14%! Restul indiciilor aromatice sunt interesante- mina de creion, lemn uscat si treburi carnoase, vegetale de tipul ardeilor si pastarnacului. In gura te inunda compotul de prune si visinele, aciditatea de foarte buna, exista exponenti ai mineralitatii si un final simplu, vinos si condimentat. In concluzie, pare usor si baubil, desi nivelul de alcool si aciditatea iti spun ca n-ai de a face cu un sfrijit rahitic, ci cu un corp atletic, bine construit.

Sincer sa fiu, m-a pus pe ganduri, mai ales ca am incercat ceva beaujolaisuri in ultima vreme si acest vin din podgoria Minis m-a dus cu gandul la ele si la a lor rusticitate onesta. E asemanator, pierde nitel la capete- dar pe ansamblu si la pretul platit, imi permit sa vi-l recomand cu asterisc de 82 pct.

4 importuri noi, din Kaufland. Hubert Beck, S.A. Prum, Peter Mertes, Rooiberg

2012-01-01T10:49:00.000+02:00

Rar se intampla sa raman surprins de oferta unui magazin. Dar in prag de sarbatori, retailerul Kaufland a surprins printr-o restructurare aproape completa a raionului de vinuri importate. Nume noi, etichete proaspete, necunoscute, vinuri din Alsacia, beaujolais village, cel mai ietfin amarone din univers, rieslinguri nemtesti, cheninuri sud africane, sauvignonuri neo-zeelandeze, etc. E greu sa rezisti. Si n-am facut-o.

Cu vreo 80 de lei, m-am captusit cu: un gewurztraminer Hubert Beck din 2010, un riesling S.A. Prum "Essence" 2010, un alt riesling 2010, numit Bernkastel Kueser- un kabinett facut de Peter Mertes si un chardonnay sud african 2011- de la Rooiberg Winery. Toate vinuri din preajma lui 20 de lei. Toate au preturi suspect de mici, fata de ceea ce se poate folosi drept comparatie, cu ajutorului batranului google. Interesant e ca importatorul este chiar reteaua de magazine Kaufland, e drept, nu romania, ci ba Germania, ba Croatia, etc. Chilipiruri, bibicule?

Dar stati linisti, nu e cazul sa dati navala. Gewurztraminer 2010 Hubert Beck, un vin alsacian, m-a surprins prin lipsa prospetimii, dar si unei aciditati mai reconfortante, ceea ce ar fi un trademark al Alsaciei. Dar nu, e flasc, miroase a trandafiri si a fondante, un soi de vin de spritz, greu, uleios, tip Jidvei din 2007:) Ma gandesc ca plimbatul intre kauflanduri de aiurea i-a pus capac. Cu ceva mai mult fizz altfel statea treaba. Asa, Orschwiller-ul lui Razvan Avram, sau Hugel-urile importate de Halewood pot sta linistite: nu au un rival adevarat in acest Hubert Beck. Sigur, poate o fi fost sticla mea defecta, poate pinot blanc-ul sau alte vinuri (pentru ca sunt mai multe de la aceasta crama) sa livreze ce astepti de la un aromat sec(sau pe aproape) din Alsacia, dar lichidul din paharul meu nu s-a ridicat la nivelul asteptat.

Riesling (de Rin) 2010 "Essence" S.A. Prum a pornit un soi de leapsa intre bloggeri. Dan a dat entuziast tonul (si puteti citi mai multe la el despre acest producator destul de cunoscut). Apoi Ciprian a dat si el o fuga in Kaufland, sa se bucure de chilipir, dar n-a fost sa fie:) Am gustat si eu vinul si e ciudat rau. Nasul e corect, de citrice si miere, nitel kerosen, gustul e plin, dar cu aciditate precara care lasa aromele in offside. Poate ca aciditatea (aceea masurata in laborator) o fi destula, dar de pomana e daca nu se intregreaza in peisaj. Daca vinul nu are un pic de fizz, mai ales la aceste entry-leveluri cu arome puternice, citrice, exotice, fara finete deosebita, cade toata sandramaua. Mandarina e usor de recunoscut, dar pe masura ce vinul se incalzeste in pahar apare un feeling des intalnit si la alte exponate ieftine, provenite din Germania, anume ca dulcele si acrul se disociaza. Parca e vitamina C cu zahar. Moment in care m-a pierdut de client. Sa-l bea pe tot cei de la Wine Spectator care i-au dat 88 pct.

Riesling no2: Bernkastel Kueser 2010, Riesling Kabinett, trocken(sec), Gold Edition, produs de Peter Mertes. In teorie, e de alta clasa. E un Kabinett, vin de rang inalt in clasificarea nemteasca, e "single vineyard" Bernkastel Kues. Cel putin in sticla mea exista un reziduu consistent datorat precipitarii de tartrati, asta data n-au adaugat, asa de fason, fulgi de nuca de cocos:). Probabil a dardait un pic de frig. In fine, e tot riesling, cu nasul cunoscut, seamana cu Prum, tot cu mandarina si ceva senzatii exotice, dar pare si mai subtire. E drept ca aceasta subtirime vine pe fondul unei aciditati sesizabil mai mari. Oricum, ceva mai baubil, mai cu zvac, limonada cu apa minerala, dar tot din categoria "too good to be true", cum e si Icewine-ul gasibil tot in Kaufland.

Cu chardonnay-ul 2011 Rooiberg Winery aduce un miros flagrant de chardonnay new-world- fructe exotice supracoapte, scofalcite in raft in Real sau Carrefour, de la deschidere si pana azi, si un iz floral, greu, gen crini. Gustul e plin, dar dezechilibrat (din pricina aciditatii, care iese din front), cu note de ananas, banana, mar verde, si aduce pe final o mineralitate interesanta.

Concluzia ar fi ca, cel putin in cazul alsacianului si rieslingurilor nemtesti, pretul e surprinzator de mic, atat pentru apelatie lor (Alsacia, Mosel) in general, cat si pentru preturile vehiculate in pentru ele in afara. Totusi exista echilibru in lume, sau cel putin in mintea responsabililor cu achizitiile, si motivul il descoperi cu usoara insatisfactie in pahar.

1.68

2.70

3.74

4.75

PS: cum e posibil ca gasesti un AOC Beaujolais si un Beaujolais-Villages, de acelasi producator si acelasi an, la acelasi pret modest, de 15,99? Pana o sa gasesc un raspuns multumitor, va las pe voi sa experimentati.

Istoria recenta si fluida a vinului de calitate romanesc: Prince Matei 1998-2009

2011-12-29T14:43:00.012+02:00

Dupa cum v-am povestit aici, inainte de Craciun, mi s-a facut un frumos cadou. Daca in precedentul "post" v-am vorbit despre "anturaj" si ambianta, acum a venit randul vinurilor, care in mod absolut fericit, au fost la inaltimea asistentei.

Ca sa nu existe dubii, vorbim despre Prince Matei, merlotul produs de Vinarte, la Vila Zorilor, DOC Dealu Mare, pe partea buzoiana a podgoriei.

Am s-o iau in ordinea fireasca a servirii, de la cel mai tanar pana la cel mai batran:

2009- mostra de baric, "in utero", cum i-a spus George Moisescu- o bestie inca nedomesticita, de un rosu purpuriu intens, lasand picioare dese pe pahar. Aromatic aduce a coacaze, visine, si o atingere calda, de baric bine temperat- lemn parfumat, condimente dulcii, dar si un firesc(pentru stadiul in care se afla vinul) iz etilic. In gura pare tanar, dar promitator, o puslama cu potential, cu vinozitate, cu tanin hardcore, amintind de porumbe, piperat, dar si un reziduu lung, gustativ in arealul glicerinos si persistent al prunei uscate. 88-89

2008- la timpul prezent in stadiul maturarii in sticla- este asemanator cu fratele mai mic, mai filtrat si stralucitor, cu picioare de miriapod, mai suple si mai rare. In nas aduce cacao, scortisoara, ciocolata cu rom, gem de fructe de padure, iar in gura este asezat, dar inca neimblanzit, cu tonuri de dulceturi- de coacaze si nuci, asezonate cu praf de scortisoara. A fost lansat, dar mai lasati-l. 86-88

2007- este vinul care se mai poate gasi in magazine, atat specializate, cat si marele retail (Metro). Coloratura e mai matura, violetul e redus, picioarele lasate sunt mai groase. Nasul este placut, cuminte, vanilat. Gustativ pare mai light, mai fin, mai baubil, cu arome clare de pruna si visina. Fata de tinerei pare mai structurat, dar mai putin complex. 87

2006- inca exista reflexii purpurii! foarte placut, evoluat, cu intense arome condimentate, de ierburi aromatice. Prune, stafide, tabac, cafea, e complex, va spun! Gustul e mai puternic, mai corpolent, mai greu. Iti spune dincolo de arome, prin impetuozitate, ca e sef de promotie. 90

2005- nu s-a produs. Un an foarte dificil.

2004- un rosu rubiniu matur, fara intensitatea celor de mai sus. Un nas mai rezervat, cu indicii de lesie si sapun de casa. Cireasa se exprima plenar, vinul e mai light, mai lejer, iar mineralitatea se exprima interesant, impregnand pe final in tanini un caracter nisipos, completat de dulceata persistenta a fructelor confiate. 85

2003- un rosu ciresiu. Ierbos, vinos, cu arome amintind de truffles belgiene, cu praf de cacao si ciocolata neagra. Si nitel tabac. Gustul e prietenos, fin, cu fructe de padure coapte (coacaze, zmeura ). 86

2002- rosu rubiniu matur. Nas interesant, de afinata, ciocolata, condiment si ierburi. In gura e chewy, cu pruna, visine, coacaze, vanilie, plinut si dulce. Un actor de comedie din filmele mute, care primeste o tarta de fructe direct in figura. Really nice! 88

2001- iti dai seama de potentialul sau de la prima privire. Exista inca reflexii purpurii. E matur si evoluat cu note pamantoase, miez de nuca verde, ciuperci uscate, lemn si tonuri dulci, gemoase. Totul ridicat de o aciditate foarte, foarte buna! Eu zic ca o mai duce 10 ani. Ca variatie, s-a servit acelasi vin din sticla magnum. Diferentele au fost notabile si pilduitoare pentru mutatiile pe care recipientul le produce vinului. Desi, normal, pe aceeasi linie vinul din magnum a parut mai elegant, dar si mai proaspat, cu fruct mai impetuos. Sticla normala: 90. Magnum: 92. Cel mai bun vin al serii, dupa umila mea parere.

2000- o culoare matura, dar sanatoasa pentru un vin de plus 10 ani. Aromatic aduce a conserva de porumb, tonuri de nuca. Usor imbatranit, deh! Condimentul (piper) si notele mature, de lemn, tabac si pielarie, domina fructul. Prin comparatie, magnum-ul a adus diferente notabile, atat in nas- cu miere zaharisita, piper si condimente pudra, dar si un gust ceva mai vivace, cu ceva mai mult fruct. 78- sticla normala, 84- magnum. Interesant, baubil, matur, dar de baut acum, as zice eu.

1999- culoare de bordeaux matur, in nas aducand tonalitati complexe de miere, rom, paprika, dulceturi, tutun si ierburi aromatice. In gust exista inca destul fruct, gravitand intre cireasa si pruna afumata. Pe palat apar si interesante sernzatii amintind de apa minerala carbogazoasa, senzatie complexa rezultat al aciditatii foarte bune si a nivelului de alcool. Finalul e tonic, cu tonuri salcii-dulcege, de maslina kalamata si fructe confiate. O surpriza a degustarii si alegerea multora pentru titlul neoficial de cel mai bun vin. 86-88.

1998- aduce un miros intens de...zacusca. Gustativ vine cu tonuri imbatranite de magiun afumat. Cu toate aceste, este inca baubil, dar daca il aveti ascuns pe undeva, eu zic sa-i dati cep cat mai repede. 72. Marea sa calitate e ca l-a pus in valoare pe 1999.

In concluzie, trebuie sa constat ca Vinarte este singurul producator roman care poate pune pe masa o verticala care pleaca din mileniul trecut. Vinuri de calitate si baubile in timpul prezent, ca sa fiu mai precis. Imi inchipui ca si Murfatlar poate face o verticala cu Zestrea Merlot demidulce, dar n-ar folosi la ceva.

Niciunul dintre Printii Matei degustati nu este de evitat, sau de nebaut, nici macar descarnata fantoma hamletiana din 1998. Acest eveniment a fost si un prilej sa descopar ca Sergio Faleschini&Co au avut un plan pe termen lung chiar de la inceput: rezervele sunt inca importante, la crama ajungand, pentru unele recolte, pana la 2000 de sticle!

Tot la fel pozitionarea la nivel mare de calitate s-a facut la momentul potrivit, iesind in fata cu ceva tangibil, real, o traditie de calitate vizibila, asa cum cred sunteti de acord, in loc sa se autoproclameze din primul an de recolta (sau al doilea) regii segmentului premium, sau producatorii "celui mai...", "uzurpatori" (in grila hamletiana, daca-mi permiteti) de care nu ducem lipsa in ziua de azi.
PS: Oricat de dureros ar parea, sa ne uitam la Franta si traditia ei: exista lucruri pe care doar timpul le poate aseza. Iar Prince Matei este primul (si sper sa fie doar primul) pas spre o traditie a vinului de calitate. Serve, Davino, Recas, Oprisor, Rotenberg (si cu voia dvs., Nachbil) etc, pot urma. Adica ...sper sa urmeze!

Aferim!

Despre Vinul Recent, Vinia Moralia, Prince Matei si o seara de pomina la Hotel Epoque, via George Moisescu

2011-12-23T15:05:00.006+02:00

De vreo doua saptamani, momentul in care a fost cert ca intalnirea pe care incerc s-o descriu in aceste randuri va avea loc, m-am tot gandit in ce maniera s-o descriu (probabil cea prezenta este cea mai stangaceJ). Vedeti dumneavoastra, la aceasta intalnire organizata de George Moisescu, cu sprijinul Vinarte si al Hotelului Epoque din Cismigiu, urmau sa participe cel putin doi oameni care mi-au marcat viata. Nu sunt cuvinte mari, in fond sunt un tip care a crescut intr-o casa cu o biblioteca sanatoasa, care privea alaturi de familie seratele lui Iosif Sava. Am deschis ochii in anii '90, cand generatia mea avea o nevoie imperioasa de repere. Iar Andrei Plesu si Horia-Roman Patapievici aveau un CV satisfacator J. Ma infranez sa intru in detalii pentru ca va dati seama cat de onorat am fost sa stau la aceeasi masa cu ei. Mi-aduc aminte de cursul de anghelologie de la Facultatea de Filosofie Bucuresti, unde desi “de-al locului”, abia aveam loc de “turistii” veniti din alte parti. Sala de curs era ticsita, se statea si pe jos, printre randuri. Brosura de prezentare a facultatii mi-a vandut iluzii- desi in ea cursul despre Istoria Ideilor tinut de H.-R. Patapievici era listat, in cei patru ani de studii acesta nu a mai avut loc. In seara zilei de 20 decembrie, auzind de aceasta teribila festa pe care mi-a jucat-o soarta, d-l Patapievici mi-a promis un curs privat, in glosa unui pahar de vin rosu. Sa fie primit!

Intalnirea a debutat cu cateva cuvinte de bun venit din partea directorului francez al hotelului- Pascal Jean - care s-a declarat onorat de prezenta atator persoane de inalta tinuta intelectuala in hotelul pe care il conduce. Nu sunt atat de vanitos incat sa cred ca se referee in principal la mine, dar nici atat de lipsit de modestie, asa ca ii multumesc inca o data. Disertatia demitizanta a lui George Moisescu, ne-a introdus in problematica obiectului muncii, intre timp turnat sarguincios in pahare, atragandu-ne atentia asupra unor pastise inedite din Gastronomicele lui Pastorel, din care am aflat cu surprindere ca vinul romanesc de calitate n-a fost distrus de comunism, ci bietul de el, era distrus de dinainte, de lucruri vizibile si invizibile, virale oricum, gen filoxera, berea miticilor caragialesti si prostia producatorilor si bautorilor deopotriva si ca traditia vinului romanesc de calitate a inceput in pragul noului mileniu, iar cei 11 ani de Prince Matei reprezinta cea mai elegant si elocvent indiciu in acest sens. Sergio Faleschini, presedintele Vinarte, a subliniat inclinatia spre calitate a societatii pe care o conduce si a dezvaluit ca un mic secret al succesului Prince Matei il reprezinta analiza initiala asupra solului, climei si soiurilor recomandate efectuata de un mare nume din Bordeaux.

In timpul degustarii si dialogului din timpul sau am ramas surprins de cordialitatea intalnirii, de jovialitatea lui Andrei Plesu, de privirea radiologica, scanand instant oameni si idei, al lui H-R Patapievici, de intensitatea retrasa a lui Sorin Ilfoveanu, de curiozitatea literaturizanta a lui Mircea Mihaies, de faptul ca Sorin Marin nu este nicidecum un Anonim (ar fi si greu la statura sa) si de discretia lui Dan Parau- prosperul patron al stabilimentului. Am schimbat vii impresii despre vinuri la fel de vii cu Doru Bucsu, Ion M. Ionita si Radu Naum, toti oameni faini, pe langa care un vin bun sau o idee buna nu poate trece neobservata, deformatie de ziaristi educati si ilustri, fara indoiala. Iar Sergiu Nedelea si-a ilustrat inca o data profesionalismul si eleganta care-l fac sa fie considerat cel mai bun sommelier din Romania.

Evenimentul in sine a fost excelent organizat. G. Moisescu s-a gandit la detalii aparent nesemnificative de tipul marimii salonului sau pozitionarea si distanta dintre mese. Fiecare participant avea in fata o foaie pe care era indicat locul paharului ce avea sa contina un an din Prince Matei. 2005, anul lipsa, un an care nu a putut da un vin de o calitate acceptabila pentru gustul producatorului, a fost hasurat. Nu sunt foarte multi producatori romani care sa-si permita sa NU faca un vin in acel an, mai ales un vin asteptat si cunoscut de public, cred ca sunteti de acord.

Hotelul in sine arata minunat, desprins dintr-un Paris de anii ’20. Serviciul este ireprosabil, conform celor 5 stele care sclipesc la intrare, si nu este vreo reclama mascata, orice se poate convinge de asta, vizitandu-l in Intrarea Aurora, langa Cismigiu. Restaurantul il are pe Guy Martin ca chef, o celebritate in domeniu si asta s-a vazut in meniul servit. Sa-l trec repede in revista, nu ma acuzati de sadism, va rog: un eteric carpaccio de vita, cel mai fraged si cremos muschi de porc imaginabil si un cheese cake spumos, pe care s-a mulat perfect textura densa a celor doua Sirene din 2000 si 2001.

Intalnirea s-a terminat aproape de miezul noptii, nu inainte de a ne spune public optiunile, desi mai degraba as fi indicat pe care laureat nobel pentru literatura sa-l indic ca superior. Glumesc, fiecare si-a indicat preferatii, si s-a semnat pe marea harta a printului din Dealu Mare, in dreptul anului preferat. Si exercitiul a avut o miza, fiecare primind cadou, spre o mai atenta analiza, exact acel vin.

Despre cei 11 Prince Matei+ doua versiuni din Magnum, si inca doua Sirene ale Dunarii, cred ca e mai bine sa povestesc data viitoare.

In final, nu pot decat sa-i multumesc lui George Moisescu ca m-a inclus in acest all-stars, in acest The Expendables cu oameni de cultura, cum glumea pe seama mea un prieten, si ca mi-a creat iluzia, cel putin pentru o seara, ca un tip din Galati, care-si scrie blogul in lumina nocturna a monitorului de acasa, poate fi parte din acest film. Multumiri sincere si celor de la Vinarte, Sergio Faleschini si Costel Canamisir, care mi-au alimentat aceasta iluzie si a doua zi.

Mircea Mihaies, Sorin Marin, G, Moisescu (artisanul intalnirii), , H.-R. Patapievici, Andrei Plesu

Sergio Faleschini, presedintele Vinarte

Doru Buscu, George Mitea, Ion M. Ionita

Viitorul arhitect- Tudor Patapievici

Radu Naum, Doru Buscu si altii:)

Un batalion de Printi

George Moisescu, Sergiu Nedelea, Andrei Plesu, Sorin Ilfoveanu

Andrei Plesu si Sorin Ilfoveanu intr-un moment decizional foarte delicat

credit foto: Sergiu Nedelea
si inca trei de la mine:

Despre infratirea lirica dintre Chile si Romania

2011-12-22T17:06:00.006+02:00

Nicanor Parra

Nu exista o infratire in sensul birocratic, inclestata de tratate internationale si consilii judetene care se muta cu arme, dar mai ales bagaje, in alta tara, la schimb de experienta turistica, pe bani publici. Exista in schimb una glorioasa, prin intermediul vinului, cel mai simplu translator al sentimentelor in alta limba. Vinul este mai light, mai curgatoar, mai facil decat poezia, care desigur face si ea acelasi lucru- transportand cuvantul national pe scena mondiala si universala, la un nivel care depaseste prin perenitate bietul vin, atat de sensibil la curgerea timpului. De ce spun acestea? Pentru ca pe langa vinul incercat, am citit de curand o poezie a poetului chilian Nicanor Parra, laureatul din 2011 al premiului Cervantes. Ea se numeste "Chile" si se incheie cu ceva ce sigur rezoneaza si in sufletelul nostru romanesc, cel plin de sine dar bantuit de o criza identitara, de frica ca spre deosebire de altii, ne inselam asupra imaginii din oglinda: "credem ca suntem o tara si adevaru-i ca suntem doar peisaj". Suna cunoscut? Grupul Divertis ne-a spus-o noua intr-un mod mai putin meditativ, dar la fel de ludic. Am suportat si chiar ne-am insusit si repetat celebra replica "frumoasa tara avem, pacat ca-i locuita", cu atata usurinta pentru ca umorul suspenda sensul, il pune in paranteze, il imblanzeste, il domesticeste. Literatura mare doare, ajunge departe inauntru, ca un bisturiu, ca o agresiune. Sa ne amintim doar de ilustra radiografie a spatiului mioritic facuta de Horia-Roman Patapievici in Politice (1996). Ce strigate de durere, revolta si deznădejde a produs...

Oricum, domnilor, va indrept spre blogul lui Darie Novaceanu, unde mai puteti citi alte cateva poeme ale scriitorului sud-american, destul de putin investigat la noi.

Si acum se ne infratim cu paharele in mana, in care ar trebui sa se regaseasca un vin chilian interesant, care livreaza tot ce te astepti de la un sauvignon blanc de lumea noua, din 2011. Ar livra si tot ce astepti de la un chardonnay, dar vorba lui Parra "e mai reala apa fantanii sau fata care se oglindeste in ea?"(din Intrebari la ora ceaiului).

Asadar, Misiones de Rengo Sauvignon Blanc Reserva 2011 abunda in arome tropicale, de grapefruit si ardei gras, cu note florale, dar si o puternica mineralitate pe final. Plin, lasa in urma un iz citric aromat, ca de mandarina dar si un rest de zahar, amintind de un pepene galben supra copt. Se pare ca chilienii au invatat cum sa ascunda alcoolul din vinurile lor, asa incat se duce cu o usurinta suspecta si ingrijoratoare pe gat. Aciditatea este mai moderata decat la versiunea inferioara "varietal", care este mai varateca, si despre care am scris de curand. Dar vinul acesta, aproape dublu ca pret fata de fratele mai mic, tinteste indubitabil spre alt traseu, mai montan. In aceeasi bani as merge pe mana varului Vina Mar, dar daca il aveti in vedere sa stiti ca nu veti fi dezamagiti. Aroma, corp, finish: 84 pct. Si remarc ca vinul e uneori doar un produs- evaluabil. Poezia lui Nicador Parra nu este.

Inca o pedala spre varful ierarhiei: Domaine d'Andezon 2009

2011-12-22T12:46:00.007+02:00

Ultima etapa: Paris

Pana acum vreo 3-4 ani am fost un fidel urmaritor al Turului Frantei, celebra competie ciclista. Comentariul asigurat de Radu Naum si Radu Banciu se ridica de multe ori peste nivelul unei competiile tarata de scandaluri de dopaj, dar plina de adevarate fapte de vitejie si eforturi supraomenesti uneori incununate de succes. O etapa se intinde pe mai multe ore, rastimp in care “caravana” trece prin peisajul rural al Frantei, prin orasele pentru care simpla trecere in goana a ciclistilor este o sarbatoare in sine, o onoare de care isi vor aminti multi ani. Imi amintesc ca primarul din Macon, atunci cand ne-a primit pe noi- tinerii romani veniti in urbea sa la un “schimb de experienta”- a amintit de un eveniment notabil pentru capitala departamentului Saone-et-Loire, si anume trecerea lui Miguel Indurain pe strada principala:).

Un suporter celebru: Didi Senft

Turul Frantei este o sarbatoare veritabila, un fenomen specific frantuzesc, in care sportul, turismul, gastronomia si cultura franceza in general isi fac intrarea prin ecranul televizorului in casele privitorilor de aiurea. Marturisesc ca dupa ce Radu&Radu au abandonat proiectul, chestiune care a coincis oarecum cu prima retragere a lui Amstrong, am incetat sa mai fiu un client fidel. E ciudat cum desi controversele au planat asupra dominatiei olimpiene a ciclistului american asupra Turului, si mai toti sperau ca retragerea sa va anima acest sport, am senzatia ca s-a intamplat invers. S-a creat un imens “vid de putere”, a fost ca si cum s-a inchis brus o institutie importanta, lasand multimile de petenti cu ochii in soare. Iar din punctul meu de vedere renuntarea celor doi comentatori, de la care aflam nu atat ce au mancat rutierii la micul dejun, ci istoria locurilor prin care treceau, se personaje notabile s-au nascut sau au trait in localitatile respective, ce tip de banza si ce vin se face pe acolo, m-a facut sa-mi dispara dependenta de Eurosport, in luna iulie a fiecarui an. Profitand de prezenta sa la recenta intrunire organizata de George Moisescu, i-am multumit lui Radu Naum pentru contributia la umplerea unor dupa amieze din trecut, si la randul sau mi-a recomandat sa privesc Turul in continuare, deoarece sportul acesta mai are inca multe momente frumoase si demne de privit.

pietrisul din vie: un trademark al Rhonului

In fine, vinul de astazi vine de pe langa Avignon, pe unde Turul a trecut de multe ori, daca imi amintesc bine chiar si la ultima editie. Este un Cotes du Rhone Villages, de la 1 km de Lirac si peste fluviu de Chateauneuf. Syrahul din vite de 40 de ani reprezinta 90% din acest vin, restul fiind Grenache din vite si mai batrane, de 60 de ani. Aceste coordonate se regasesc in vinul produs de cooperativa Les Vignerons d'Estezargues (mai multe despre producator: aici), sub numele Domaine d'Andezon. Anul este 2009 si nu a fost rau.

La nivelul analizei senzoriale avem un vin superconcentrat, aparent nebaricat, cu arome puternice de afumatura, pielarie parfumata, precum manusile fine ale unei domnisoare de pension, la primbare prin parcul cel mare din Avignon. Gustul este puternic, devii brusc constient de forta gravitationala, in sensul ca in gura trage in jos, pare greu. Fructul identificabil usor este un compozit de afine si coacaze, cu nuante de cafea si tabac pe final. Nivelul de alcool (14,5%) contribuie la senzatia de forta a vinului, fara a fi deranjant.

Trebuie sa remarc, in final, fantastica diversitate a vinurilor de Rhon, unde poti gasi cele mai diverse expresii, de la easy-drinking pana la “greucenesti” de soiul vinului de azi. A costat 10,5 euro, adus de afara, si e un vin foarte bun pentru banii dati. 89-91pct. Cu apogeu in 2013-14, daca ma intrebati pe mine.
E un vin mai degraba de tricou alb cu buline rosii, adica tricoul celui mai bun catarator, decat de tricou galben (liderul la general). Desi daca il pierde in urmatoarea etapa, nu-i bai: din cauza tineretii sale, il poate prelua pe cel alb (cel mai bun tanar). Allez!!!

Attention shoppers: Vina Mar Sauvignon Blanc 2011 Reserva Especial!

2011-12-16T14:22:00.003+02:00

Iata un vin alb delicios, venit tocmai din Chile, Casablanca Valley, anul 2011.

Prezinta o culoare alb-galbuie cu vagi vestigii verzui. Nasul aduce a grapefruit, mosc, miere de salcam si flori de lamaita. In gura descoperim un vin de mare finete, in principal datorita echilibrului exemplar. Aceeasi coloana vertebrala articulata de impresii aproape identic naturale de grapefruit si in secundar- para pergament si indicii minerale. Finalul este lung, citric, in care domina- usor de ghicit- tot grapefruit-ul, dar si limeta si un strop de ceai verde. Nu exista indicii deranjante ale nivelului de alcool (13,5%).

Este extraordinar de baubil, depun marturie, spre rusinea mea. Cred ca voi incalca destule reguli ale asocierii cu mancarea spunand cele ce urmeaza, dar sa stiti ca n-a stat rau alaturi de un muschi de vita bine scufundat intr-un sos gros de curry. Prospetimea deosebita a vinului a facut ca iuteala si abundenta condimentului sa para suportabila, mai ales ca nu sunt un fan al condimentelor atat de "intruzive". In afara de aproape intamplatoarea asociere, presupun ca pestele, fie chiar sushi, fructele de mare sau salatele verzi- fac casa buna cu acest vin, dupa cum recomanda chiar producatorul. Un amanunt- o mica parte din masa vinului a fost baricata 4 luni.

87-89 pct (ma gandesc serios ca e genul de vin alb care poate evolua). 39 lei. Nu stiu cine il importa (poate tot Vino Vero), dar eu l-am luat de aici.

Rozeul Frunza ca rozeul, da' sa vedeti cabernetul!

2011-12-14T15:43:00.000+02:00

“Nota de degustare a editorilor Vinul.Ro:
Notele de visine amarui, ardei verde si menta ii confera acestui vin un profil aromatic deosebit, cu o tipicitate de invidiat. Gustativ sta foarte bine, taninii bine integrati, asezati si sobri, dandu-i consistenta. Pe final se simt note de visine amarui, marmelada si condiment. Aciditatea ridicata ii promite o viata destul de lunga.”

Asa este, dragii mosului! Ce pot eu adauga ar fi ca acest vin are o textura lactata, de tip sana. Nu iaurt. Pentru iubitorii iaurtului pot recomanda niste carmenere chiliene sau sau shirazuri australiene:) Alcoolul, deloc de neglijat: 14%- este bine ascuns sub aciditate si fruct.

E gustos, cu un final persistent, glicerinos- dulce-amarui. Mi se pare o mare reusita pentru categoria sa de pret si confirm, daca are cineva nevoie, ratingul de 80 pct, la care, din postura de cumparator multumit, as mai adauga unul sau doua. Sigur, nu e foarte elaborat, sau complicat in vreun fel, dar e mai mult decat "corect", si de baut acum. Ce sa mai ceri la 10 lei?

PS: Tot la mici cumparaturi, in Carrefour (Braila), remarc disparitia cvasi-totala a vinurilor frantuzesti, stiti voi, din acelea importate chiar de retailer, dintre care unele erau foarte interesante.

Rose 2011 "Frunza" Cramele Recas

2011-12-14T12:38:00.000+02:00

Spui Frunza spui Cramele Recas si Carrefour. E un private label, nu se gaseste in alta parte. Mai spui si 10 lei, pret cu 5-7 lei mai mic decat vinul titularului (Cramele Recas), plasat asa cum zic chiar ei in gama V-legends.

Trebuie sa marturisesc ca desi pe 2009 l-am luat cam de sus, punctandu-l cu 74 pct, cuprins de rara pofta de rose (sec, cum altfel), conjugata cu ocazionala lipsa de resurse, l-am cumparat de mai multe ori.

In mare versiunea la zi- 2011- beneficiaza de aceeasi culoare destul de intensa, de aceleasi arome puternice, de fructe de padure, capsuni, visine, care se duc binisor si in gust, unde acrisorul, dulcele si un usor iz amarui, ca de grapefruit rosu, se imbina corect, dar nitel cam prea impetuos, cu o prospetime debordanta si cu un finish dulce acrisor condimentat de ceva mineralitate si tonuri vegetale. Nu se precizeaza din ce soi e obtinut, dar pare merlot, desi la roseuri nu prea poti sa stii niciodata. Alcoolul e bine ascuns (13,5%).

Nu-i deloc rau in categoria sa de rose low-budget si as zice ca trebuie baut pe cat de prospat se poate.

76 pct.

Nu ratati Sauvignon Blanc 2011 "Varietal" Misiones de Rengo (Chile)!

2011-12-13T14:42:00.000+02:00

Am incercat in ultimul timp cateva vinuri ieftine si fapt care mi-a sporit satisfactia- bune!

Primul este editia 2011 a sauvignonului blanc Misiones de Rengo, din cea mai basic gama a lor, numita Varietal. Vine din Maule Valley, Chile si costa 18 lei in Metro.

It's a bomb! A fruit bomb! Un sauvignon pe steroizi in care toate fatetele sunt incordate la maxim. Culoare alb-galbuie cu reflexii verzui. Extrem de puternic aromatic cu note de guava, soc, ananas, si...da, este si ignobilul miros. Gustul este asemanator de direct, acid, cu fizz, cu impresii de limeta, ananas, grapefruit. Foarte curat. Final critric, dulceag, moderat de note ierboase. Alcoolul excelent integrat (13).

Vin foarte fresh, curat, de baut acum, ca mai bun n-o sa se faca. Importat de Vinexpert.
82 pct. Dati fuga!

Un zambet pe zi: Superoferta!!! Cumpara ACUM cu 74 lei in loc de 61!!!

2011-12-09T15:30:00.003+02:00

Citesc in Vinul.ro o oferta promotionala de Craciun de la Cramele Rotenberg: Menestrel+Rapsod in cutie de carton-74 lei. Ciudata promotie avand in vedere ca Menestrelul face 37 de lei, asta daca nu-i 2+1 sau redus la 20 de lei in Carrefour, Real &Co, iar Rapsodul 19 lei, asta daca nu e supus si el diverselor reduceri. Deci sa recapitulam: 37+19+5 lei cutia de carton (presupun, nu poate fi mai mult, oricum) = 61 lei. Ciudata promotie. Iar daca accesam alte pachete gen Emeritus+Rapsod diferenta este si mai mare. Deci ia oferta, neamule! Sau nu.

edit 10.12.2012: in Carrefour. Menestrel -27 lei. Rapsod 16 lei. Impreuna 43 lei.

edit 12.12.2011: (informatii via Cramele Rotenberg) Pretul cutiei este de 74 lei, dupa cum urmeaza Rapsod-19 lei+Menestrel 35 lei+cutie lemn 20 lei.

PS: Asadar responsabil pentru aparenta disproportie de pret este pretul cutiei. Pretul vinurilor este mai mult decat corect in conditii normale (fara promotii de hypermarket). N-o sa incep o alta discutie despre pretul si materialul cutiei, intrucat ar fi despre o alta industrie:) Si nici despre ce cred cei de la Rotenberg ca inseamna "oferta", care in acest caz nu este decat suma elementelor componente.

Producatorului roman de vin, cu respect

2011-12-09T13:03:00.003+02:00

Internetul este un mediu dinamic. Atat de dinamic incat daca scrii ceva azi, peste cateva saptamani se perima. Am facut un mic experiment de cateva ori repostand pe facebook linkuri ale unor articole scrise de mine in urma cu un an sau doi. Au fost accesate de ca si cum ar fi fost scrise azi, ba chiar si comentate. E firesc intr-o oarecare masura. Si oamenii care te citesc se mai schimba si putini au curiozitatea sa se intoarca la originile blogului. Internetul desi pare vesnic, traieste intr-un prezent perpetuu. Pe de alta parte ceea ce scrii tu poate sa nu fie atat de transant si memorabil incat sa dainuie in memoria cititorilor.

Mi-am spus de nenumarate ori, in trecut, opinia despre producatorul roman de vin. Prin lumina paragrafului de mai sus, o voi mai face o data.

Vrea sa intelegeti ca acesta nu este un portret particular. Stiti desigur ca unii producatori au fost clasati aici ca fiind de partea buna a vietii si pentru ei am toata consideratia. Dar ar fi nedrept, chiar pentru ei, sa privim imaginea producatorului roman de ca si cum totul ar fi in regula. Industria vinului in tara noastra nu este cu nimic mai buna decat alte fatete ale tarii. Nu suntem in stare sa facem o autostrada cap-coada de 20 de ani si vrem sa excelam la vin.

Aud bunaoara ca furatul propriei caciuli este o practica de masa. Faci un vin remarcabil, de succes, dar se vinde rapid. Ca sa capitalizezi de pe urma lui, introduci repede un vin de calitate inferioara sub aceeasi eticheta. Din inertie, pana se prinde lumea ca l-ai "stricat", tot o sa mai scoti un ban. Am auzit un zvon cum ca intr-un astfel de caz s-a cumparat vin de la un alt producator. Care la randul sau a vazut in situatie un bun prilej ca sa scape de o cantitate de vin nitel mai vechi si nevandut, si aici e chiar misto!: de alt fel, din alta varietate decat comandase primul. Nu s-a prins nimeni ca-i de alt soi. Doar niste bloggeri pe care nu-i baga nimeni in seama, oricum.

Un alt aspect este dezastrul care se regaseste in segmentul entry-level. Multe vinuri sub 20 de lei sunt improprii consumului. Vreau sa accentuez: multe! Daca cineva dintre dvs a calatorit in tari gen Franta, Spania sau Italia, sau in tari care fara a fi producatoare de vin sunt mari consumatoare (gen Marea Britanie, Belgia, Olanda), ramai bulversat de ceea ce pare calitatea vinului ieftin. E o chestiune de punct de vedere, desigur. Pentru noi pare bun, pentru ei e exact cum trebuie sa fie un vin de 2-3 euro: corect si baubil. Daca punem la socoteala faptul ca aceasta categorie de pret, in Romania, este si cea mai larga si cu volumul cel mai mare, ne dam seama de dimensiunea dezastrului: avem o piata mutanta, care are rost doar in interior si doar pentru nivelul de cultura al consumatorului.

Daca iti faci reclama agasanta cu grasa de cotnari si cu sange de taur ce etalon poate avea consumatorul? Si uite asa ajungem sa bem vinul cu apa, nu pentru ca ar fi vreo traditie pur-romaneasca, ci pentru ca de unul singur e prea rau, si cu rest de zahar- pentru ca zaharul ascunde multe, inclusiv izul bahlit de butoi nespalat cum trebuie.

De ce ar fi producatorul roman de vin altfel? De ce n-ar merge si la el "asa". De ce sa nu lipeasca si el fisurile cu superglue in loc sa le repare temeinic. Toata lumea face asa, de ce sa nu fac si eu? Uite si X are DOC de Dealu Mare, dar cumpara struguri din Vrancea? De ce sa nu fac si eu la fel? Si Y zice ca este grasa de cotnari si de fapt e un cupaj din 2-3 alte soiuri. Cine sa ma pedepseasca? Cine sa-si dea seama? Oricum lumea n-are bani de vin bun, iar daca ma iei la rost iti trag un calcul elucubrant despre cum mi-am compus pretul si de ce e atat de scump, cum platesc eu echipe de marketing si tre' sa le iau laptopuri si masini. Cum ospatarul e de vina ca-ti zice ca are numai vinul X, pentru ca tata lui X ii da bonus la dop, etc.

Si apoi urcam nitel si ajungem sus de tot. Sunt exclusivist, fac vin bun, si o sa repet treaba asta pana o sa ma crezi, editie limitata, am facut doar 34 de sticle de pe un hectar, de asta costa 100 de lei o sticla. Tu nu intelegi valoare vinului pentru ca esti un sarantoc, ai strans si tu 3 luni bani pentru cuvee-ul meu si cand l-ai desfacut te asteptai sa cante ingerii? Vezi ce ridicol esti? Vinul meu nu-i pentru tine! Este pentru snobul cu bani care vrea pe masa restaurantului etichete domnesti, vrea sa strige in gura mare "baiete, ada cel mai scump vin!". Si daca omul vrea cel mai scump vin, de ce sa nu i-l dau? Sigur o sa faca si vecinul x un vin cu 2 lei mai scump ca al meu. Si atunci? Scot o noua gama si mai scumpa! Nu intelegi tu cum merge treaba cu marketingul! Zici ca ai baut ceva din Chile la fel de bun ca al meu (ca mai bun nu exista!) la jumatate de pret? Ti s-a parut! Sau e o exceptie, o eroare! Lasa ca la anul ma fac si eu importator si aduc vinul asta si-l scot pe piata la exact acelasi pret ca vinul meu. Si o sa zici ca l-ai vazut in Belgia la juma' de pret? Ia-l de-acolo, baiete! Ce mai bangui acolo? Ca ai vazut supervinul meu mai ieftin in strainatate? Nu intelegi cum vine asta? Pai stai sa-ti explic: voi sunteti prosti si nu stiti cat face vinul meu de fapt, aia de acolo stiu, si nu pot sa-l vand cu cat vreau eu, ca sunt pline rafturile de autraliene la aceeasi calitate, mult mai ieftine.

Si ar mai fi destule, dar m-am plictisit sa le desfasor: branding abisal, lipsit de orice orizont, cu 24 de game diferite cu vinuri asemanatoare, descriere senzoriala pe contraeticheta copy/paste de pe internet, feteasca care merge cu scoici St. Jacques, si tamaioasa cu deserturi din bucataria germana, sau si mai bine contraetichete comune tuturor gamelor, denumiri comerciale imposibil de pronuntat, sau atat de comune incat le uiti instantaneu....

Nu exista morala pentru cele de mai sus. Exista doar dezamagire si o farama de speranta. Cam asta-i spiritul romanesc, nu-i asa?

Vinul.ro nr. 44 mini:)

2011-12-09T11:06:00.000+02:00

Revista favorita si-a schimbat formatul. E mini. Aduce cu National Geographic, daca v-o imaginati. Amu', mie imi place, pana la editia de buzunar mai e un pic:) Ma gandesc ca e mai ergonomica in cluburi si restaurante.
"Din respect pentru consumatori" scrie pe coperta si o domnisoara bruneta cu ochii gri ne zambeste gingas. E vorba de Premiile(si concursul) Vinul.ro. Editorialul lui Cezar se refera la acelasi eveniment are un titlu elocvent : "Pe o mare-nspumata, un vapor naviga: par-parr!". E vorba de jalea din categoria de pret 2-5 euro. Pe cateva pagini se intinde un overview al evenimentului, inclusiv cu poze pentru medaliate, ca sa le recunoasca omul daca le vede pe undeva, dar si cateva randuri scrise chiar de juratii evenimentului in frunte cu Caroline Girby MW.
Se trec in revista cele trei evenimente de toamna: Vintest, Provino (consemnat de subsemnatul) si Goodwine. Valentin Ceafalau ne ofera imaginea unei verticale Cuvee Charlotte. Descoperim un profil al lui Iustin Urucu, winemaker la Vinarte (pe partea olteneasca). Vinurile italienilor de la Zonin, aduse la noi de Heinrig, sunt trecute in revista, culminand cu Barbaresco, Barolo si Amarone- toate de peste 90 pct. Cosmin Grozea ne impartaseste experienta sa in Piemont, Alfred Binder ne prezinta notele de dezgustare de pe contraetichetele vinurilor romanesti.
Recomandarile subsemnatului se gasesc la pagina 48 si sunt: Rose Eclipse 2010 Basilescu, Cuvee Ave 2011 Vinicola Averesti, si Cabernet Sauvignon Rose 2010 Patrician Vifrana srl.

Cine este bloggerul de vin si ce vrea el

2011-12-08T15:40:00.003+02:00

Noi bem vin. Asta e clar. Si, in mod evident, ne exprimam public opiniile cu privire la vinuri. La intrebarea care te framanta si anume “cine este bloggerul de vin” sunt multe raspunsuri imaginare si imaginabile. Te invit sa citesti o parte din ele mai jos:

Suntem unii care murim de grija consumatorului si vrem sa-l punem in garda asupra produselor care nu fac banii; suntem niste vanitosi care si-au construit o tribuna de unde tipa in pustiu, sau in fine, catre ceilalti ca ei, in scopuri de lubrifiere a egoului; suntem corupti, platiti de unul sau altul sa le promovam mascat produsele; suntem justitiarii nou veniti care dorim sa facem lumina in aceasta cabala, in aceasta odioasa infratire impotriva firii dintre bloggeri si producatori; suntem ziaristi rataciti de print care folosesc vinul ca scut anti-ridicol pentru a ne exprima opiniile cu privire la cu totul altceva; vindem vin si prin blog ne popularizam produsele; suntem niste betivani care au gasit o scuza; suntem unii care vrem sa scoatem un ban din publicitate odata si odata, si ne trebuie o pagina de web care sa aiba “content”, asa ca scriem doua vorbe fara calitate sau facem copy/paste din alta parte; suntem unii carora realmente le place aceasta licoare, avem o farama de talent literar, si din uniunea celor doua iese blogul; suntem unii care gandim ca zgaltaind bine copacul industriei, intr-un final o sa ne cada din el, prin curier, un bax de vinuri gratis; suntem niste postaci si netandertali care si-au gasit un domeniu mai departe de ochii lumii si de asta nu ne ia lumea in serios si asa cum suntem de fapt- cretini; suntem Parkeri aspiranti; suntem niste neamuri proaste fara bun-simt si simtul umorului, fara masura si decenta; suntem aia "care isi bate joc" de munca ta, si asa mai departe.

Mai stiti alte exemplare? Si apropos, tu de care blogger esti?

SimVin, un joculet prostut dar adictiv

2011-12-08T14:27:00.000+02:00

Dragilor, Mos Nicolae mi-a lasat ceva pentru voi! Nu vi l-am dat pana acum deoarece am tocit mouse-ul jucandu-l. In vremurile astea pline de tensiune un pic de joaca face bine. E online, simplu si repetitiv. Enjoy!

Solo Quinta si Gordon Ramsey

2011-12-07T14:03:00.002+02:00

Stabilimentul londonez The Maze este unul dintre multele restaurante cu care cunoscutul bucatar Gordon Ramsey -vedeta show-urilor de televiziune cum ar fi Hell's Kitchen, The F word sau Masterchef USA, si-a asociat numele sau pe care le detine.

Primul lucru in meniul bucatarului ("Chef's menu"): "Celeriac velouté, pears and cockle vinaigrette/ Solo Quinta, Cramele Recas, 2010, Romania". Nu inteleg eu prea bine ce-i preparatul respectiv, dar presupun ca e un sos de telina cu pere si vinegreta de scoici/moluste. Data fiind finetea vinului... presupun ca s-ar potrivi.
O alta stire data chiar de Recas ar fi ca Ramsey a cumparat en-primeur Solo Quinta 2011 si va fi listat ca "vinul casei".

Apai, o data in viata as vrea sa intru si eu intr-o carciuma unde Solo Quinta este "vinul casei". Oare il dau la carafa? :)

Povestea plina de invataminte a lui Cherry Tree Hill Merlot 2006

2011-12-06T10:43:00.003+02:00

Industria noastra este la inceput. Nu stim sa pretuim. Poate cei care lucreaza in marketing ar trebui sa faca piata mai des, cum se zice, sa inteleaga live si in afara tratatelor si manualelor care fac din marketing o stiinta oculta, cum se pune pretul unui produs la taraba. Si asta de oameni cu o educatie modesta, fara traininguri in vanzari si altele. Spun asta deoarece in piata, in piata de la piata, ca sa zic asa, nu vezi preturi stiintifico-fantastice. Calitatea I costa 5 lei, calitatea 2 costa 3 lei. E simplu. Apar desigur mici variatii, un precupet care are volum mare si trebuie sa scape de el- si lasa un 50 de bani pe kilogram, in acest scop. In final iese tot pe-acolo. Asta este politica bunului-simt. Nu trebuie sa fii un geniu al marketingului. Bunul simt e alimentat si de perisabilitatea produselor. Ele trebuiesc vandute. Repede. Altfel iesi in paguba.

Cu vinul, produs de pastrare ceva mai indelungata, lucrurile nu sunt esential diferite, in afara faptului amintit. Vinul e mai sensibil la amagirea brandingului si vorbele dulci de marketing. Cherry Tree Hill. Ce imi spune mie, traitor in Galati, Cherry Tree Hill? Exista un deal numit "Dealul Ciresului"? Si ce treaba are asta cu vinul? Si de ce e in engleza? E un vin pentru englezi, americani, etc? Si cat costa? 65lei (poate vorbesc cu pacat, dar sigur am vazut candva pretul asta)? Cat??? Sa recapitulam: suntem in 2008, vin romanesc, merlot, de Dealu Mare, 65 lei. Adica vin scump, "premium" tata, nu gluma. Si timpul trece si vinul nu se vinde. Din variate motive. Nu atrage conceptul, e prea scump, etc. Si ajungem in 2011. Deja mai e putin si o sa-si dea obstescul sfarsit. Si astfel ajunge merlotul de 65 de lei sa coste 15-20 de lei! Prentru ca trebuie sa scapi de el. E ca la rosii. Rosia trecuta, statuta pe taraba x zile, scofalcita, isi urla cantecul de lebada: se transforma in rosie de "gatit" si costa 70 de bani. 70 de bani e mai mult decat nimic. Plus ca 300 de kg de rosii pot disparea mai usor. Dar cu spaleti intregi de sticle de vin ce faci? Te costa ceva doar ca sa scapi de ele. Sa le deschizi pe fiecare, sa reciclezi sticlele, etc.

Si uite asa, merlotul premium ajunge dupa ani si ani entry-level. Precum rosiile de gatit.

In fine, daca va intereseaza, sa stiti ca vinul nu-i rau, miroase destul de inchis, cu indicii usor reductive la inceput, dar cateva ore bune folosesc. Nasul se stabilizeaza intr-un miros de ciuperci, prune afumate si visina. Te intrebi mirat unde o fi baricul acela in care a stat vinul 18 luni. E doar ceva difuz, in gust, un iz de cafea, dar secundar. Gustul e destul de plin, cu tanin abundent sar polisat la perfectie, de granulatie mica, cu gustul lin curgator de suc pur de coacaze, cu ceva pruna si un final nitel tonic- condimentat de cirese amare si dulci, si un praf de condimente. Alcoolul se simte un pic pe final. E de vreo 77 pct, dar l-as mai bea desi nu mai e foarte echilibrat. Nu stiu daca e doar impresia mea, dar chiar daca cu mici defectiuni tehnice (sa amintesc ca l-am luat din Billa si nu stiu cat si cum a stat acolo), s-a dorit un vin de buna calitate. Mi-a amintit de Monbrisonul baut craciunul trecut.

Eu zic sa-i ajutam sa elibereze taraba. In magazinele producatorului baxul de 6 costa 91 de lei. Adica aproximativ 15 lei pe sticla. Bani pe care ii face cu varf si indesat.

Daca sticla era de fier ce brand aveam...Busuioaca de Bohotin 2010 Domeniile Tohani

2011-12-05T10:48:00.001+02:00

Tohani...Exista un revers atunci cand esti producatorul ilustrului Sange de Taur. Anume ca nu te ia nimeni de soiul meu in serios. Poti sa spui "stiti...am investit in tehnologie, l-am adus pe Michel Rolland, facem doua green harvest si doar 1000 de litri la hectar". Trebuie sa fii pregatit sa primesti raspunsuri de genul "Ihi, sigur ca da. Si cum se chema vinul asta de 10 hectolitri/hectar? Cumva Sange de Taur Superforte?"

De aceea am citit cu mirare lista castigatorilor de la Concursul Vinul.ro 2011. La vinuri rose seci de 5-10 euro, o busuioaca de Bohotin Princiar Special Reserve facuta de Domeniile Tohani, an 2010, a obtinut medalie de aur fiind al doilea vin al categoriei dupa Rose-ul bulgaresc Enira 2010! Mai sa fie...

Fiind sfarsitul anului 2011, un rose din 2010 ar fi trebuit sa se afle deja pe piata. Investighez problema si descopar vinul respectiv, cu numele si prezentarea ilustra, in cutie neagra, cu eticheta neagra in forma de scut. An? Incert. Ma chinui sa intorc sticla in cutie. Vad contraeticheta. E demisec si anul e in continuare incert. E imbuteliat la sfarsitul lui 2010. Nu cred ca asta e, imi zic. Daca e sa cumpar un vin de la Tohani, vrea sa fiu sigur ca este cel care a castigat ceva la un concurs organizat de oameni in care am incredere.

Mai trec niste saptamani si ce vad in Selgros? Niste sticle cu etichete de fier forjat:) Stiti versul Parazitilor "daca sticla era de fier, ce brand aveam"?

Pai chiar, ce brand? Se numeste "Princiar". Are un scut manufacturat dintr-un soi de aluminiu, care imi aminteste de soldateii teutoni din plastic, cu care s-a jucat orice copil inainte de revolutie. "Teutonii" erau mai scumpi, se gaseau greu si nu se puteau compara cu soldateii obisnuiti de WWII, verzi si cu suportul instabil, pe care trebuia sa-l lipesti vesnic cu "prenandez", ca superglue nu exista pe vremurile acelea. Teutonul- mai ales cel calare- era o raritate si avea firesc- o valoare mare. Raportul de schimb cu alti soldatei ii era net favorabil. Valuta forte, ce mai.

Pe langa acest aspect, deducem ca soldatelul respectiv este anglo-saxon, pentru ca vinul se mai numeste si "special reserve", semn ca vecinatatea cu Halewood le-a dat idei nu prea originale. Vinul e demisec, ceea ce ma face sa ma gandesc ca ori au trimis la consurs o sticla fara eticheta pe care au scris cu pixul "sec", ori a fost alt vin, ori cei de la Vinul.ro au asimilat roseul demi in clasa sec.

Acuma, dupa ce i-am facut cu oua si cu otet, trebuie sa spun ca vinul e rupere! Nu ma asteptam la asa ceva de la Tohani! Are tot ce-i trebuie, mai putin tipicitate de busuioaca. Nasul aduce o prospetime entuziasmanta din care descoperim indicii de coaja de lamaie si grapefruit si doar ceva mic ierbos. Fara lac de unghii, acetona, alcool. Gustul e plin, usurel dar adanc, provensal, cu tuse de fructe rosii de padure si cirese albe. Aciditatea e super, exista si un usor fizz. Nu exista trandafiri, decat daca tinem mortis sa asimilam o usoara note vegetala cu petalele de trandafir (din soiul aspectos, dar fara parfum). In rest, ce mai, ca la carte! Finalul e persistent, cu tuse dulci acrisoare de coacaze rosii, fragi si un usor capat de linie dulce-amarui, in stilul pulpei de grapefruit. Absolut decent si chiar mai mult decat atat! Restul de zahar nu iese din context, alcoolul sta bine ascuns printre fructe.

Ii cred pe cuvant ca este busuioaca de Bohotin, ma indoiesc ca cineva isi poate da seama de asta dupa rezultat. Poate de aceea eticheta zice "Rose de Tohani" si nu "busuioaca de bohotin", cine stie. Si in afara de asta: este sau nu este cules tarziu? Adica vad ca in cuvinte zic ca e late harvest, dar regulamentar vorbind zic ca e doc-cmd. Nu ca ar face mare diferenta, dar un pic mai mult profesionism n-ar strica.

Dar parol, la 25 de lei (Selgros) e chiar un best-buy, in lumea rose-urilor mioritice. Se gaseste pe acelasi nivel cu vinuri care costa cu cel putin 10 lei mai mult.

82 pct.

România, te iubesc...dar râd de tine din tot sufletul

2011-12-01T11:55:00.000+02:00

Cuvee Amaury 2010

2011-11-30T15:14:00.002+02:00

Draga Andrea si draga Andrei, va urez la multi ani pe aceasta cale! Stii ca v-am pierdut numarul de telefon si ca nu prea imi vine sa va urez la multi ani pe facebook, asa ca conform obiectului nostru de activitate inchin in cinstea voastra un pahar de...Cuvee Amaury 2010.
E un asamblaj inedit de sauvignon blanc si riesling de Rin, produs de SERVE, care a stat 6 luni in baricuri.
E un vin delicat ca o papadie. Mai trebuie sa te concentrezi un pic si sa-ti deschizi papilele pentru el, pentru ca poate fi sfios precum o mimoza:)
Are un miros delicat de flori albe si limeta, tonuri light indemnand inca de la miros la sparanghel usor rumenit, creveti sau alte rubedenii. Gustul nu dezamageste si aduce tonuri mieroase, usor vanilate, cu subtonuri de piersici si mere. Finalul este fresh, persistent, elegant, cu amagiri dulci-acrisoare, citronate.
E un vin aparte in cartografia vinurilor albe de top de la noi, mai putin impetuos, dar foarte elegant si baricat inteligent. In magazinele de specialitate de la 55 de lei. 85 pct.
Sper sa va placa.

Despre calatoria in timp si densitatea norilor pipaiti de pe umerii bunicului meu

2011-11-30T11:54:00.012+02:00

Stiu, bunaoara, ca vinul este o alveola de timp, ca deschide uneori in sufletele noastre un portal catre altadata sau catre altundeva. Si uneori creaza emotii, te face sa vorbesti sugrumat, sa devii emotiv si poate sa versi o lacrima. Nu pentru ca ar fi el insusi minunat, vinul nefiind altceva decat un artefact mestesugit, un aproape-obiect-de-arta uneori, ci pentru ca poate deschide amintiri. Si ciudat, in unele cazuri, pentru asta nici nu este nevoie sa-l bei:) Pentru cineva anume poate fi de ajuns denumirea, sau anul sau doar locul unde este facut. Nici nu conteaza daca e bun sau rau, dar e capabil sa aduca instantaneu peste lume un efect sepia, cu portrete fotografice retusate cu pensula, cu nostalgie ametitoare sau analgezica. Un vin anume poate rupe legile fizicii, te poate smulge din rutina inautenticei realitati, din cuceritorul Das Man al lui Heidegger. In cele o mie de alveole ale sale, spatiul tine timpul comprimat, spunea Gaston Bachelard.

In fiecare sticla de vin exista o potiune magica, o simfonie fenomenologica, care bauta de cineva anume rupe chingile realului. Fiecare dop deschis poate elibera un timp trecut, o amintire, imaginile celor dragi si disparuti, poate speranta pura trezita de rasetul primului nascut. Orice astfel de vin disloca din real, ca o inexorabila lege a lui Arhimede pentru nostalgici, un spatiu umplut cu materia magica a sinelui. Acopera lumea cu pelicula egoului, impanzeste bulevardele, parcurile si blocurile cu funingeii daimonului personal. O materie spirituala, o contradictie sublima, o aporie cu gust placut, o unica alchimie.

Si asta este, vorba reclamei, ceva ce banii nu pot cumpara. Te va face un pahar de Petrus sa calatoresti prin timp? Poate doar daca esti un conte dintr-o familie de bancheri de success, inclinat spre meditatie. Dar un pahar de nepretentios aligote din Somova, judetul Tulcea, care costa 5,5 lei pe litru, livrat la sticla de plastic cu o stangace eticheta lipita pe loc, peste masa, in plina strada, printre tonete cu caciuli imblanite si sucitoare de lemn, cu ocazia zilelor orasului Galati, de un italian care din plictiseala a cumparat 30 de hectare cu vita veche de la tarani parasiti de copii si de putere? Pe tine nu. Pe mine...da.

Pentru ca din Somova era bunicul meu- omul care statea in ger 5 ore pentru 2 litri de lapte destinati nepotului, omul care a avut 1000 de meserii, a vazut o mie de locuri si avea 1000 de povesti de spus. Un urias, de pe umerii caruia puteam pipaii moliciunea umeda a norilor, puteam speria stolurile de pasari calatoare si cauza palpitatii vreunui comandant de zbor.
Am fost de cateva ori acolo, la Somova, printre serpentinele dealurilor de la marginea podgoriei Sarica-Niculitel si Dunarea de cealalta parte. In casa batraneasca traia, dupa obiceiul neaos, un frate al bunicului, cel care ramasese sa aiba grija de parinti. Sat valurit, cu garduri din pietre suprapuse, o curte lunga in vale, si un nuc enorm, cu ramuri numai bune de escaladat. Gaste care se duc singure la balta cu plaja foarte fina si se intorc disciplinate seara, pescari, nuci sparte cu tocul unui pantof vechi de fundul unui obuz golit de sine, ruginit si domesticit. Caini flocosi, soparle mici si testoase marisoare. O lume de demult si aflata acum, in mine, la marginea dintre veridica amintire si fictiune.

Asa incat, vedeti dumneavoastra, cum o inghititura dintr-un vin, de altfel rustic, autentic, fara pretentii, dar orisicum surprinzator de curat, cu izul acrisor si lin curgator tipic aligote-ului, dintr-un colt uitat de lume, facut de necunoscutii numiti cu debordanta originalitate "Crama Delta Dunarii", gustat la un targ stradal, din pahare de plastic, la -3 grade, contine nu numai sulfiti si alcool, dar si o nobila poarta prin timp, o pomenire, in adevaratul sens al cuvantului.

Pe cand Cioran scria thrillere erotice si bea Corso 2008 de la Unicom Production/Le Manoir

2011-11-28T14:52:00.003+02:00

Iata un vin nou aparut in Metro, produs de Unicom Production Ceptura, pentru Le Manoir. Corso, cafenea, boema, interbelic. Pretul extrem de modest, chiar sub entry levelul Faurar! 15 lei. Sa fie un best-buy, un Faurar private label, nevandut si pus in raft la pret mic?

Corso 2008 este un merlot&cabernet, IG Dealurile Munteniei, 13,1 alc. Asadar nu este Faurar, pentru ca respectivul pe langa un continut ceva mai mare de alcool, are si ceva feteasca neagra. Poate o fi Pierre 2008, cel al gamei proprii Metro? Am baut doar 2007, dar era departe de acesta.

Vinul are o culoare bordeaux matur, de +20 ani. Deja iti dai seama de ce face 15 lei. Nasul aduce multe note interesante, dar care toate indica spre declin: baton de rom, scortisoara, note de sirop de patlagina, plus miez de nuca verde, scortisoara si vapori de alcool.

Gustul este foarte moale, cu note glicerinoase, dulci, de stafide si curmale, prune uscate, lemn parfumat, si mineralitate, mai ales pe partea finala a gustului. Finishul este dominat de note dulci-amarui, cu tuse de ciocolata de lapte, o senzatie amarui-vegetala, si o fierbinteala de distilat.

Marele defect este aciditatea precara, care lasa vinul lipsit de viata, cu alcoolul dominant, reiesind un soi de cognac light. E interesant de gustat pret de o inghititura, dar restul s-a varsat rapid si galgaitor spre o viata mai buna, departe de mine.

Nu ma asteptam la asa ceva tocmai de la creatorii Flamboyant-ului si al Purpurei Valahice. Sigur, o fi stat vreo doi ani in magazinele Comtesse du Barry, pana sa se scoata pe seama retailerului amintit, dar totusi...

E ca si cum Cioran l-ar fi impartasit in avanpremiera, la o masa, printre coloanele ilustrei cafenele din interbelic, lui Tutea, Eliade&Co, pagini din ultimul sau thriller erotic, cu coperta tipatoare infatisand o nimfa dezgolita, de gasit la chioscurile de ziare din Gara de Nord, la pretul unui sirag de covrigi de Buzau.

61 pct.

Talkshow cu un beaujolais si o babeasca. De top.

2011-11-28T12:23:00.004+02:00

Hai sa-i tratam ca pe doi politicieni, invitati intr-o emisiune la care probabil se uita cineva. Unul este din Franta, celalalt din Romania. Observam asta din subtitrare, oricum nu auzim ce vorbesc, fiind tarziu, copilul dormind, castile wireless descarcate, si chiar daca n-ar fi tot ne-ar fi lene sa le scoatem din sertar, pentru atata lucru. Nu conteaza ce vorbesc.

Ii scaneam cu ochiul nostru vigilent de Sherlock. Amandoi au cam acelasi gabarit si amandoi sunt usor plinuti. La o privire mai atenta, iti dai seama ca sunt diferente mari. Francezul are mainile destul de muncite, gatul puternic umfla la fiecare respiratie gulerul, iar cand gesticuleaza se observa muschii bratului bine intretinuti. Este mai degraba butucanos si vanjos, genul fermierului trecut in politica. Romanul, pe de alta parte, are usoara obezitate a statatorului in fotoliul directorial, a stresului de a da si a primi discret si departe de ochii lumii, grasimea meselor la ceasuri tarzii si cearcanele paharelor de cognac baute prea tarziu. Noroc cu machiajul de televiziune. Fara indoiala tot de origine rurala, dar un mandru si de succes aclimatizat la oras.

Ok, nu continui povestea. Imi inchipui ca politicianul francez este o priveliste la fel de incantatoare pentru un francez, cum este alesul roman duminica seara in ochii mei. Ideea ar fi ca exista asemanari si deosebiri (de profundis:) intre cele doua vinuri.

Unul este Cote de Brouilly 2010 Domaine des Terres Dorees, un cru beaujolais, al doilea este o Babeasca neagra "Glia" 2009, DOC Husi, produsa de Senator. In teorie si practica cei doi struguri (gamey si babeasca) pot da vinuri asemanatoare, un fel de pinot noir de categoria B, zic unii, un vinishor light, netaninos, usor de baut, zic altii. In comun au mai avut pretul platit- aproximativ 50 de lei (primul vin din Belgia, al doilea de la Goodwine).

1. Cote de Brouilly 2010 Domaine des Terres Dorees. 12,5%, cu drojdii salbatice, cu sulfiti la minim. E al treilea vin al lui Jean Paul Brun pe care il incerc, si nu e cu nimic diferit in stil de celelalte. Culaore rosie-rubinie stralucitoare. Nas interesant, tipic bourgonaise, grajd, lut, si un pic de fum (ca sa fie imagistica completa- stiti cum miroase o seara tarzie de toamna tarzie la tara, cu gramada de frunze incendiate la sosea) si fruct cat cuprinde- zmeura, coacaze rosii, in general cam toate fructele rosii la care va puteti gandi. In gust, nimic decat fruct dulce, temperat de aciditatea foarte buna si impresii herbale si minerale. Zmeura face legea, cu un balans rustic intre dulce si acrisor. Exista si o subtila tusa de cacao, care ma indreptateste sa dau crezare informatiilor cum ca vinul e baricat o scurta perioada. Finalul e lung, intens, in aceasi linie gustativa, doar ca, daca ar fi sa observ diferente fata de Morgon-ul incercat acum cateva saptamani, si care lasa un gust-de-pe-urma glicerinos, dulceg, Cote de Broully lasa gura curata, la timp pentru o noua inghititura de pastrame, carnati afumati si alte mezelicuri, care merg ca unse cu astfel de vinuri. Foarte echilibrat, de cea mai buna calitate, dar totusi mi s-a parut cu un prag mai jos decat Morgon-ul. 87-89 pct (cred ca inca cateva luni i-ar face bine). Mi-a placut si contra eticheta care ne spune ca vinul trebuie baut repede dupa deschidere. Marturisesc cu oarece rusine ca asa am facut:)

2. Babeasca Neagra Glia 2009, Senator Focsani. 13,5%. Stiu ca nu-i frumos, dar hai s-o luam comparativ. Culoarea este mai intensa, cu tuse purpurii. Nasul e la fel de rustic, "barnyard feel", dar cu variatii cerneloase, si de lemn parfumat. Fructele rosii sunt un pic mai inchise- visina, cireasa negre, putine coacaze rosii. Gustul este mai intens si taninos decat te astepti (a facut si stejarul ceva, francez ca sa vezi...), totusi doua aspecte fac sa te chinui un pic sa bagi dulapul pe usa: alcoolul si senzatia de lemn parfumat, care sunt inca din alt film. Gustul aduce a compot de visine si cate putin din celelalte fructe din miros, si mica senzatie uleioasa, iodata de miez de nuca verde. Finalul nu este rau, cu tanin dulce-amarui. Presupun ca am mai gustat vinul acesta in primavara, atunci as fi pariat pe varianta maturata in stejar american, care parea mai stabila, inca din acel stadiu "in development". Si aici cred ca inca cateva luni ne pot spune mai clar daca atata este, sau daca sunt sperante de imbunatatire. Oricum ar fi este o babeasca destul de buna si cu mai multa atentie la detalii se va putea obtine ceva foarte bun pe viitor. Poate chiar cu o mai buna tipicitate. 77-79 pct.

Nu vreau sa trag concluzii prea amare privind raportul pret calitate, care sunt evidente in acest caz. Dar as avea un panseu de transmis. Cand ai struguri din acestia, de categoria "B", care dau vinuri foarte placute, dar fara mari asteptari sau potential de invechire, o ideea buna ar fi sa-i faci asa cum sunt, dar in cel mai bun mod posibil. Si nu sa incerci sa faci din strugurii aceia, cu ajutorul trucurilor, ceva ce nu poate da. Gamay-ul si Babeasca Neagra n-o sa fie niciodata un cabernet sauvignon. Desi merlotul poate da babesti destul de reusite, am auzit. Nu in acest caz insa, mai ales ca as dori sa-i incurajez pe cei de la Senator sa continue si sa perfectioneze babeasca neagra, pe care o cultiva in iata! trei ipostaze diferite (Monser, Omnia si Glia). Bravos, dar sper ca va dati seama ca se poate (si trebuie) mai mult, mai ales la acest pret.

Haideti s-o lasam asa, deja incep sa vorbesc precum politicienii din intro. Sa inchei totusi observand ca un vin facut de un nea' frantuz este inca mai bun decat unul facut de domnii nostri.

O busuioaca de Bohotin pentru Daniela Crudu

2011-11-25T11:28:00.001+02:00

Mie mi-au placut etichetele si prezentarea gamei Suav de la Senator. Mi-a placut si tamaioasa din serie.
Dar gustul acestei busuioace, fad, greoi, plin de zahar si arome grele nesustinute de nimic, m-au dus cu gandul la "suavitatea" murdara, de vis fierbinte de adolescent asaltat de hormoni a personajului sus-amintit, o noua "vedeta" propulsata in cariera de niste bani bine investiti in self-development, ca sa nu-i spun chirurgie plastica.

In acest vin nu e nimic decat aparenta, nici un echilibru, nici o eleganta. Nici apa nu ii face prea bine. Culoarea este palida, foaie de ceapa deschisa, nasul abunda in arome de sirop si petale uscate de trandafir, bine parfumate si gasibile la punga prin gift-shopuri, Gustul este plin, fara surprize in conditiile unui vin dulce, cu tuse de zeama de compot. Flasc, fara zvac, fara personalitate. Finalul e usor disparat de corp, cu tuse de ierburi salcii. Bine ca are doar 11,5% alc.
Sincer, nu se califica nici in categoria 70. Poate initial o fi avut ceva aciditate, acum sigur s-a dus si ce ramane poate fi cumparat din alta parte, daca tineti mortis sau sunteti fani irecuperabili, cu 10-12 lei. Plus ca atunci cand interiorul e prostutz, ambalajul interesant contrasteaza si mai tare.
La vin ma refer.

Tamaioasa Romaneasca "Origini" Budureasca 2009

2011-11-24T11:33:00.000+02:00

Este una dintre cele mai bune tamaioase produse in Romania. Una dintre cele doua:)

Nu e prea intelept sa folosesti superlative, mai ales ca peste un an sau doi poti gusta una mai buna despre care spui acelasi lucru. De aceea va rog sa luati data din finalul articolului ca referinta.

2007 a stat foarte bine. Iar 2009 nu e departe. E tot demidulce, are 12% alc, lucru rezonabil pentru un vin de desert. Culoarea este galbena intensa, aduce miresme de cofetarie, cu flori, bomboane, si increngaturi de compot exotic, cu lyche, fructul pasiunii si physallis. Gustul aduce a caise, para si corcoduse galbene. Finalul este lung, placut, dulce-migdalat, cat sa tempereze dulceata, de altfel, bine temperata de aciditate.

Pe scurt: un vin de desert cu aromatica puternica dar si o buna aciditate.

In magazinele specializate sa tot faca vreo 40-50 de lei. 84 pct.

PS: eticheta arata la fel ca cea din 2007. Cu exceptia anului, desigur

Am marea onoare sa va prezint...Plavaie 2010 "Livia" Crama Girboiu

2011-11-23T14:13:00.002+02:00

Dati-mi caberneturi viguroase, merloturi catifelate, turnati-mi toate condimentele shirazului, tot parfumul de cafea al carmenerelui, mandarinele rieslingului nemtesc, imbracati-ma cu eleganta pinotului, dar n-o sa fiu mai incantat decat de vietatile acestea neaose, cu bucuria unui biolog ce da fata in fata cu o jivina considerata disparuta.

Vinuri din soiul plavaie or fi bucurat unii vranceni si pana acum, dar la sticla si mai ales disponibila si pentru ceilalti locuitori ai planetei, nu-mi amintesc de una. Eu unul credeam sincer ca face parte din acele soiuri de care citesti doar in carti.

Plavaia da vinuri fresh, acide, slab alcoolizate in teorie, de consumat tinere, si are o productivitate enorma. In anii foarte favorabili poate da...sunteti gata?...40 tone la hectar! Problema e ca acest aproape omniprezent soi romanesc din trecut, este pe cale de disparitie acum, refugiat in mici plantatii de la Panciu sau Cotesti. Una dintre ele apartine producatorului amintit. Doar si pentru faptul ca nu a facut reconversie cu sauvignon blanc merita o medalie. Crama Girboiu a dispus 2000 de sticle din acesta licoare in gama Livia. Editie limitata, pare-se, disponibila doar in magazine specializate.

Culoarea este galben verzuie. Arome calde, de flori de tei, citrice si mar. Gust amintind de zarzara aproape coapta, mar, lamaie. Are o oarecare greutate, chiar neasteptata, as zice, potentata de note interesante usor uleioase. Are o aciditate buna, chiar foarte, dar asta nu e surprinzator. Surprinzatorare este insa senzatia ce o lasa pe limba pronuntat piperata si condimentata pe fond vegetal, ce mi-a amintit de un anumit soi de chili. Finishul este persistent, citric, cu note citrice mai delicate, gen limeta, in secundar exista si o iluzie de piersica.

M-a surprins placut si pentru faptul ca vinul are mica sa individualitate, nu seamana decat partial cu o feteasca alba sau un sauvignon blanc. Plus ca sa vezi asa ceva in raftul unui magazin e ca si cum te-ai intalni intr-o drumetie la munte cu un zagan sau, pe o plaja mai salbatica de pe litoral, cu...o foca. Iata un link interesant.

Pe scurt: un alb sec, acid, cu puternice porniri citrice (a nu se intelege ca este acru) moderate de impresii florale si picanterii vegetale. Echilibrat si moderat alcoolic (12%).

20 lei. 81 pct.

Domaine des Aubuisières Vouvray Sec Cuvée Silex 2010

2011-11-23T11:37:00.000+02:00

Un Vouvray sec (a se citi "chenin blanc"), de pe Valea Loarei, de la un producator respectabil.

Un vin fresh, culoare galbena stralucitoare, cu nas crocant, combinatie de para, ananas si flori albe. Gustul e predominant citric, fin, ci tuse de limeta dar si indicii minerale, de calcar. Finish persistent, sec, cu aceleasi tonuri citronate.

Dupa prima gura nu prea intelegi de ce vinul e atat de laudat. Desi elegant, pare simplu. Pe masura ce il mai testezi, iti dai seama totusi ca ai de a face cu o simplitate de gradina japoneza, cu o eleganta arhitecturala in care less is more. Are o structura bine construita, ce asigura chiar un potential mediu de invechire, structura care nu se rupe si nu face vinul dezagreabil nici macar la temperatura camerei.

In concluzie, inca o lectie despre cum se face un vin, intrucatva old-fashioned, pe cand vinul insemna altceva decat o multitudine artificiala de arome. E ca trecerea de la MTV la canalui Arte.

8 euro+transport. 86 pct.

Floare de Toamna 2011 Vinarte

2011-11-22T14:00:00.001+02:00

E un novello sau nouveau. Toata nebunia cu beaujolais nouveau vine de la domnul Georges Duboeuf, un negociant din Beaujolais (unde se fac si altfel de vinuri, mult mai bune), care la sfarsitul anilor '60 a vazut avantajele unei astfel de miscari de marketing: scapi de o groaza de vin lipsit de mari calitati si scoti banul rapid. Calitate mica la pret mare si repede pe deasupra? You-hoo, Ka-ching! Restul e istorie, cum se zice.

Stiti desigur ca metoda de producere e nitel diferita de a vinului obisnuit. Boabele de struguri se pun intr-un recipient intregi. Se introduce in vas dioxid de carbon, se ermetizeaza si asa ramane, timp in care are loc o fermentatie individuala a fiecarei boabe de strugure, in mediu anaerob. Metoda are avantajul ca este rapida, extractul e foarte bun, vinul rezultat e proaspat, lipsit de o aciditate deosebita si taninuri, dar foarte colorat si fructat. Dejavantajul: e recomandat sa fie baut pana in primavara urmatoare, altfel isi pierde savoarea si il veti gasi peste ani doar in hypermarketurile din Romania, la acelasi pret, daca nu mai scump, pemntru ca nu-i asa- cu cat vinul e mai vechi cu atat e mai bun.

Floarea de Toamna 2011 produs de Vinarte, vine de la crama Starmina din Mehedinti. Strugurii folositi sunt feteasca neagra, merlot si negru de dragasani, asadar destul de original, patriotic. Iar alcoolul e moderat, de 12%. Miroase a must, dar apar si interesante note de cacao, banana si chiar ceva usor cernelos. In gura se revarsa o punga intreaga de Skittles, cu visina, coacaze si alte fructe zemoase. E catifelat, moale si repede curgator. Mare grija cu mititele astea, usor de baut, dar pe cat de repede cad pe gat, pe atat de repede se ridica la cap. Foarte simpatic, si face 12 lei, indubitabil, mai ales prin comparatie cu posircutele nouveau de import, care costa si mai mult si ofera mult mai putin.

Din pacate s-au produs doar 2000 sticle, din care la producator nu prea mai sunt multe disponibile. Ironic, daca ma intrebati pe mine, acest interes brusc al romanilor pentru vinul nou, avand in vedere ca in alti ani, cand Vinarte a scos pe piata cantitati mai mari, acestea au imbatranit prin magazine nebaute.

12 lei, in magazinele specializate, 76 pct. (dar in axiologia proprie a noveaurilor sta foarte bine!)

Un Pelin, un Beaujolais nouveau si Sauvignon Blanc Castel Starmina 2010

2011-11-22T10:42:00.004+02:00

Castel Starmina Sauvignon blanc 2010, Vinarte. 17 lei. Un efort interesant si nitel out-of-fashion, ca sa zic asa. Fara impetuozitate si fizzul altor surate, dar convinge ca face banii prin plinatate. Un nas predominant floral, flori albe (de lamai si viata de vie), si note usor citrice de lamaie indulcita. In gura sta destul de plin, cu mineralitate si amprenta citrica (lamaie, grapefruit), moderata de un rest de zahar care se simte suficient. Destul de corpolent. 78 pct.

Pelin rosu de Urlati 2008, demisec, DDM Urlati. 13 lei. Miroase ca un magazin Plafar. In gust, ma asteptam la ceva mai amarui, dar am baut vinuri fara adaos de ierburi aromatice care ofera aproximativ acelasi feeling. E destul de curat, dar trebuie sa fii fan, sa-ti placa asa ceva. Tonic, nu zic nu. Una peste alta, daca dati banii pe o retsina greceasca, nu vad de ce nu ati incerca si neaosul pelin. 71 pct.

Beaujolais Nouveau 2011, Ch. Rousseau. Luat din Real cu 16 lei. Importatorul a cam exagerat cu pretul, avand in vedere ca in Germania face 1,5 euro/sticla. Si acela e pretul corect. Ma intreb ce justificare o fi existand de data asta? Ma bucur ca nu traiesc in Albania sau alta tara mai saraca decat Romania. Ma infior cat poate sa coste o sticla de vin acolo:)

Ca toate nouveau-rile este foarte usor de baut, cu o culoare care inseala asteptarile (fara periorativ), de un rosu-violet intens, desi ceea ce bei este foarte light si fructat. Nu prea ma aranjeaza nasul si gustul de must alcoolizat, comun si fara alte subtilitati. Ca nouveau e ok, dar nu la 16 lei. Eu zic ori sa incercati clasicii regiunii, ori sa dati banii pe altceva mai putin "nou". 63 pct.

Goodwine de toamna 2011

2011-11-21T14:50:00.004+02:00

Goodwine continua sa fie cel mai bun targ de vinuri la care am participat. Este bine organizat si majoritatea producatorilor aleg acest targ pentru a beneficia de un plus de vizibilitate cand isi lanseaza produsele.

Sincer sa fiu, desi peste tot am fost intampinat cu amabilitate, m-am simtit cel mai bine in doua locuri. In cei 5 metri patrati dintre Heinrig (sunt om serios, nu ma banuiti de...altele. Cine a fost stie ca pe-acolo era o mare afluenta de treburi frumoase, altele decat vinuri) si Vinchile. Niste vinuri absolut delicioase, de la Vicente Gandia Generation 1 2009, o reserva de inalta tinuta- amintind de finetea si echilibrul regulii de mijloc pe care o au doar vreo doua vinuri romanesti, la Barolo 2007 (o aromatica superba si exemplu de integrare a taninului) si Barbaresco 2006 (nu-i pentru toata lumea. Nici pentru mine. Prea abuziv, ca sa zic asa) de la Poggio le Coste.

Peste drum, acolo unde chilienii aduc targ dupa targ minuni din tara lor, exemplu de cam se promoveaza ceva la nivel de ambasada, printre alte vinuri inedite, deasupra tuturor, a planat Santa Carolina Reserva de Familia Cabernet Sauvignon 2009. Absolut spectaculos. Lume noua, dar la maxim. Fruct, alcool, aciditate. Toate se intrec spre finish.

Al doilea punct unde am stationat mai mult a fost intre SERVE, Petrovaselo, Vinarte, Gramma si Trufex (de la care nu e bine sa te abtii sa gusti). Noul Charlotte (2008) este o alta dovada de maiestrie si se poate lua la tranta peste 6-12 luni cu surata mai varstnica. Tot la un nivel mare este si Soare 2006, cabernetul de la Vinarte. Pe langa faptul ca aveam de a face cu o "reserva" pura. Cate vinuri romanesti stiti voi care sa fie lansate dupa 5 ani de la recolta cunoasteti voi? Totul e gata, o expresie buna a cabernetului, nu numai din Romania. Caracterul ierbos este foarte bine pus in valoare. La Petrovaselo, o noutate din podgoria Recas, numai de bine. Blendul pe baza de cabernet "Ovas" 2009 m-a surprins. E genul greu, puternic, condimentat. Un mustang din vestul salbatic, cu aliura atat de Napa cat si de spaghetti western toscan. Pinotul "Otarnita" 2009 mi s-a parut cu o lungime mai jos, dar tot e o minute a tehnicii moderne sa obtii asa ceva din vita tanara. Am gustat si Otarnita 2010, destul de similar inca cu 2009. Poate nitel mai copt. Interesant e ca sunt "vin de masa" produs in Italia, din struguri romanesti. Cel mai scump vin de masa din Romania, fara indoiala.

In alte arii geografice, Merlot Reserva Stirbey 2008 este bine echilibrat, un alt vin de calitate produs acolo. In acelasi colt al Dragasanilor, Avincis a propus vinuri prospete, curate, partial fermentate in baric. Desi sunt pe calea cea buna, evident, parca nitica vioiciune in plus n-ar strica. O surpriza au fost albele lui Cornel Sandu (Etic Wine) in special feteasca regala 2011, un vin foarte viu si sincer, mai ales la un pret modest.
Din contingentul basarabean, am remarcat o Feteasca regala 2009, Gitana Winery, maturata in baric. Foarte interesanta cu notele ei de gutuie. E ciudat cum la noi, unde feteasca regala e cultivata mai peste tot, nu gasesti expresii baricate, in afara de Sole de la Recas si Genius Loci de la Stirbey.

La Girboiu am gustat (in sfarsit satisfacut) feteasca neagra 2009 Bacanta. Tot e prea scumpa, dar macar alcoolul si baricul s-au integrat binisor. Putem descoperi acum un vin de calitate. Plavaie 2010 este un vin interesant, viu, cu nas floral, corp cu mult fruct(mar, caisa), dar si un pic diferit, ciudat- cu unduiri uleioase de floarea soarelui si condimente. E o mare bucurie sa descopar acest mici si jucause vietati, crezute disparute. De la Senator, am apreciat etern nelansata si diferita Babeasca Glia, acum 2009, de la Husi si nu de la Insuratei. In rest, cu toata aprecierea pentru favorizarea varietatilor autohtone, mai au de lucrat.

Daca alti producatori nu se gasesc printre remarcatii mei nu se intampla asta deoarece i-as desconsidera, doamne fereste, ci pentru ca nu le-am gustat vinurile, datorita timpului scurt. Ori poate pentru ca le-am gustat cu cele doua ocazii din ultima vreme (Vintest, Provino) si m-am orientat acum spre noutati.

Acestea fie spuse, ma congratulez ca am ales acest mediu de expresie, pentru ca altfel n-as fi putut spune si alte lucruri. Sa iei lucrurile in raspar e un privilegiul blogosferei.

a. Spatiul nu e suficient. Daca la editiile precedente imi puneam alarma telefonului sa ma anunte cand e ora de plecare, de acesta data am ajuns in gara de Nord cu o ora jumatate mai devreme. Sigur ca afluenta destul de mare de public, si aici trebuie sa subliniez si sa fac diferenta fata de alte targuri- public avizat, educat, real interesat- este un fapt imbucurator atat pentru organizatori, cat si pentru industrie. Dar sambata dupa pranz iti lua destul de mult sa ajungi de la un stand la altul, asa ca am renuntat la explorare mai devreme.

b. Mania ciudata de a nu avea unele vinuri la degustare decat intre orele x si y. Nu stiu a cui a fost aceasta idee, dar nu e cea mai buna pe care a avut-o pana acum. Sigur, eu unul ma bucur de mici privilegii pentru ca fac asta de ceva vreme:), dar pentru altcineva imi inchipui ca e nitel ciudat, daca nu ofensator.

c. Faptul ca producatorii aleg sa expuna 100 de vinuri si sa ofere spre degustare 2-3. De ce sa cari 100 de feluri de vin daca ai de gand sa desfaci numai cateva? Era de ajuns un poster pe fundal, cu sticlele fotografiate, daca doreai sa-ti afisezi portofoliul. Bizar.

d. N-a fost Recas. Zvonul puternic alimentat zice ca n-au fost deoarece a participat Petrovaselo, din aceeasi podgorie. Sincer, mi se pare foarte improbabil sa fie asa. Am impresia ca o combinatie de vanzari bune pe segmentele superioare combinata cu lipsa unor vinuri care sa necesite lansare au dus la neparticiparea lor.

e. Locuri foarte bune de odihna au fost standurile Jidvei si Cotnari. Oaze de liniste, ce mai :)

Cantina di Soave: C.A.P.-ul care face Amarone!

2011-11-21T10:25:00.001+02:00

Cantina di Soave este un colos italian, fondat in 1930, informal chiar din 1898. Exploateaza peste 6000 de hectare. Faptul interesant este ca aceasta nu este o afacere de familie, ci o afacere de…familii. In 1930- 51, in 2011- peste 2200! Ati ghicit, avem de-a face cu o cooperativa.

Poate parea ciudat pentru unii dintre noi, mai ales pentru cei acare au curtea pavata cu date subtilizate din canalele de irigatii si hambarul din grinji de cale ferata dezafectata fortat, dar in tarile civilizate cooperativa a fost si este o solutie. In acest caz avem un mega C.A.P. care detine nu mai putin de 6000 de hectare cu vita de vie si 6 centre moderne de vinificatie…

Cantina di Soave are nenumarate game continand vinuri din mai multe parti ale Italiei. Astazi vorbim despre unul dintre cele scumpe, desi 25-30 de euro nu este o suma mare in absolut, cu atat mai mult pentru un Amarone della Valpolicella. Asadar Amarone “Cadis” 2007 este realizat dupa metoda appasimento, despre care am vorbit in unul dintre articolele trecute, asa ca nu insistam. Tot corvina/rodinella/molinara, ca mai toate astfel de vinuri. Sa zicem doar ca 3 luni este durata uscarii strugurilor.

credit foto: billigtvin.blogspot.com

Va recomand aerarea prelungita. In pahar culoarea este rosie-rubinie intensa cu tente granat. Vinul lasa pe interiorul paharului picioare subtiri si dese, de miriapod. Nasul aduce note intense de pielarie, foaie de tutun (chiar un usor iz de…scrumiera), alcoolul iese nitel la inaintare (e vorba de 14,5% alc), capucino si o unica nota de fruct, in varianta uscata si afumata- pruna.

Gustul este de…amarone, dens, greu, corpolent, cu o predominanta fateta minerala propulsata de alcool si aciditatea atipic de mare pentru metoda de productie folosita (uscarea concentreaza continutul de zaharuri si intensifica aroma, dar aciditatea nativa se reduce mult), amintind de pietris si nisip ud, iar fructul strabate papilele sub forma coacazelor si visinelor. Finalul aduce ceva vinozitate, dar si efecte tonice, dulci amarui, de smochina, pruna uscata, cirese amare si ierburi aromatice.

Sper ca descrierea unor arome gen “scrumiera” si “pietris si nisip ud” n-o sa va alunge din fata acestui vin interesant. De altfel, acest gen de arome au o intensitate mica, si pentru un degustator sunt chiar interesante, exotice, dau eleganta si disting vinul din masa comuna. De altfel amprenta minerala pe care vinul o lasa este deosebita, chiar, as spune, usor atipica pentru un amarone tinerel, din 2007. Dar fanii bordolezelor mature, pe langa iubitorii vinurilor italiene, vor gasi ceva atragator aici, fara indoiala. De aceasta data- o clasica friptura de vita, cu sos de vin rosu- pare alegerea ideala.

88 pct.

ps: il puteti citi si aici

Lui Publius Aurelius i-ar fi placut un pahar de rose Patrician

2011-11-18T13:17:00.002+02:00

Publius Aurelius Statius este un personaj literar. Face parte din tagma lui Sherlock Holmes, Hercule Poirot sau Jules Maigret- este un detectiv iscusit. Ceea ce il deosebeste e faptul ca misterele pe care le dezleaga au loc in Roma antica, in secolul I e.n, in timpul imparatului Claudius, un moment de varf al dezvoltarii imperiului roman si o oaza de normalitate intre dezastruoasele domnii ale lui Caligula si Nero. Pe langa hobby-ul ciudat de a deslusi cele mai incalcite enigme, fermecatorul Publius Aurelius este senator, prieten din tinerete cu imparatul si membru al unei vechi familii romane, adica este un patrician.

Autoarea seriei "Un detectiv in Roma Antica", asa cum sunt supratitrate de Editura All, unde au aparut in limba romana sase din romanele avandu-l ca personaj principal pe Publius Aurelius, este Danilla Comastri Montanari.

Preiau biografia autoarei din una din carti. Va rog sa nu radeti: "Danila Comastri Montanari, creatoarea lui Publius Aurelius Statius, s-a nascut la Bologna in 1948. Paraseste scoala mai devreme pentru a intra la universitate si a trai acolo cea mai importanta perioada a vietii sale. Si-a luat licenta in Pedagogie si in Stiinte politice, apoi, timp de douazeci de ani, a predat si a calatorit in toate cele patru colturi ale lumii. In 1990 a scris primul sau roman, ‘Mors tua’, si de atunci s-a dedicat pe deplin prozei, in special unui gen, acela al romanului politist istoric, care ii permitea sa imbine principalele domenii care o interesau: studiul trecutului (in special civilizatiile antice) si preferinta pentru intrigile mystery. Fumatoare inraita, apreciaza bauturile alcoolice, refuza sa tina vreo dieta, frecventeaza statiuni termale si sapaturi arheologice, citeste romane politiste, studii de istorie, clasici latini, greci si chinezi. Este o fanatica utilizatoare a internetului, unde are cateva situri web. Traieste intr-o casa mare din centrul orasului Bologna, impreuna cu sotul, fiica, doua pisici, doua sute de plante, zece mii de carti si cinci computere."

Povestile sunt delicioase, cu o tenta nitel kinky pe alocuri. Marturisesc ca simtul artificialului care spulbera orice placere a lecturii romanelor amplasate in alte epoci, nu mi-a dat batai de cap. Stiti necazul: personajul principal pare decupat din prezent si lipit cu superglue in antichitate, evul mediu, etc. Autoarea italiana face insa o treaba foarte buna. Nu numai ca acorda o mare atentie detaliilor, reconstructiei vietii private din Roma antica, dar ofera la sfarsitul cartii si un mic dictionar, explicatii ale obiceiurilor, stante din viata de zi cu zi, unde lociua romanul de rand, ce bea, ce manca, unele din informatii fiind deosebit de interesante, inedite. Iar aceste excursuri metanarative mi-au amintit de Scenele de viata romana, publicate pe pagina de facebook a producatorului vinurilor Patrician, de la Adamclisi (fost municipiu roman si locul celebrului monument Tropaeum Traiani), Vifrana SA aka Cramele Francu.

E putin probabil ca Publius Aurelius sa fi gustat vreun vin de acolo, avand in vedere ca un patrician bogat precum el ar fi preferat asa ceva, dar nici imposibil, deoarece partea aceia de lume facea parte din provincia romana Moesia inferior. Dar, neindoielnic, om cu gust fiind, si daca ar fi putut calatorii prin timp, ar fi apreciat alaturi de mine, caracterul deosebit al unui rose din cabernet sauvignon, recolta 2010.

Culoarea este frumoasa, trandafirie intensa, cu tuse de caramel. Nasul este curat, interesant, cu fruct prospat: coarne, coaja de portocala, coacaze, cirese albe, indicii herbale. Gustul este viguros, cu fruct puternic- rodie, cirese albe, corcoduse rosii- bine sustinut de aciditate. Finalul este prietenos, prospat, cu impresii de dulcegarie cu fructe, dar bine condimentat, piperat. Alcoolul nu reprezinta o problema si intregeste imaginea de vin bine lucrat, echilibrat si care ofera ce astepti de la un rose: prospetime de alb si arome puternice de rosu. Daca si etichetele ar fi la fel de proaspete si puternice... Dar continutul e esential, desigur.

In concluzie, va indemn sa cititi cel putin o carte avandu-l pe Publius Aurelius in rolul principal, spun "cel putin" deoarece daca cititi una va va cuprinde frenezia si le veti citi pe toate, si sa gustati cel putin o data acest surprinzator rose ecologic din Moesia Inferior.

83 pct.

Vinul natural: revenirea la traditional sau o noua durere de cap?

2011-11-17T14:52:00.013+02:00

Exista in prezent moda emergenta pe pietele dezvoltate: vinul "natural". Adica vinul fara adaosuri. Toate bune si frumoase, dar in Romania nu este posibil. Cel putin formal. Cum asa?

Pai hai sa zicem ca produci un vin fara sulfiti adaugati. In tara noastra, dintre cei 3 actuali producatori de vinuri ecologice (ecologic nu insemna ca nu are sulfiti, ci ca strugurii sunt eco), dupa stiinta mea, doar unul nu sulfiteaza vinul. Sa-l credem pe cuvant.

1. Normele metodologice ale Legii 244/2002 (Legea viei si vinului) au o anexa in care se spune ce informatii trebuie sa fie adaugate pe eticheta. Intrucat respectivilor redactori ai acelei anexe nu le-au trecut prea multe prin cap la momentul respectiv, reiese fara drept de apel ca orice vin trebuie sa poarte mentiunea "contine sulfiti". Chiar daca nu contine. Dar sa nu-i balacarim prea tare pentru ca din greseala, desigur, e posibil sa aiba dreptate...(o sa vedem in continuare)

2. Si ai facut un vin fara sa adaugi sulfiti. Presupunand ca legea ar fi de asa natura incat sa opereze cu nuante si distinctii, ai vrea sa nu treci "contine sulfiti" pe eticheta. Si eu cumpar vinul, il duc la un laborator Sanepid, astept 3 zile, citesc buletinul de analiza, dupa care ma intorc acasa si scriu un articol foarte tare. Vinul tau fara sulfiti...contine sulfiti.

3. De ce? Pentru ca 99.99999% din vinurile lumii (incluzandu-le pe cele ale bunicului de la tara) contin sulfiti. Si i-ar contine indiferent daca vrei sa faci vinul eco/bio/organic sau nu. Pentru ca sulful (de fapt sulfitul) e un produs secundar al fermentarii alcoolice.

4. Sigur ca vinul "natural" va contine o cantitate mai mica de sulfiti decat cei adaugati conform tehnologiei si stiintei vinificatorului normal. Dar celor alergici la sulfiti (motivul pentru care exista acel avertisment pe contraeticheta vinului) li se va face rau indiferent daca sulfitii sunt "naturali" sau exogeni.

5. Va intrebati daca sunteti alergici la sulfiti? Daca nu cumva durerea de cap de a doua zi este o manifestare a alergiei? Sulfitii dau dureri de cap? Daca ati mancat vreodata fructe confiate, gen stafide, smochine, mango, cirese, prune uscate, achizitionate din comert si nu ati murit, inseamna ca nu sunteti alergici la sulfiti. Fructele confiate contin intre 10 si 20 de ori mai multi sulfiti decat vinul. Apoi nu s-a descoperit nicio legatura intre sulfiti si durerea de cap. Si s-a tot studiat pe tema asta, va dati seama. Singura chestiune misterioasa este "migrena vinului rosu". Inca n-au reusit genialii cercetatori britanici sa-i dea definitiv de cap, sau la cap, ca sa zic asa.

Asa incat ce-i cu moda asta a vinului natural? Adica au innebunit Jamie Goodie si Isabelle Lageron, care ridica in slavi astfel de vinuri? Pai nu. Motivul principal nu este acela ca nu contin sau contin mai putin sulfit, ci ca filosofia producatorilor seriosi de vin natural (pentru ca evident exista si un alt fel de producatori, care nu vor decat sa exploateze o moda, nu sa faca un vin ca lumea) include ceva mai interesant pentru un cunoscator: drojdii salbatice, adica drojdiile din pielitele acelor struguri (nu ale altora sau din alte legume/fructe, cum se mai practica), care se nasc, traiesc si decedeaza natural.

E vorba de autenticitate aici, de terroir, de expresia nealterata a vinului. Asta e fermecator, trebuie sa recunoastem.
Un neajuns, usor de intuit, este faptul ca in lipsa dozei "regulamentare" de sulfiti vinul se poate deteriora mult mai rapid, si poate dezvolta arome nu foarte placute (cum se intampla si cu multe vinuri de tara din primavara incolo). Asa incat, o solutie ar fi ca aceste vinuri sa fie consumate regional si repede, ca sa reduci riscul schimbarilor generate de transport si pastrare improprie. Unii zic ca ar trebui sa aiba si un termen de garantie.

In concluzie, vinul n-o o sa aiba o culoare mai frumoasa daca nu-i pui enzime. Si nu o sa aiba un gust mai bun daca nu e sulfitat, sau daca e facut pe drojdia lui. Dar va fi mai autentic, asta da! Poate va fi si alterat, se poate si asta. Totusi, daca auziti de vinuri naturale ridicate in slavi de critici credibili poate ar trebui sa le incercai macar o data. Aud ca pot provoca dependenta.

Chateau Valvis 2002 Domeniile Samburesti (Romania)

2011-11-16T12:44:00.000+02:00

E un cabernet matur, nebaricat, care fara sa fie un mega ultra, ar poate pregati calea, ca un veritabil trainer, pentru un cabernet de Samburesti mult mai remarcabil. Il ajuta si faptul ca a fost imbuteliat abia in 2009. Are culoarea vinului matur, rosu-rubiniu cu nuante ciresii. nasul aduce a pruna afumata, tabac, pielarie, lesie (niste chipsuri, tot au fost), suc de coacaze, ierburi uscate si alcool cam evident. Gustul aduce a pruna, fructe rosii dulci, cireasa neagra. Taninul este suplu, nisipos, aciditatea este inca vie, dar si ceva in secundar, mai putin dezirabil, inca verde. Finalul este placut, cu note de prune uscate si porumbe si tuse condimentate, de cimbru. 80 pct.
Totusi avand in vedere ca pretul pleaca de pe la vreo 80 de lei, eu zic sa asteptati sa vi-l faca cineva cadou sau sa-l gustati la vreun targ de vinuri.

Un pahar de vin pentru Felix Paun

2011-11-16T12:37:00.000+02:00

Cine este Felix Paun? El este un profesor de sport de la liceul teoretic din Pechea, judetul Galati.

Deja stiti unde ne indreptam. Este omul care prin propria pasiune a construit un club de box, unde s-a format Lucian Bute, si unde invata ce-i cu upercutul si croseul alti nenumarati baieti. Exista si un mic folclor zonal, cum ca cu baietii din Pechea nu e intelept sa te pui. O fi si o "rautate genetica", nu zic nu, dar cred ca se trage si de la pasiunea omului amintit care atrage tineretul din localitate. Nu mai discutam aici de impactul social, de importanta canalizarii unor pulsiuni firesti la o anumita varsta spre performanta sportiva. Mai bine un sparing la clubul de box decat o cafteala in toata regula la clubul de noapte din centrul comunei, nu-i asa?

Nu mai trebuie sa spunem ca statul, sau in fine sistemul, nu face mare lucru pentru sport, printre altele, si ca oameni ca Felix Paun reprezinta exceptii care se hranesc aproape exclusiv din propria pasiune. Nu e prima oara cand observam ca performanta sportiva la noi in tara vine mai degraba pe cale de exceptie decat ca produs al unei strategii.

Cu acestea fie spuse ridic un pahar in cinstea domnului din imagine si ii urez sa dea dovada de aceeasi consecventa si pasiune in ceea ce face, ca pana acum!

PS: un vin rosu, sec, matur, dar inca neimblanzit:)

Bautorii de puncte

2011-11-15T15:36:00.010+02:00

De cand cu Robert Parker, James Suckling si o intreaga pleiada de mai noi evangelisti ai vinului, s-a impus traditia, de neevitat chiar la nivele mici, cum este cazul presei de vin din tara noastra, ca vinul trebuie descris lapidar si neaparat urmat de un punctaj.

Punctarea vinului facuta live, de bloggeri sa zicem, este la un nivel molecular, se intampla cu rapiditatea unei reactii chimice. Adica procesul care duce la acordarea unui punctaj sau altul nu tine atat de o evaluare obiectiva facuta cat se poate de riguros pe o foaie de hartie, luand in calcul toate elementele vinului (culoare, limpiditate, gust, final, impresie generala), ci imbraca la amatorii profesionisti forma unei judecati rapide, de impresie generala, bazata in principal pe experienta senzoriala cu ansamblul vinurilor gustate pana in acel moment. Si, cu sinceritate fie spus, calibrata de reperele in care crede evaluatorul respectiv. Bei un vin oarecare, il cauti pe net si descoperi ca Parker sau Wine Spectator sau Decanter au gratificat vinul cu un anume punctaj. Te raportezi la el. Mai aduni, mai scazi. Sigur preferabil ar fi sa poti da nas in nas cu repere absolute, sa te poti calibra cu Petrus si Cheval Blanc, cu Grange sau Opus One. Din variate motive nu prea se intampla treaba asta. Din fericire, dupa ceva experienta acumulata nu mai simti nevoia sa dai fuga la calculator, ci incepi sa ai mai multa incredere in propriul gust.

Totusi nu trebuie uitat ca vinul nu este o lucrare de control tip grila, care poate fi evaluata aplicand un sablon, vinul de acum nu este exact acelasi cu cel de peste un an, nu este la fel baut acompaniat de ciuituri de nunta sau la o degustare organizata. Apoi, nu numai ca vinul se schimba, dar inexorabil te schimbi si tu.

Aditional, bloggerul aduce in discutie ceva specific: perspectiva consumatorului. Face asertiuni cu privire la raportul pret calitate. Ceea ce nu trebuie uitat, sau mai bine spus trebuie observat de un eventual cititor interesat, este plaja de pret al vinurilor despre care vorbeste respectivul. Daca se refera in mare majoritate la vinuri care costa mai putin de 20 de lei, atunci stii macar cam cat de intinsa este expertiza respectivului. Daca observi ca omul aduce vorba de vinuri de peste 40, atunci corelativ poti avea o incredere mai mare in parerile lui despre vinurile din acea categorie de pret.

Si pentru ca vinul este un produs, uneori industrial, se supune si el regulilor generale de marketing. Chiar exista categorii de pret (si de calitate corespunzatoare), dupa cum in industria auto exista diferite clase de masini. Poate avea un Citroen C1 un raport pret calitate mai bun decat un Mercedes D Klasse? Raspunsul este evident...NU. Citroen C1 se lupta cu Toyota Yaris, Nissan Micra, etc. Sper ca am nimerit denumirile masinilor respective, nefiind un entuziast auto:) Aici, in acesta clasa comuna, poti aplica, intrucatva, sablonul pret calitate.

Similar, in domeniul vinului, produs mai simplu decat un autovehicul, dar mai complicat din alte puncte de vedere pe care nu le mai teoretizez aici, oricat de bine intentionat ar fi producatorul nu va reusi niciodata sa produca un vin de 90 pct pentru un produs entry level ( 20-25 lei). Decat daca vrea neaparat sa sparga piata sau alte motivatii greu de citit. E vorba de materialul cu care lucreaza, de calitatea produselor enologice folosite, etc.

Asa incat nu pot decat sa trag concluzia ca vinul trebuie judecat in categoria sa. Un vin de 20 de lei si 78 puncte, nu este similar cu unul de 40 de lei si 78 pct. Iar raportul pret calitate functioneaza pana la un punct. Pana la un pret, mai bine spus.
Cu cat vinul e mai ieftin cu atat o reusita poate impinge raportul spre subunitar. Ceea ce-i bine. Dar de la un punct incolo, raportul nu mai functioneaza pentru ca intram pe taramul legendelor unde perenitatea RPC nu-si mai gaseste solul potrivit. E ca si cum ai incerca sa aplici raportul pret calitate pe un roman de Tolstoi sau Dostoievski. "Razboi si Pace are un raport pret calitate mai bun decat Idiotul. Are un numar mai mare de pagini si la acelasi pret ofera mai multa satisfactie". Suna hilar? Chiar este!

La fel cum un vin nu poate fi apreciat excluziv pe baza fisei tehnice, tot la fel el nu poate si nu trebuie sa devina robul absolut al cifrelor, indiferent cat de credibil sau cat de aproape este un anume critic pentru noi si de gusturile noastre. E ca si cum ti-ai alege vinul pentru cina dintr-o foaie excel pe baza pretului si punctajului!
Mai mult, daca respectivul avid de puncte este rational si fidel propriului rationament ar rezulta cu necesitate ca ar consuma doar un singur vin, sau unul dintr-o selectie extrem de mica, realizata pe baza aceluiasi RPC. Si cum RPC-ul e cu atat mai bun cu cat vinul e mai ieftin- va bea numai vinuri ieftine, create industrial (sa fim seriosi cu selectia strugurilor, baricul, originea controlata si tipicitatea de soi la 15 lei), dar reusite la nivelul lor de existenta.

De aceea va conjur, oarecum in paguba mea si a celor din tagma bloggeritului de vin, sa aveti mai multa incredere in gusturile dvs., sa nu mai dati tot timpul navala aici sau acolo ca la o baza de date, sa incercati sa filtrati informatiile citite si sa le suprapuneti singurului sablon care are vreo importanta in acest domeniu: propria placere!

Pinot noir 2010 Patrician, Vifrana (Romania)

2011-11-15T14:30:00.002+02:00

Sa trecem in revista rapid acest vin ecologic produs la Adamclisi, judetul Constanta:

Culoarea este tipica pentru un vin rosu tanar, rosu-rubiniu, cu reflexii purpurii, intensitate medie a culorii.

Nasul este deosebit, de cireasa confiata si visina din compot, cu o interesanta fateta rustica, campeneasca, tipica, si usoare note de cacao (care castiga teren, in timp).

Gustul este surprinzator de plin, simti asta chiar de la prima gura, cu note de visine, cirese, afine rosii, cu o evolutie marcata de aciditatea foarte buna, tanini uscati si o mineralitate evidenta, cu impact nisipos, argilos pe palat.

Finalul este un melanj de fructe rosii, dar si extrem de piperat, cu atingeri de ierburi aromatice si baton de scortisoara. Mineralitatea si alcoolul(bine integrat, de altfel) sustin fructul creand un finish persistent.

Exista si o vinozitate perceptibila, ce aminteste de un vin rustic, de tara, dar sa nu ne grabim. In fond acest vin (inca neetichetat si necomercializat) poarta inca urmele vizibile ale tribulatiiilor mustului spre vin.

E de calitate, oricum, si are o foarte buna tipicitate de soi.

Probabil se va gasi in aceeasi raza de pret ca restul gamei- 30-40 lei.

77-79 pct

PS: Statistica arata ca articolele fara ilustratii sunt citite mai putin. Cum sticla mea nu avea semne distinctive (etichete, etc) nu pot decat sa va ofer imaginea unui sticle goale via wikipedia. ...:)

Brunello di Montalcino Campone 2005 Marchesi di Frescobaldi (Italia)

2011-11-13T11:49:00.000+02:00

Dispretul (Il Disprezzo, 1956) este un roman al scriitorului Italian Alberto Moravia. Povestea este o drama moderna, a instrainarii dintre scriitorul si scenaristul Paul si sotia sa, Camille. Paul, angajat de fermecatorul producator american Jeremy sa “rescrie” Odiseea, facand-o mai accesibila publicului larg, isi urmareste sotia departandu-se, punctul initial al acestei detasari fiind originat chiar de el. Moravia utilizeaza dibace constante paralele cu textul antic, si prin aceasta propune un original focus pe relatia Ulise-Penelopa. Nu e o carte dificil de lecturat, ceea ce o face cu atat mai recomandabila. Unde mai pui ca, mai mult ca sigur, dupa ce o inchideti, o sa priviti status-quo-ul conjugal cu alti ochi. One kiss a day, keeps the divorce at bay!

Le Mepris (1963) este ecranizarea acestui roman, de catre marele regizor francez Jean-Luc Godard, avandu-i pe Brigitte Bardot, Michel Piccoli si Jack Palance in rolurile principale. A fost cel mai mare success comercial al lui Godard. Daca romanul sus-amintit e un fel de carte in carte, acesta este un film in film. Ah, si daca nu gasiti dvd-ul sa stiti ca youtube e mare si cuprinzator, dar n-ati auzit-o de la mine.

Frescobaldi este o familie nobiliara italiana, cu o istorie de 1000 de ani, dand Italiei scriitori, muzicieni, alaturi de bancheri si mari oameni de afaceri, si nu in ultimul rand- vinuri ilustre.

Este usor de inteles cum se pot imbina cele trei paragrafe de mai sus. Orice ati prefera- lectura sau vizionatul, ori amandoua, tanarul Brunello di Montalcino Campone 2005 DOCG, provenind din cea mai recenta aditie la domeniile Casei Frescobaldi, va va acompania cu succes. Este discret, echilibrat, fara asperitati care ne-ar face sa consideram lectura ca un acompanion al vinului, ceea ce l-ar jigni foarte tare pe Moravia.

Culoarea este frumoasa rosie-rubinie intense. Olfactiv este domol, cu note de fructe de padure negre si o interesanta componeta picanta, rustica (boia si piper negru). Maturarea indelungata aduce si ea adieri de praf de cacao, tabac si marochin. Apar si usoare impresii acetice, de otet balsamic, dar se disipa suficient dupa o aerare in decantor de 45 minute. Gustul e rotund, cu tanin bine polisat, prezent doar cat sa imprime vinozitate. Apar note de fructe bine coapte, temperate de tuse secundare, de cerneluri si ciocolata amaruie. Finalul aduce a pruna si visina si o idee de cimbru. Alcoolul este bine integrat, iar aciditatea buna il ajuta sa faca fata, daca va indurati sa lasati cartea din mana, la o tocanita de vita, sau o potrivit de rustica, vanata umpluta. Vinul a fost maturat 4 ani inainte de a fi lansat pe piata (2 ani in baric si 2 in sticla), ceea ce asigura consumatorul ca ceea ce are in pahar la timpul prezent este bine integrat, gata de consum. Un exercitiu pe care ar trebui sa-l faca si multi producatori autohtoni, daca ma intrebati pe mine.

Acest vin, fara a fi cel mai bun Frescobaldi din portofoliu, aduce, la 25-30 de euro/butelie, o idee despre maniera clasica, eleganta si echilibrata a unui brunello de moda veche. Un vin discret si elegant, cu care n-o sa va faceti de rusine in nicio ocazie. Cu moderatie insa, altfel n-o sa va mai amintiti exact finalul cartii. Sau al filmului, daca va e foarte sete.

Chardonnay 2010 Patrician Vifrana

2011-11-12T11:47:00.002+02:00

Eram foarte curios cum se poate prezenta si un vin alb bio/eco/organic, stiti categoria in care se plaseaza. Mai mult, pe contraeticheta avem mentiunea ca toate materialele enologice folosice sunt la randul lor organice si ca sulfitii sunt naturali. Nu stiu exact cum se traduce acest ultim aspect. Stiu bunaoara ca 99,99999% din vinuri, inclusiv cele ale bunicului de la tara (caruia nici prin cap nu-i trece sa adauge ceva in vin) daca ar fi sa fie analizate in laborator, ar capata mentiunea "contine sulfiti". Pentru simplu motiv ca sulful este un produs secundar al fermentatiei alcoolice. Desigur, continutul de sulf din vinul "natural" va fi mic, variind de la 4 la 60 de unitati, dar va fi. La 60 de unitati, practic se gaseste in multe vinuri, chiar daca nu sunt facute dupa principii bio. Sa nu contina acest vin nimic altceva decat propriul sulf rezultat din fermentare? Nu stiu, si daca ma intrebati pe mine, e mai putin important. Stiti deja ca vinul "ecologic" nu este cel care nu contine sulfiti, ci cel care este produs din struguri ecologici. Cu alte cuvinte via este cea ingrijita mai cu mila si consideratie pentru mediu. De asemenea, nu stiu cum e la noi, dar in unele tari, cum ar fi si Statele Unite, sunt si prevederi privind continutul maxim de sulfiti.

Acest chardonnay de la Adamclisi are o culoare aurie, si se observa mici asemanari cu vinul mai "natural", exista o usoara "spuma" la suprafata, ceea ce imi inchipui ca reprezinta reziduri de drojdie. Se deduce si de aici ca a fost tratat la minim.

Nasul este puternic, tipic, cu note de pepene galben, pere, fructe exotice si o tenta tamaioasa. Gustul este si el tipic, plin, complex, cu note de unt vanilat, pepene galben, mere si un usor iz neimblanzit, citronat. Finalul este decent, fara a fi epocal, in aceeasi linie citrica, indulcita de note vanilate si extrem de picanta, piperata.

Presupun ca vinul va iesi la acelasi pret cu celelalte din gama (35-40 lei). Este un vin bine facut, cu tipicitate, intens aromatic. Nu am avut nicio clipa impresia de mic deficit pe care ti-o ofera alte vinuri eco, in care simti ca s-a renuntat la ceva, de dragul mediului inconjurator.

84 pct.

S-a nascut talent si a murit...in Selgros

2011-11-11T11:16:00.003+02:00

Sauvignon Blanc Reserva 2009 Aresti, din Chile (DO Curico Valley, importat de Prier CD) promitea ceea ce ofera sauvignonul chilian de oarece calitate, ba si punctat de Parker la 89. Adica arome frumoase, puternice si un corp aproape frizzant. Simteam deja grapefruitul in gura.

Doar ca am ignorat faptul ca e la reducere (25 lei) intr-un hypermaket romanesc, si ca inainte de asta cine stie cum a fost pastrat de importator. Am vazut ca e din 2009, iar 2009 e foarte demult pentru conditiile de pastrare din Romania, dar am sperat ca din aciditatea mare, cum nu ma indoiesc ca a fost initial, va ramane ceva si pentru mine. Nope! Si cand fizz-ul se duce, la aceste vinuri foarte incarcate, tocmai pentru a fi exuberante la tinerete, nu mai ramane mare lucru de savurat.

Culoarea e un pic mai aurie decat ar trebui (observ totusi din review-uri ca si la tinerete a fost galbior). Alcoolul iese din corp, izul citric se aliniaza la granita dintre acrisor si acru, iar tu te bucuri ca l-ai deschis intr-o seara obisnuita, la o cina obisnuita, si nu la vreo ocazie speciala unde te-ai fi facut de rusine cu el.

Sunt convins ca dintr-o alta sursa si un an-doi mai incoace este cu totul alceva.