Perseverare Diabolicum: Negru de Dragasani, 2004, Vinarte

Negru de Dragasani- 2004, Vinarte, Vanju Mare- Starmina, vin rosu sec, 16-20 lei

Cu luni in urma, plin de elanul patriotic al descoperirii soiurilor “istorice” romanesti, cumparam de la Carrefour o sticla de Negru de Dragasani, 2004, Vinarte, singura ipostaza a acestei varietati romanesti care se poate cumpara din supermarketuri.

Plin de curiozitate, am desfacut sticla, si n-am putut sa o consum. Inauntru se gasea ceva groaznic, cu iz pronuntat de “chimicala”, butoi prea vechi, porumb fiert. Avand in vedere ca nici dopul nu parea ca se simta foarte prospat si revigorat, m-am gandit ca asta este! fac parte dintre cei 1% care au ghinionul cumpararii unei sticle cu defect. Ghinion, se poate intampla, nu?

Acum cateva zile observ oarece reduceri in Selgros (lucru bun- caci se apropia o zi mare, peste care nu se poate trece fara mai multe sticle de vin). Printre ele acelasi Negru de Dragasani. Ei, imi spun, iti mai dau o sansa!

Cand colo- dezastru… Acelasi amestec pestilential de butoi nespalat, taraba de balci cu porumb fiert, si propria-mi credulitate (asta e cel mai greu de suportat!).

Despre vin nu se poate spune nimic, decat ca nici macar o felie de cascaval de Horezu, care ar eleva orice vin rosu, nu a fost in stare sa-l reanimeze, si apoi ca acest vin este daunator sanatatii.

Concluzie: cu atat mai mare dezamagirea cu cat vine de la un producator serios. In masura in care italienii sunt seriosi. Acest vin din 2004 nu are ce sa caute in supermarketuri, este undeva intre posirca si otrava. De ce nu a fost retras inca este o intrebare deschisa.