Cvne (Cune) Crianza 2009 si Baturrica Grand Reserva 2006

E o lupta inegala intre doua vinuri moderne, din soiul tempranillo (cu aport de altele intr-o mica masura), cu puternice tuse de baric.
Si nu pentru ca am avea de-a face cu o gran reserva vs o simpla crianza, ci pentru ca aceste exponate sunt produsul a doua crame destul de diferite. Baturrica e un producator nu prea cunoscut din Tarragona, care la randul ei nu e o zona extrem de cunoscuta in zilele noastre pentru vinuri rosii (spre deosebire de DO-ul vecin ilustru- Priorat), ci pentru productia de vinuri albe destinate spumantului catalan- cava. Cune in schimb, de fapt C.V.N.E. (Compañía Vinícola del Norte de España), e un nume mare din Rioja si asta inca din secolul 19.

Baturrica Grand Reserva 2006 nu mi-a placut, pentru ca e un exemplu al lemnului care domina tot, incat e greu sa mai recunosti vinul de sub el. Am avut sentimentul unei bauturi cu arome de ciocolata cu rom, vanilie, scortisoara, cuisoare, piper, cacao, etc., de parca aveam in fata un produs de cofetarie si nu un pahar cu vin. Pana la urma, recunosc ca e o mica disjunctie intre nasul tarat de baric (in care a stat 2 ani) si gustul care e mai fin si mai baubil decat as fi crezut. Dar si el e dominat de aceleasi arome. Practic doar cu ceva imaginatie poti da descriptori de fruct pentru aceasta licoare. Cred insa ca pentru unii consumatori mai incepatori in ale vinului, care ar prefera niste arome mai familiare, directe si usor de recunoscut, toate intr-un ambalaj destul de atragator, cu denumire domnoasa si un pret modest- 13 lei (in Lidl), este o solutie la indemana, atat pentru consum, dar din cauza aspectului bombastic (din care nu lipseste celebra plasa aurie, tipica vinurilor mai de soi din Spania) chiar de dat cadou. Luand in considerare si acest aspect, si traind cu iluzia ca-mi pot da seama de valoarea lucrurilor care nu-mi plac in mod deosebit- 75p.

credit foto: mpotr.net
Cune Crianza 2009 a stat 12 luni in lemn. Si aici aportul aromelor de stejar metamorfozate in tuse de ciocolata si condimente este sesizabil, dar aici integrarea e realizata in alta clasa de maiestrie. Nu e nici acesta vreo icoana pe perete, dar e un vin ceva mai agreabil, din punctul meu de vedere. Culoare e rubiniu stralucitoare, cu nuante violet. Pe langa ciocolata si condimente dulci, e foarte fresh, acid, cu prune, afine, visine, tanin prezent dar fin, in grila de rubiniu, deci fara incarcatura unui rosu greu, pe final apar note condimentate de scortisoara si piper. Light, juicy style. Un vin agreabil, dar nu foarte original sau expresiv. Costa aprox. 5 euro in Spania, intr-un hypermarket oarecare. 81p.

Eu cred ca e si o mica invatatura de tras, si anume ca baricarea unui vin este o unealta oenologica. Ea poate sau nu poate sa produca rezultate notabile. Nu este inevitabil sau obligatoriu ca un vin tinut 2-3 ani in lemn sa devina mai bun decat unul tinut doar 6 luni sau deloc. Sunt atat de multe alte variabile care influenteaza rezultatul, si anume calitatea vinului in sine, tipul de lemn, gradul de prajire, etc, incat sa tragi concluzii privind calitatea doar dupa numarul de luni petrecute in baric e curata naivitate. O alta invatatura ar fi ca de multe ori vinul mic al cramei mari (mare in termeni de calitate si prestigiu) e mai bun decat vinul mare al cramei mici.
Sa nu ziceti ca nu v-am spus!