In viscererele colosului Murfatlar: o crama mica dar cu un nume mare

Miercurea trecuta (28.09.2011) am vizitat Murfatlarul. Acel Murfatlar, cel cu 25% cota de piata si peste 3000 de hectare. Am vazut cu ochii mei ca daca vrei poti. Marturisesc ca acum o luna si ceva, pe cand am participat in Bucuresti la lansarea primei game a diviziei premium a gigantului dobrogean, Sable Noble, am avut oarece dubii privind amenajarea unei crame mici in interiorul cramei mari, special conceputa pentru vinuri premium obtinute de pe plantatii si prin instalatii special dedicate, intr-un termen atat de scurt. Totusi, nu mare imi fu mirarea, draga cetitorule, sa vad cu ochii mei ca s-a facut! O hala (destul de  mare) din viscerele cramei mari (ce spun eu “crama”, oricine a fost pe acolo stie ca nu-i doar o crama, ci un combinat in toata regula, cu strazi interioare&stuff), plina cu baricuri tiplate, tancuri de inox noi noute, etc. Tot ce trebuie pentru o treaba facuta cu simt de raspundere.  Am lasat un pic crama mica, tocmai pentru a vedea cat de mica e in comparatie cu cea mare. Iar cea mare e mare, domnule! Sunt niste cisterne pe acolo care ar putea stoca revervele strategice de combustibil ale unei tari mai mici!
Cum eu unul nu sunt indoiosat de maretie, locuitor al unei localitati  care are in marginea sa un combinat de dimensiuni asemanatoare orasului, m-a bucurat intoarcerea in intunecoasele unghere ale cramei, unde am vizionat cateva dintre vinoteci (pentru ca sunt mai multe). Dupa ce am vizitat vinoteca ne-am tratat cu un Muscat Ottonel 1986, vinificat in dulce.  Trebuie sa marturisesc ca e un vin absolut remarcabil, dintr-un an de exceptie. O culoare galben-aurie intensa, un nas frumos de flori de tei, cu nuante inchise, de firesc prizonierat, de tipul hidrocarburilor, cu un corp imbietor de fructe exotice dar si boaba coapta de muscat, cu  o aciditate foarte buna pentru varsta venerabila, si un finish condimentat, cu atingeri de miez de nuca. E echilibrat si aduce ceva proaspat, baubil si crocant, in ciuda zaharului residual generos (70g, mi-a ajuns pe la urechi) O bucata de Sauternes, ce mai! Desi vinul se comercializeaza doar pe comenzi speciale, pretul nu mi s-a parut exagerat- aprox. 100 de lei.
Si dupa acesta a urmat conferinta de presa. Mai-marele Murfatlar- Cosmin Popescu ni l-a prezentat pe maestrul Canariov, figura legendara a producatorului, om cu 47 de ani in slujba Murfatlarului, dar si cu Razvan Macici, cel care este- fara gluma- cel mai cunoscut oenolog roman la nivel mondial, datorita pozitiei de cellarmaster al  echivalentului Murfatlar din Africa de Sud- Nederburg. De aici am aflat ca vinificarea viitoarelor vinuri premium se va face separat, ca s-au identificat parcelele care au cel mai bun potential pentru acest scop, ca recolta 2011 e absolut minunata, cel mai bun an din ultimul deceniu.
S-a vorbit mult despre viitor, si intrucatva s-a eclipsat trecutul-prezent. Practic am asistat la o predare de stafeta intre Alexandru Canariov si Razvan Macici, ale carui vinuri le vom vedea incepand cu vara si toamna anului viitor. Sigur ca in ochii gigantului vinurile premium sunt doar o preocupare recenta, desi in mod clar, dupa muscatul de colectie gustat, nu priceperea le-a lipsit, ci concentrarea pe un segment de piata superior. Unde vreau sa ajung? La cina protocolara de dupa, care a fost protocolara doar pana au inceput sa cante lautarii (tambal, vioara, acordeon, contrabass, categoria superba, oldschool “da mama cu biciu’n mine”), am luat contact cu “cantecul de lebada” al lui Alexandru Canariov, un syrah, despre care stiam doar ca exista intr-o cantitate extreme de limitata (ca si plantatia pe rod, de altfel) si ca a obtinut  o medalie de aur la Bruxelles 2011. El se numeste “M1”, an 2010. Ei bine acest vin creat de “batranul” cramei m-a lasat cu gura cascata pofticios, nu numai pe mine as adauga, si cred ca in urma vizitei noastre, cantitatea de syrah M1 a ajuns de la exclusiv la prohibitiv. Desi vinul de baza la masa a fost cupajul rosu Sable Noble, odata gustat syrahul, n-am mai avut cale de intoarcere.  Practic “a luat maul” celuilalt vin, l-a facut sa para mic si nepriceput.
Este de departe cel mai bun vin nou (adica nu pescuit din vinoteca) pe care l-am gustat vreodata de la Murfatlar SA.
Si in ritmurile mestesugite de niste lautari absolut profi, printre cei mai buni pe care i-am ascultat pana acum, printre preparatele culinare, bune si neaose in acelasi timp, am ajuns intr-un final (ca sa spun asa “final”, he he) la Hotelul Ibis din Constanta. A doua zi, plecarea, pentru cei mai multi inapoi in Bucuresti, pentru mine spre un litoral depopulat dar parca mai atragator decat in miezul sezonului. 
N-am stat nici aici prea mult pentru ca a trebuit sa ne imbarcam iar spre Aliman, in Dobrogea constanteana, unde un  producator (si importator) de un calibru mai mic decat Murfatlar- Winero, ne-a invitat la propria sa zi a recoltei. Dar fara sa am un istoric militaresc, zic si eu ce am vazut pe Discovery: calibru mic- putere de patrundere mare:)
Dom' Derector

Bestii mecanice

Crama mica dinauntrul celei mari

Va place Lacrima lui Ovidiu? Aici este!

Muscat 1986

Conferinta de presa!: Razvan Macici, Cosmin Popescu, Alexandru Canariov

Or fi avand lautari in Africa de Sud? Dupa acest zambet, nu prea cred...

Cei trei muschetari de la Vinul.ro. Doar ca in loc de florete, ridica pahare!