La Cacciatora Nero D'Avola 2008


Costa putin (15lei), dar calitatile se opresc aici. Are carente mari la miros- numai lucruri "atragatoare": branza si transpiratie- culoare- rosu granat- opac si tulbure, gust dezechilibrat, defect de urzica fiarta si atat cat trebuie- mercaptani. Dupa ce si montepulciano d'abruzzo din aceeasi gama a avut defecte asemanatoare, prin deductie incompleta, eu zic sa-l evitati.
62 pct.
Next!

Weird Connections: Merlot Menestrel 2007 si tehnologia wireless


Incep ca la Discovery Channel: Stiati ca exista o legatura intre faptul ca eu scriu despre acest vin dintr-o pensiune din Moeciu de Jos dotata cu "net" wireless si vinul in sine, adica Merlot Menestrel 2007 produs de Cramele Rotenberg?
Nu stiati? Ei, atunci sa stiti ca Mihail Rotenberg, proprietarul cramei, si Mihail Rotenberg- cel care a inventat tehnologia Wireless Broadband Access si fondator al BreezeCom, companie care a produs primele placi de retea wireless, sunt una si aceeasi persoana.
Menestrel este un merlot bun, care face 35 de lei, mai bun la masa decat de unul singur- din cauza taninilor puternici. As spune ca melanjul gustativ este ilustrat de note de pruna, visine, cirese, cafea, cu final de pruna si visina, si pentru ca e un vin nefiltrat, aduce o "greutate" de cacao sau ciocolata care nu agreseaza cu notele dulci (de tipic australian). Un lucru bun. 84 pct.

PS: Despre Pensiunea Dorali din Moeciu de Jos nu pot spune decat ca si o data e prea mult, ca n-o sa mai calc pe acolo in viata mea, din pricina proprietarilor, care tin neaparat sa se creada mai destepti decat clientii.
PS2: Acesta este a doua sticla de Menestrel pe care am cumparat-o, prima fiind defecta.
PS3: Sa nu incepeti cu chestiuni gen Wifi nu-i Wimax, sau alte observatii despre inacuratetea datelor de istorie a tehnicii prezentate mai sus, ca-mi stricati post-ul :)


Trei vinuri albe din gama Frunza de la Cramele Recas

Gama Frunza este un proiect Cramele Recas destinat exclusiv Carrefour. Asa ca n-are rost sa le cautati in alta parte. Despre Rose-ul 2009 din aceasta gama mi-am dat cu parerea aici.
Acum e vorba de trei vinuri albe din aceasta gama, care costa 11 lei pe sticla. Daca ar fi costat 9 lei/sticla asa cum a spus Cezar Ioan dupa Vinvest, prag psihologic pentru multi romani, ar fi fost super. Asa costa un pic mai mult. Iertare pentru lipsa ilustratiilor, dar daca ati "fotografiat" eticheta rose-ul amintit mai sus, sa stiti ca toate sunt asemanatoare (sigur, difera denumirea soiului).
1. Mustoasa 2009, sec, de cum il mirosi stii totul despre el, citrice si mar verde, totul ambalat cu putin dioxid care ii asigura dupa desfacere o senzatie carbogazoasa, racoritoare. Nu e mai buna decat Mustoasa celor de la Wine Princess, dar daca pui pretul la socoteala, pe langa faptul ca e mai putin salbatica si ceva mai dulce decat cea de Arad, rezulta un vin mai agreabil decat ultima numita. Vin de vara nepretentios, gandit bine, dar care nu are nimic special. Cum va place. 73pct
2. Feteasca Regala 2009, demisec. Seamana cu Castle Rock(2008), poate e aceeasi, cine stie, Recas avand mai multe branduri sub care se ascunde acelasi vin. A trebuit s-o frapez energic ca sa-mi dispara gustul usor neplacut de sapun lichid cu aroma de piersica/caisa verde. Sigur, e romaneasca, cu rest de zahar, pretabila la spriţ. Dar, pe langa vulgaritatea obisnuita soiului, pentru ca la noi si regalitatea e luata la misto, sa zicem doar ca suntem singura tara din lume unde un tribunal de provincie a uns cu mir un prinţ, este un vin curat si onest, excelent la discutii colocviale prelungi. 74-75pct
3. Chardonnay 2009. Este, dupa vorbele producatorului, acelasi vin pe care il gasim sub eticheta Terra Dacica. De fapt, e acelasi vin pe care il gasesc strainii, fiind o gama destinata exportului. Tot chardonnay-ul cu pricina se odihneste si in sticlele "V-legend", destul de intalnite in restaurante. E realizat in aceeasi maniera ca Mustoasa, sec, usor frizzante, cu nas puternic floral, si gust de portocala si lamaie, baricat (sau chipsuit) cat sa se simta vanilia, final prospat si racoritor. L-am gasit cel mai valoros exponent al gamei. Surpriza a venit de la Palermo, unde la cunoscutul Mondial de Bruxelles, chardonnay-ul Terra Dacica (deci si Frunza si "V") a obtinut medalia de aur. 78 pct

In incheiere, as zice ca aceasta gama ofera vinuri proaspete, fara complexitate, dar curate, intelegand prin aceasta ca sunt de calitate, fara defecte de neindurat si iertatoare cu buzunarul.

Chateau Domenii Rouge 2007: de la Vasile Seicaru la Aristotel

Din prea mult sau prea putin as mai bea un strop de vin, canta folkistul Seicaru. Chiar daca pare idiot (pana la profunditate), marturisesc cu vinovatie ca am ramas ganditor. “Din prea mult sau prea putin” suna extrem de aristotelian. Acuma, cei care au trecut prin filosofie, nu ca trenul printr-o halta, ci ca turistul cultivat prin India, asta daca nu ca ascetul prin pustie, si au citit Etica Nicomahica precum inginerul constructor manualul de rezistenta materialelor, stiu la ce ma refer: e vorba de teoria virtutilor si ilustra cale de mijloc (chestie de bun simt enervant pe care o profera si taica-meu catre mine-adolescentul). Vulgarizand aforistic (si desigur limitand problematica “Eticii”) “prea multul sau prea putinul” sunt doua vicii, iar virtutea este calea de mijloc intre ele. Fericirea, dintr-un punct de vedere, este viata traita in conformitate cu virtutile si contempland natura. Acuma sa nu va inchipuiti ca a contempla natura inseamna a sta tolanit intr-un sezlong cat ziua de lunga si a privi frumusetile naturii, vivante sau mai putin insufletite, ci starea de contemplare e un proces ceva mai complicat, care presupune si unele calitati “intelectuale”, ca sa nu le spun spirituale, de-a dreptul.

Acest “nici prea prea, nici foarte-foarte” clasic, mi-a fost reamintit de Chateau Domenii Rouge 2007, vin romanesc (in ciuda stradaniilor producatorului de a masca acest lucru), din Ceptura, jud. Prahova. Pacat de “branding”, pentru ca acesta este un vin bun pentru 10 euro, de oriunde ar fi el. Echilibrul aristotelian este de invidiat, nimic nu pare sa sara din schema, totul e intr-o armonie la care- sunt convins- vinificatorul a ajuns cu multa stradanie.

Soi: Merlot+Cabernet Sauvignon

Culoare: rosu-rubiniu intens cu reflexe purpurii

Nas: intens de piele, fructe de padure, in timp acestea se deschid spre rosii, prune si condiment

Gust: coacaze, cacao, condiment, menta

Final: intens, condimentat, fructe de padure sustinute pe fondul unei usoare astringente.

Pret: 40 lei

O scurta aerare deschide vinul, sa zicem 20-30 de minute (e un vin pentru horeca, totusi).

Mi-a placut foarte mult, si nu datorita vreunei dimensiuni aromatice extravagante prin diversitate, ci datorita echilibrului, a faptului ca toate componentele par a gravita in jurul unui loc amabil cu pasagerul.

87 pct.

ca tot aminteam de concitadinul meu si pentru ca nici vinul nu-i din tara lui Francis Cabrel (desi si-ar dori, se pare...), ci din comuna Ceptura, judetul Prahova, aproape de Urlati:


Santomas Antonius Sergase 2004


Un vin din Slovenia care costa peste 100 lei. Din struguri din soiul refosk.
De data asta o sa fiu gica-contra si spun ca nu face banii astia, neam!
Adica, sigur e un vin bun, cu o culoare rosie-purpurie, cu un nas cam ciudat, mie mi-a adus aminte de un evantai chinezesc, ordinar dar parfumat, foarte la moda intr-o scurta perioada dupa revolutie (edit. via Ciprian: aroma de tamaie). Corpul e de admirat, de vin bine lucrat, si in interiorul sau am descoperit dulceata, vanilie, prune (nu afumate), condimente (piper), fructe de padure, o picatura de cafea, si o usoara astringenta. Alcoolul (14%) este bine ascuns. Finalul este mediu.
A nu se intelege ca este un vin rau, dar la pretul acesta nu o sa-l mai cumpar. Ideea de vin legendar, vin de ocazie, etc, e o iluzie. E "doar" un vin bun dublat de actiuni de marketing dibace din partea importatorului.
84 pct
Maurul si-a facut datoria, maurul isi vede de durerea sa de cap.

Rose 2009 Prince Stirbey


Rose 2009 este facut din struguri de cabernet sauvignon. Daca nu stiti cum se face treaba asta (tehnologic vorbind), iata aici o scurta indicatie chiar de la winemakerul roseului de Dragasani, Oliver Bauer.
Avem un vin foarte versatil, cu nas de zmeura si- asemanator vinurilor albe pe care le-am incercat pana acum de la acest producator- cu o aroma usoara de coaja de grapefruit. Are o aciditate buna, lucru de apreciat la roseuri, gust sec, in care domina coacazele, zmeura, capsune, caise verzi. Asadar, are o evolutie acrisoara, daca pot sa spun asa. Finalul mediu aduce un gust proaspat, racoros. E un vin lucrat si...sensibil.
Comparandu-l cu Chateau Domenii Rose ( cu care se gaseste in aceeasi grupa de pret ) as spune ca este mai putin luxuriant in exprimarea aromatica, dar mi-a parut mai agreabil, mai sprintzar, cum se zice, decat vinul celor de la Ceptura.
80pct. Asadar, un nume care ar trebui sa va sara in ochi cand cititi meniul de vinuri rose din restaurante.

Daca insa va intalniti cu el acasa, ati putea sa-l asezonati cu acest film, in care joaca Jude Law si Norah Jones. Daca credeti ca seamana in realizare cu un film chinezesc (via HongKong) care v-a placut, sa stiti ca nu va inselati: e acelasi regizor si scenarist.

La Croix Belle Caringole Rose 2009


Este un rose de la un producator respectat din Languedoc- Domaine La Croix-Belle. E obtinut din Cinsault si Syrah (si un pic de Grenache) si vine din Cotes de Thongue. Este sec, 12,5%. Mare lucru n-as putea spune despre el, este pur si simplu un vin proaspat, foarte usor, de o culoare rose foarte putin intensa, cu un gust citric plus ceva capsuni sau fragute. Postgustul trece mai repede ca expresul printr-o halta rurala, si atat cat am putut sa intrevad aduce note sarate, minerale.
Daca as fi fost legat la ochi si n-ar fi fost nasul cu volatili agresivi as fi putut fi pacalit ca este un vin alb, desi e un rose obtinut exclusiv din soiuri rosii.
A costat 27 de lei, asadar n-ar trebui sa va fie frica de el, dar nici nu puteti sa-l iubiti prea tare. E un vin simplu, lipsit de complexitate aromatica, si de aceea il vad cam la 73pct. Un plus ar fi ca din cauza kunderienei "usuratati" e un vin "de toata masa".

Tamaioasa sec 2007 Prince Stirbey: Alternate History

In toamna anului 1845, la ora de seara tarzie, trasura Domnului Barbu Dimitrie Stirbei cotea pe Rue de Montparnesse. Birjarul nu se simtea bine. Cat bogatul domn din Tara Romaneasca urmarise un foarte sic spectacol de vodevil, servitorul il asteptase intr-o taverna din apropierea salii de spectacol, unde in compania altor confrati dezbatuse cateva pahare de calvados si o litra de vin nou. Jocul rotilor pe piatra cubica a bulevardului ii accentuau starea de rau. Trasura a cotit dreapta spre St. Germaine, cand de neunde, in fata trasurii, rasarii un trecator. Birjarul il vazu tarziu, trase fraiele, dar caii il lovisera din plin. Pana sa se opreasca, rotile din fata trecusera deja peste trupul nefericitului. Zgaltaitura, urmata de tipatul unei precupese care-si strangea acareturile la vanzare peste zi, il speriara pe ilustrul pasager. Deschise usa, si descoperii cu oroare chipul insangerat al unui barbat de vreo 35-40 de ani. Muribundul arata ciudat: un Moise albit inainte de vreme, barbat solid, imbracat dupa ultima moda burgheza. Din carciuma din colt, dadu buzna cu bratele desfacute de corp, un altul, tarand in mana stanga un pachet de carti groase, legate cu sfoara. "Karl, Karl! Iubitul meu Karl!", striga deznadajduit...

Am cumparat tamaioasa sec din 2007 de la Prince Stirbey din spirit de aventura. Cand esti un bonom insurat si cu copil mic, cam la asta se rezuma escapada: un pahar de vin ciudat si ceva mai mult condiment in mancare.


M-a dus cu gandul la romanul lui Phillip K. Dick “Omul din Castelul Inalt” prima intalnire a unui adolescent cu sf-ul alternate history, cu povestile ifologice, de tipul “ce ar fi fost daca…”. Ma gandeam cum ar fi aratat istoria daca trasura lui Stirbey l-ar fi accidentat fatal pe domnul Karl Marx...

Exista o moda pe care nu o inteleg foarte bine, anume ca totul, dar iata chiar totul, sa fie vinificat sec. Eu nu sunt mare fan al zaharului rezidual, am destul in ceasca de cafea, nu-mi mai trebuie si in paharul cu vin. Dar, daca asa e natura soiului, ce sa-i faci? E ca in pilda aceea cu scorpionul care inteapa broasca care-l ajuta sa treaca râul ("i can't help it! It's my nature...").


Vinul nu m-a dat pe spate. Desi are structura, e destul de rezervat aromatic, are un nas de sauvignon (cu ceva indicatii de grapefruit), si indicii de fermentatie (asa miroase drojdia?), iar gustul e la fel de ciudat: ceva mere verzi si citrice. Finalul e curat, elegant. Retronazal se simte aroma clasica a tamaioasei, boaba de strugure coapta. Ciudat e ca a doua zi, din sticla vidata, au iesit miresmele tipice "din prima". N-am mai intalnit asa ceva la vinuri albe.


Oricum, e un experiment interesant, dar n-o sa-mi fac o pasiune pentru tamaioasa sec. Unele lucruri e bine sa ramana asa cum sunt. Nu vezi Sauternes sec. Desi, vecinii nostri de la vest si-au "secatuit" furmintul cu voiosie. Asteptam prima grasa de Cotnari seaca:) E mai usor de facut decat o autostrada.


74/100

Frunza Rose 2009 Cramele Recas

Am trecut prin Carrefour Braila. Desigur, am dat o raita la raionul de vinuri. Am ramas placut surprins sa gasesc vinuri care nu se prea au ce cauta in retailul general: Dragaica Rosie si Cabernetul de Oprisor, Arezan-ul de Murfatlar, Gratiile celor de la Nachbill, Cuvee Bratianu al celor de la Stirbey, si altele. Am ramas neplacut surprins de varietatea generala: randuri intregi de Vincon, Murfatlar, si alti colosi. Am cautat gama Frunza al celor de la Recas. Eram curios ca incerc chardonnay-ul, despre care am aflat ca e acelasi cu cel din gama “V” si Terra Dacica, adica medaliat cu aur la recentul concurs mondial Bruxelles. Un vin “aurit” la 11 lei nu este chiar de ignorat. Dar...nu l-am gasit. De altfel, din gama respectiva, destinata exclusiv Carrefour, existau in raft doar un merlot si un rose. Am luat rose-ul.

Imi place cum arata sticla si eticheta, bine gandite pentru vinuri proaspete de consum curent. Ce nu pot intelege este cum de le-a scapat mentiunea privind tipul vinului: nu stii daca e sec, demi sau dulce. Dupa ce l-am gustat, as zice ca e demisec spre limita inferioara a continutului de zaharuri. Vorbim de un rose “petala de trandafir”, ce aduce o intensitate de vin rosu. Aromele dominante sunt cele de fructe rosii: visine, cirese, capsuni, coacaze rosii, fragi. Final dulce acrisor (cu accent pe acrisor) de dulceata de fructe de padure, racoritor. E agreabil, fara a fi impresionant, de larg consum, dar lucrat bine, cu simt de raspundere. Aciditatea este foarte buna, da senzatii usor perlante, iar alcoolul (13,5%) este bine integrat. Nu e pentru mine, dar stiti deja ca nu sunt un etalon. 74/100

Vinul.ro nr. 25

In acest numar:
Degustare de vinuri vrac, asa cum se gasesc ele in cateva "vinarii". Puteti citi articolul pe portalul vinul.ro. In continuare, perspectiva unei noi afaceri: vinul varsat in franciza, deja Budureasca marsand pe aceasta idee. Prezentari ale unor noi game/vinuri Vinarte si Recas. Radu Rizea a fost foarte ocupat in ultima vreme, sa mentionam o marturie de la Vinvest 2010, un "pseudoreportaj" de la Vinitaly 2010, altul de la VinCE 2010 (o palma morala pe care Ungaria ne-o da an de an), pastise din raportul OIV la nivel mondial, ca sa nu mai vorbim de obisnuitul ghid(culinar) al seductiei; un interviu cu Ioan Gheorghiu unul din actionarii Cramele Recas, despre problemele si bucuriile acestei ocupatii, Valentin Ceafalau ne informeaza despre scurta analiza Weinwirtschaft asupra unor vinuri romanesti(cu doua vinuri de 90pct: Feteasca regala Genius Loci 2006, Prince Stirbey si Fragmentarium 2007 de la Oprisor), Sorina Iordan ne invata cum sa folosim vinul in bucatarie, iar Razvan Jurca calatoreste in lumea vinurilor kosher.
Recomandarile subsemnatului din acest numar, le gasiti la pagina 30 si sunt Cadarca Reserve 2006 de la Wine Princess si Refosk Santomas 2007 din Slovenia.

Orvieto si Frascati Il Carpino Casa Demonte Italia

Azi va prezint doua vinuri din liga mica. Vorbim de vinuri ieftine, italiene, albe, seci, nepretentioase, dar bune la masa.
Le-am cumparat deoarece sunt produse de autorii remarcabilului Montepulciano D'Abruzzo (8 lei), Casa Demonte. Mi-am spus ca- cine stie- poate le ies si albele tot intr-un raport calitate/pret entuziasmant. N-am fost departe de adevar, desi nu te umplu de bucuria ingenua ca ai facut o afacere, precum vinul rosu despre care am mai discutat.

Il Carpino Orvieto Classico 2009, un cupaj traditional din Umbria, etichetat DOC- asadar cuprinde musai cel putin Grechetto si Trebbiano. 12%, cu un nas proaspat, floral, cu fructe tropicale si flori de camp (sau fan, daca florile de camp nu va spun mare lucru), usurel, apos, lin curgator, cu evolutie citrica (lamaie si daca-l asteptati sa se incalzeasca nitel-limeta, adica se mai indupleca un pic), caisa, piersica necoapta. Un finis citric curat si durabil (peste asteptari). La 10 lei sta bine pe masa. Mi-a amintit de "zglobia zghihara"(Dr. Pusca trademark:).

Il Carpino Frascati Superiore 2008. Tot 12%, tot DOC, tot cupaj, acum insa din zona Lazio, si din soiurile Trebbiano, Greco si Malvasia. Seamana cu vinul anterior, e vinificat in aceeasi clasa, aduce in plus un ton amarui, de grapefruit sau migdale. Agreabil si el, dar un pic mai evoluat. Tot de masa si la masa. 12 lei. Mi-a amintit de feteasca regala.


Daca ma gandesc la vinuri romanesti in acelasi pret, acestea sunt peste medie, asa incat 72, respectiv 73 pct, mi se par potrivite.

Romania la Concurs Mondial Bruxelles 2010

Care a avut loc la Palermo. Asta seamana cu Paris-Dakar in America de Sud. In fine...
La marele concurs de vinuri Romania a respirat si ea, ceva mai bine decat anul trecut, cu 5 medalii de aur (2 Recas, si cate una Segarcea, Jidvei si Vincon) si doua de argint, pentru Domeniile Sahateni si Halewood. Interesant este faptul ca medaliile noastre de aur au fost doar pentru vinuri albe(4) si un vinars (Miorita 12 XO).

Mari medalii de aur:0
Medalie de aur:5
Cramele Recas: Chardonnay Terra Dacica 2009 (nici nu credeam ca mai exista brandul asta) si Solo Quinta 2009.
Jidvei: Chardonnay 2009
Domeniul Coroanei Segarcea: Sauvignon Blanc 2009
Vincon: Miorita 12 ani XO (vinars)
Medalii de argint:2
Domeniile Sahateni: Anima Merlot 2008
Halewood: Cantus Primus Cabernet Sauvignon 2007

Mai multe: aici

Faurar, unde si cat?

Am intrebat si mi s-a raspuns:
1. Faurar, la fel ca toate celelalte branduri Unicom Production, NU se va gasi in hypermarketuri, ci doar in horeca si magazine specializate.
2. Pierre si Roxanne (gasibile la Metro) sunt produse de Unicom, dar sunt un brand Metro, nu Unicom. In fine, chestie de "branding"...

Deduc, din toate informatiile pe care le am, ca pentru consumatorul final- pretul pleca de la aprox. 25 lei (+, -), si urca in functie de adaosul comerciantul.

Cam asta ar fi. Now get back to work:)