Moulin de Gassac "Guilhem" Rouge 2011 (Franta)

Acest vin a costat putin peste 5 euro. L-am luat oarecum fortat de limitarile bugetului de achizitie. Dupa ce mi-am ales alte 5 vinuri a rezultat ca ultimul din set nu poate depasi 6 euro. Am mizat pe faptul ca numele mari nu se fac de rusine nici cu cea mai ieftina sticla pe care o produc. Adica Aime Guibert produce cel mai scump vin de pays din lume, fantasticul cabernet languedochian Mas de Daumas Gassac! (doua vorbe despre om si vin puteti citi aici)

Vinul de azi este evident din alta clasa si reprezinta colaborarea inceputa in 1991 dintre Guibert, care a venit cu stiinta, numele si crama si cooperativa din Villeveyrac, care a contribuit cu 50 de hectare la proiect. Rezultatul este o intreaga gama de vinuri de consum imediat, vinuri de masa. Editia 2011 a Moulin de Gassac Guilhem  Rouge este un cupaj mediteraneean format din Syrah, Grenache, Mourvèdre si Carignan. Vanzatorul (vinatis.com) zice ca mai are mici procente de Cinsault, Alicante si Aramon.

Culoarea e intensa, juvenila si inspumata, cu puternice tuse violet.  Mirosul e placut si atragator, cu note fructate de cirese, zmeura, coacaze rosii, si condimente pudra, delicate. In gura avem un vin tanar, suplu, fin si bine crescut, care-si scoate palaria in fata papilelor noastre obosite. Taninurile sunt catifelate, totul e curgator si delicat, se simte in mijloc syrahul, cu trademarkul sau carnos, afumat, dar si un melanj de fructe lejer si rapid curgator, note picante, piperate si un final persistent de fructe dulci tonifiate de condimente. Alcoolul (13%) nu-i evident pe nicaieri. Pe scurt: un vin onest, lejer, prietenos, surprinzator de echilibrat. 85 pct.

Am incercat sa trec in revista vinuri romanesti in acelasi pret: Bolovanu, Cocosul syrah, Corcova rosu, Byzantium rosu. Si mi-a venit in minte reclama la iaurt "prea mica, prea mare, prea acra, prea dulce...". Toate au cate un defect, mic, dar prezent. Pe cand vinutul d-lui Guibert, imbuteliat in 350.000 de sticle (deci nu-i gluma), cules si calare si pe jos, un vin pe care chiar producatorul il recomanda a fi baut in anul urmator si daca uiti- sa nu fie pastrat mai mult de 3 ani, nu mi-a sugerat decat ca e nepretentios, nedebordand de complexitate, dar ca e mustos si echilibrat. Atata claritate si focus in crearea unui produs mai rar. Tot ce trebuie sa stii este pe contraeticheta (soiuri, nr. de sticle, momentul optim de consum, etc.). Si culmea, am impresia ca nici nu s-au chinuit prea tare, n-au angajat armate de consultanti, pr-isti, marketeri si toate gasca.

Ca sa inchei, tot in spirit publicitar, parafrazand vorba lui Matache Macelaru', facutul de vin (mai ales ieftin) nu-i asa de simplu cum crede lumea. Mai ales de pe la noi, din sat.

PS: In aceasta ordine de idei, somelierul cultural recomanda azi ceva frantuzesc, simplu, juvenil, dar moralizator! 
Tara bunului plac -de-  Andre Maurois - (48:07min)-
   
 Asculta  mai multe  audio   traditionala