Blog de somelerie culturală
Din prea mult sau prea putin as mai bea un strop de vin, canta folkistul Seicaru. Chiar daca pare idiot (pana la profunditate), marturisesc cu vinovatie ca am ramas ganditor. “Din prea mult sau prea putin” suna extrem de aristotelian. Acuma, cei care au trecut prin filosofie, nu ca trenul printr-o halta, ci ca turistul cultivat prin India, asta daca nu ca ascetul prin pustie, si au citit Etica Nicomahica precum inginerul constructor manualul de rezistenta materialelor, stiu la ce ma refer: e vorba de teoria virtutilor si ilustra cale de mijloc (chestie de bun simt enervant pe care o profera si taica-meu catre mine-adolescentul). Vulgarizand aforistic (si desigur limitand problematica “Eticii”) “prea multul sau prea putinul” sunt doua vicii, iar virtutea este calea de mijloc intre ele. Fericirea, dintr-un punct de vedere, este viata traita in conformitate cu virtutile si contempland natura. Acuma sa nu va inchipuiti ca a contempla natura inseamna a sta tolanit intr-un sezlong cat ziua de lunga si a privi frumusetile naturii, vivante sau mai putin insufletite, ci starea de contemplare e un proces ceva mai complicat, care presupune si unele calitati “intelectuale”, ca sa nu le spun spirituale, de-a dreptul.
Acest “nici prea prea, nici foarte-foarte” clasic, mi-a fost reamintit de Chateau Domenii Rouge 2007, vin romanesc (in ciuda stradaniilor producatorului de a masca acest lucru), din Ceptura, jud. Prahova. Pacat de “branding”, pentru ca acesta este un vin bun pentru 10 euro, de oriunde ar fi el. Echilibrul aristotelian este de invidiat, nimic nu pare sa sara din schema, totul e intr-o armonie la care- sunt convins- vinificatorul a ajuns cu multa stradanie.
Soi: Merlot+Cabernet Sauvignon
Culoare: rosu-rubiniu intens cu reflexe purpurii
Nas: intens de piele, fructe de padure, in timp acestea se deschid spre rosii, prune si condiment
Gust: coacaze, cacao, condiment, menta
Final: intens, condimentat, fructe de padure sustinute pe fondul unei usoare astringente.
Pret: 40 lei
O scurta aerare deschide vinul, sa zicem 20-30 de minute (e un vin pentru horeca, totusi).
Mi-a placut foarte mult, si nu datorita vreunei dimensiuni aromatice extravagante prin diversitate, ci datorita echilibrului, a faptului ca toate componentele par a gravita in jurul unui loc amabil cu pasagerul.
In toamna anului 1845, la ora de seara tarzie, trasura Domnului Barbu Dimitrie Stirbei cotea pe Rue de Montparnesse. Birjarul nu se simtea bine. Cat bogatul domn din Tara Romaneasca urmarise un foarte sic spectacol de vodevil, servitorul il asteptase intr-o taverna din apropierea salii de spectacol, unde in compania altor confrati dezbatuse cateva pahare de calvados si o litra de vin nou. Jocul rotilor pe piatra cubica a bulevardului ii accentuau starea de rau. Trasura a cotit dreapta spre St. Germaine, cand de neunde, in fata trasurii, rasarii un trecator. Birjarul il vazu tarziu, trase fraiele, dar caii il lovisera din plin. Pana sa se opreasca, rotile din fata trecusera deja peste trupul nefericitului. Zgaltaitura, urmata de tipatul unei precupese care-si strangea acareturile la vanzare peste zi, il speriara pe ilustrul pasager. Deschise usa, si descoperii cu oroare chipul insangerat al unui barbat de vreo 35-40 de ani. Muribundul arata ciudat: un Moise albit inainte de vreme, barbat solid, imbracat dupa ultima moda burgheza. Din carciuma din colt, dadu buzna cu bratele desfacute de corp, un altul, tarand in mana stanga un pachet de carti groase, legate cu sfoara. "Karl, Karl! Iubitul meu Karl!", striga deznadajduit...
Am cumparat tamaioasa sec din 2007 de la Prince Stirbey din spirit de aventura. Cand esti un bonom insurat si cu copil mic, cam la asta se rezuma escapada: un pahar de vin ciudat si ceva mai mult condiment in mancare. 
M-a dus cu gandul la romanul lui Phillip K. Dick “Omul din Castelul Inalt” prima intalnire a unui adolescent cu sf-ul alternate history, cu povestile ifologice, de tipul “ce ar fi fost daca…”. Ma gandeam cum ar fi aratat istoria daca trasura lui Stirbey l-ar fi accidentat fatal pe domnul Karl Marx...
Exista o moda pe care nu o inteleg foarte bine, anume ca totul, dar iata chiar totul, sa fie vinificat sec. Eu nu sunt mare fan al zaharului rezidual, am destul in ceasca de cafea, nu-mi mai trebuie si in paharul cu vin. Dar, daca asa e natura soiului, ce sa-i faci? E ca in pilda aceea cu scorpionul care inteapa broasca care-l ajuta sa treaca râul ("i can't help it! It's my nature...").
Vinul nu m-a dat pe spate. Desi are structura, e destul de rezervat aromatic, are un nas de sauvignon (cu ceva indicatii de grapefruit), si indicii de fermentatie (asa miroase drojdia?), iar gustul e la fel de ciudat: ceva mere verzi si citrice. Finalul e curat, elegant. Retronazal se simte aroma clasica a tamaioasei, boaba de strugure coapta. Ciudat e ca a doua zi, din sticla vidata, au iesit miresmele tipice "din prima". N-am mai intalnit asa ceva la vinuri albe.
Oricum, e un experiment interesant, dar n-o sa-mi fac o pasiune pentru tamaioasa sec. Unele lucruri e bine sa ramana asa cum sunt. Nu vezi Sauternes sec. Desi, vecinii nostri de la vest si-au "secatuit" furmintul cu voiosie. Asteptam prima grasa de Cotnari seaca:) E mai usor de facut decat o autostrada.
74/100
Am trecut prin Carrefour Braila. Desigur, am dat o raita la raionul de vinuri. Am ramas placut surprins sa gasesc vinuri care nu se prea au ce cauta in retailul general: Dragaica Rosie si Cabernetul de Oprisor, Arezan-ul de Murfatlar, Gratiile celor de la Nachbill, Cuvee Bratianu al celor de la Stirbey, si altele. Am ramas neplacut surprins de varietatea generala: randuri intregi de Vincon, Murfatlar, si alti colosi. Am cautat gama Frunza al celor de la Recas. Eram curios ca incerc chardonnay-ul, despre care am aflat ca e acelasi cu cel din gama “V” si Terra Dacica, adica medaliat cu aur la recentul concurs mondial Bruxelles. Un vin “aurit” la 11 lei nu este chiar de ignorat. Dar...nu l-am gasit. De altfel, din gama respectiva, destinata exclusiv Carrefour, existau in raft doar un merlot si un rose. Am luat rose-ul.
Imi place cum arata sticla si eticheta, bine gandite pentru vinuri proaspete de consum curent. Ce nu pot intelege este cum de le-a scapat mentiunea privind tipul vinului: nu stii daca e sec, demi sau dulce. Dupa ce l-am gustat, as zice ca e demisec spre limita inferioara a continutului de zaharuri. Vorbim de un rose “petala de trandafir”, ce aduce o intensitate de vin rosu. Aromele dominante sunt cele de fructe rosii: visine, cirese, capsuni, coacaze rosii, fragi. Final dulce acrisor (cu accent pe acrisor) de dulceata de fructe de padure, racoritor. E agreabil, fara a fi impresionant, de larg consum, dar lucrat bine, cu simt de raspundere. Aciditatea este foarte buna, da senzatii usor perlante, iar alcoolul (13,5%) este bine integrat. Nu e pentru mine, dar stiti deja ca nu sunt un etalon. 74/100
calitate/pret entuziasmant. N-am fost departe de adevar, desi nu te umplu de bucuria ingenua ca ai facut o afacere, precum vinul rosu despre care am mai discutat.
Trebbiano, Greco si Malvasia. Seamana cu vinul anterior, e vinificat in aceeasi clasa, aduce in plus un ton amarui, de grapefruit sau migdale. Agreabil si el, dar un pic mai evoluat. Tot de masa si la masa. 12 lei. Mi-a amintit de feteasca regala. 
